LITIGIU DE MUNCĂ. SECTOR BUGETAR. FORMA DE
REMUNERARE.
Potrivit art.66 alin.1 din Legea nr.215/2001, funcţiile de primar şi
viceprimar sunt funcţii de demnitate publică, iar potrivit art.19 din Legea
nr.154/1998, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul la o
indemnizaţie lunară, aceasta fiind unica formă de remunerare a activităţii primarilor
şi viceprimarilor.
(Decizia civilă nr.24/R-CM din 24 ianuarie 2006
pronunţată de Curtea de Apel Piteşti).
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data
de 8.06.2005, reclamantul M.V. i-a chemat în judecată pe pârâţii Comuna
Călineşti, Consiliul Local al Comunei Călineşti şi Primăria Comunei
Călineşti, solicitând mai multe sume reprezentând spor de vechime în
muncă, premiere lunară de 2% şi plata celui de-al treisprezecelea salariu,
pentru perioada 2002-2005, urmând ca acestea să fie plătite şi în
continuare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada
2000-2004 a fost ales viceprimar al comunei Călineşti, judeţul Argeş,
funcţie pe care a ocupat-o până în anul 2004, când a fost numit din nou
în această funcţie, iar în toată această perioadă nu a beneficiat de sporul
de salariu pentru vechimea neîntreruptă în muncă, de premierea lunară în
cuantum de 2%, precum şi de cel de-al treisprezecelea salariu.
La termenul din data de 14.09.2005 instanţa a pus în discuţie
din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primăria
comunei Călineşti şi a Consiliului Local al comunei Călineşti, excepţie
care a fost admisă.
Prin sentinţa civilă nr.525/CM/19.oct.2005 pronunţată de
Tribunalul Argeş în dosarul nr. 3477/cv/2005, a fost respinsă acţiunea,
instanţa reţinând în esenţă că, prin Hotărârea nr.5/21.06.2000 a
Consiliului Local Călineşti reclamantul a fost ales în funcţia de viceprimar
al comunei, funcţie în care a fost reales .
S-a mai reţinut că, potrivit art.66 alin.1 din Legea
nr.215/2001, funcţiile de primar şi viceprimar sunt funcţii de demnitate
publică, iar potrivit art.19 din Legea nr.154/1998, persoanele care ocupă
funcţii de demnitate publică au dreptul la o indemnizaţie lunară, aceasta
fiind unica formă de remunerare a activităţii primarilor şi viceprimarilor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul,
criticând-o ca fiind nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9
cod procedură civilă.
Se arată în dezvoltarea acestei critici că, în mod greşit instanţa
de fond a apreciat că dispoziţiile legii nr. 40/1991 nu sunt aplicabile
persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, întrucât art. 14 din
lege prevede că persoanele salarizate potrivi acestei legi beneficiază de
spor de vechime. Tot prin acelaşi act normativ se prevede că pentru
premierea individuală a personalului se constituie un fond de premiere
lunar prin aplicarea unei cote de 2% asupra fondului de salarii.
Mai arată recurentul că Legea nr. 53/1991, consacră
acordarea la sfârşitul anului un premiu anual corespunzător nivelului
indemnizaţiei lunare sau după caz al salariului de bază realizat în ultima
lună din anul pentru care se face plata.
Recursul a fost respins ca nefondat, reţinându-se că în mod
corect instanţa de fond a apreciat dispoziţiile Legii nr.154/1998 care, la
art.19 prevăd că salariaţii din sectorul bugetar precum şi persoanele care
ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul pentru activitatea depusă la
o indemnizaţie lunară care, este unica formă de remunerare.
Recurentul începând cu anul 2000 este viceprimarul comunei
Călineşti, judeţul Argeş, ocupând o funcţie de demnitate publică în
înţelesul art .66 alin.1 din Legea 215/2001.
Această indemnizaţie lunară reprezintă o sumă fixă calculată
pe baza valorii de referinţă sectorială înmulţită cu un coeficient de
multiplicare rezultând o sumă brută, impozabilă conform legii.
Aşa fiind, nu se poate adăuga la lege adiţionând la
indemnizaţie şi sporul de vechime, şi celelalte drepturi salariale, solicitate,
aplicabile altor categorii de salariaţi. Totodată, prin Legea nr.154/1998 s-
a abrogat art. Unic pct.2 şi 3 din Legea nr. 20/1994, pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 40/1991. Dispoziţiile art.14, 17 şi 18, nu îi sunt
aplicabile recurentului care ocupă o funcţie de demnitate publică, ci doar
personalului contractual. Or, recurentul se află în îndeplinirea unei funcţii
elective, ce intră sub incidenţa Legii nr. 215/2001.
În consecinţă, recursul a fost respins în temeiul art.3041, raportat la
art.312 Cod procedură civilă.
