Cult religios. Imobil preluat de stat. Constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil în baza Legii nr. 112/1995 şi a Legii nr.85/1992.
În situaţia în care imobilul expropriat a aparţinut unui cult religios nu se poate reţine că etatizarea s-a făcut în considerarea lichidării Grupului Etnic German. Statul român în mod greşit a vândut chiriaşilor apartamentul preluat de la cultul religios întrucât nu erau incidente în cauză nici dispoziţiile Legii nr. 85/1992, imobilul nefiind construit din fondurile statului sau al unităţilor economice de stat ori bugetare şi nici ale Legii nr. 112/1995, imobilul fiind preluat de la o persoană juridică.
Secţia civilă – decizia civilă 1487/A/7 octombrie 2004
Prin sentinţa civilă nr. 1475/2004 a Judecătoriei Sibiu a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Sibiu prin Primar, SC. “Urbana SA, A.V. şi A.E.,solicitând ca prin hotărâre să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 3369/1997 între SC. Urbana SA şi A.V.şi A .E, având ca obiect apartamentul înscris în Cf 12067 top 895/5, 896/5, 899/5 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară şi rectificarea Cf în sensul radierii înscrierii.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că imobilul a fost preluat cu titlu de Statul Român în baza Legii nr. 485/1944, astfel că procedura restituirii cade sub incidenţa art. 8 alin.2 din Legea nr. 10/2001, şi art.1 din Legea nr.501/2002, fiind supus măsurilor reparatorii. Etatizarea s-a făcut în considerarea lichidării Grupului Etnic German căruia i-au aparţinut aceste edificate până în 1939, când au fost cumpărate de biserici. De aceea s-a apreciat că înstrăinarea s-a făcut cu respectarea legii în vigoare la acea dată, respectiv Legea nr. 85/1992 modificată în 1997 prin Legea nr. 78/1997, în condiţii de evaluare şi achitare prevăzute de Legea nr. 112/1995. S-a apreciat că vânzarea s-a făcut cu respectarea art. 46 din Legea nr. 10/2001 şi art. 6 alin.3 din OUG. nr. 184/2002, că nu s-a probat frauda la lege a pârâţilor A.V. şi A.E. şi reaua lor credinţă, ci dimpotrivă buna credinţă s-a bazat pe calitatea de proprietar tabular a Statului Român.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, susţinând că în mod greşit imobilul a fost vândut de Statul Român, care l-a preluat fără titlu, abuziv conform încheierii de C.F. nr. 3104/1945. Concluzia instanţei de fond în sensul că imobilul ar fi aparţinut Grupului Etnic German este greşită, acesta înfiinţându-se în 1940 prin Decretul-Lege nr. 3884/1940 şi a fost desfiinţat prin Legea 485/1944, iar imobilul a fost cumpărat de biserică în anul 1939. Se invocă greşita vânzare a imobilului în temeiul legilor sus-menţionate, precum şi caracterul de continuitate a Bisericii Evanghelice CA, Consistoriul Superior, care nu şi-a încetat activitatea după 6 martie 1945.
Prin decizia civilă nr. 1487/A/2004, Curtea de Apel a admis apelul reclamantului şi a schimbat sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu următoarea motivare: conform extrasului CF depus la dosarul cauzei, in extenso, imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea Statului Român în baza unei adrese a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, astfel că se poate vorbi de o expropriere de fapt, fără un titlul valabil.
În aceste condiţii, Statul Român nu putea vinde în condiţii de legalitate un bun ce nu-i aparţinea de drept, iar locatarul nu poate justifica dobândirea unui drept de proprietate prin invocarea erorii comune invincibile din moment de foaia de proprietate evidenţia titlul nelegal al Statului Român.
Înstrăinarea imobilului către locatar s-a făcut în temeiul Legii nr. 112/1995 şi al Legii nr. 85/1992, republicată, însă nici unul din aceste acte normative nu permiteau înstrăinarea. Astfel, Legea nr. 85/1992, republicată, reglementează înstrăinarea imobilelor construite din fondurile statului sau ale unităţilor economice ori bugetare, iar Legea nr. 112/1995 se referă la imobilele preluate de la persoanele fizice, în baza unor acte normative enumerate în cuprinsul său.
Totodată, potrivit art. 25 din Legea nr. 112/1995, regimul juridic al imobilelor care nu fac obiectul de reglementare al acestei legi, va fi reglementat prin legi speciale.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale se reţine că vânzarea imobilului din litigiu s-a făcut cu încălcarea normelor imperative ale legii, astfel că vânzarea-cumpărarea este lovită de nulitate absolută.
Aşa fiind, în baza art. 296 cod pr. civ., apelul reclamantului va fi admis, astfel că se va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare şi drept consecinţă se va dispune rectificarea cărţilor funciare în care s-au făcut operaţiuni ulterior înscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.
