R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVASECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR. …/331/2008*
DECIZIA CIVILĂ NR. 130
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte la nr. 821/331/2007, petenta ACMI a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Prahova de fond funciar, Comisia Locală I de fond funciar, anularea Hotărârii nr. 5124/2007 a Comisiei Judeţene, obligarea intimatelor la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, la punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate pentru suprafeţele de 5300 pogoane din trupul I, 1700 pogoane din Trupul P, 4200 pogoane din Trupul T, terenuri ce au fost stăpânite în devălmăşie de CMI potrivit sentinţei civile nr. …/1946 precum şi reconstituirea dreptului de proprietate şi restituirea celorlalte terenuri menţionate în aceeaşi sentinţă, obligarea prefectului şi a primarului în calitate de reprezentanţi legali ai comisiilor de fond funciar la plata daunelor cominatorii în suma de 500 RON pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea plângerii, petenta a susţinut că prin Hotărârea nr. 5124/2007 au fost invalidată propunerea Comisiei Locale I de reconstituire a dreptului de proprietate a membrilor ACMI ce compun anexa nr. 3, care este nelegală şi netemeinică, deoarece a făcut dovada ca este succesoarea fostei CMI care a deţinut aceste suprafeţe de teren, hotărârea comisiei judeţene având ca obiect prejudicierea petentei, întrucât întârzierea în restituirea terenurilor profita celor care le exploatează.
La data de 13.06.2007 OMI a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată Comisia Locală I să propună reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru suprafeţele de terenuri aflate pe raza comunei I, ce nu au fost reconstituite până în prezent, ţinând seama de decizia Tribunalului Prahova nr. …/2003; obligarea aceleiaşi comisii să înainteze Comisiei Locale M cererea de reconstituire a OMI nr. 42/2005, iar Comisia Judeţeană să valideze reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru acele suprafeţe de teren înscrise în sentinţa civilă nr. 639/ 1946.
RNP Romsilva – Direcţia Silvică Ploieşti a formulat la data de 26.09.2007 cerere de intervenţie accesorie în interesul intimatei Comisia Judeţeană de fond funciar Prahova, susţinând în motivarea cererii că terenurile pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată se află pe raza teritorială a mai multor localităţi din judeţ, competenţa analizării cererilor revenind Comisiei Judeţene, potrivit art. 6 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005.
Cererea de intervenţie în interes propriu a fost încuviinţată în principiu la data de 12.07.2007, iar cererea de intervenţie accesorie la 10.10.2007.
După administrarea probelor, prin sentinţa civilă nr. …/10.10.2007 Judecătoria Vălenii de Munte a admis în parte plângerea, a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de AOMI, a respins cererea de intervenţie în interesul intimatei Comisia Judeţeană de fond funciar Prahova formulata de RNP – Direcţia Silvică Ploieşti, a anulat Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 5124/2007 şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petentei pentru suprafaţa de 5300 pogoane – 26.500 ha, teren situat pe raza comunei I, jud. Prahova.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petenta ACMI, intervenienta Direcţia Silvica Prahova şi intimata Comisia Judeţeană de fond funciar Prahova, iar prin decizia civilă nr. 81 din 30 ianuarie 2008 Tribunalul Prahova a admis recursurile, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Primindu-se dosarul la această instanţă, a fost înregistrat sub nr. R. …/331/2008.
La data de 12 februarie 2009, MAAM, MPAM şi TCSC, în calitate de descendenţi (nepoţi şi respectiv strănepoată) ai lui AM – fost membru al CMI, cunoscut sub numele de AM, au formulat cerere de intervenţie în interes propriu.
În motivare, au arătat că autorul lor figurează în tabela de drepturi cu drepturile cuvenite în OMI, conform sentinţei 639/1946, cu drepturi în trupurile de pădure I, P şi T, iar la data de 20 octombrie 2008 au formulat o cerere către conducerea asociaţiei de primire în această asociaţie, însă nu au primit nici un răspuns.
În drept, au invocat dispoziţiile art. 49 şi următoarele cod procedură civilă.
La data de 11 martie 2009 aceleaşi persoane au formulat o precizare, prin care au arătat că, în principal, cererea de intervenţie este formulată în interes propriu şi are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren forestier, cerere respinsă prin încheierea din şedinţă publică din data de 27 mai 2009.
La data de 27 mai 2009 SRN (fost NG), PJC (fost CG), PN, PM, GC, ODP, GLM, OI şi MŞE au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, cerere respinsă de instanţă prin încheierea din şedinţa publică de la data de 4 noiembrie 2009, întrucât aceste persoane sunt deja membri în cadrul OMI.
După administrarea probei cu acte, expertiză tehnică topo, prin sentinţa civilă nr. …/2011 Judecătoria Vălenii de Munte a admis, în parte, plângerea formulată de petenta ACMI, a anulat Hotărârea nr. 5124/16.02.2007 a Comisiei Judeţene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de AOMI, ca neîntemeiată, a respins cererea de intervenţie în interesul intimatei Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, formulată de RNP – Direcţia Silvică Prahova, ca neîntemeiată.
Prin aceeaşi sentinţă instanţa de fond a obligat Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar I, jud. Prahova – prin primar să întocmească documentaţia necesară şi să emită proces verbal de punere în posesie pe numele petentei ACMI, pentru suprafaţa de 772,9 ha din trupul I (C), astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză nr. 1621/19.11.2009 întocmit de expert Badea Luciana, a obligat Comisia Locală M pentru aplicarea legilor fondului funciar, jud. Prahova – prin primar să întocmească documentaţia necesară şi să emită proces verbal de punere în posesie pe numele petentei ACMI, pentru suprafeţele de: 850 ha din trupul P şi 2100 ha din trupul T, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză nr. 1621/19.11.2009 întocmit de expert Badea Luciana.
De asemenea, a obligat intimata Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere – prin prefect, să elibereze în favoarea petentei ACMI, titlul de proprietate pentru suprafeţele de teren mai sus menţionate şi a respins capătul de cerere al petentei ACMI cu privire la obligarea prefectului, în calitate de reprezentant al Comisiei Judeţene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere şi a primarului comunei I, în calitate de reprezentant al Comisiei Locale pentru aplicarea legilor fondului funciar I, jud. Prahova, la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pe fiecare zi de întârziere, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 639/1946 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a constatat şi confirmat existenţa CMI, precum şi stăpânirea în devălmăşie de către membrii acestei cete a pădurilor, păşunilor, fâneţelor şi locurilor de arătură aflate în poienile şi locurile goale din interiorul sau dimprejurul perimetrului pădurilor, precum şi a golurilor de munte destinate păşunilor din trupurile I, P şi T, astfel cum sunt ele menţionate în decizia comisiunii silvice, stabilindu-se astfel că în Trupul I suprafaţa totală este de 5300 pogoane, în Trupul P este de 1700 pogoane, iar în Trupul T sau C de 4200 pogoane.
A reţinut instanţa de fond că, astfel, suprafaţa totală din cele trei trupuri confirmate prin această sentinţă ca aparţinând CMI este de 11200 pogoane, adică 5600 ha.
A mai arătat prima instanţă că, în anii 2000 şi 2005, în locul vechii forme asociative CMI menţionată în sentinţa civilă nr. 639/1946 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-au constituit două forme asociative: OMI, prin sentinţa civilă nr. 3/2000 a Judecătoriei Vălenii de Munte şi CMI, prin încheierea pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 14 septembrie 2005, rămasă definitivă prin decizia nr. 37/2005 a Tribunalului Prahova.
A motivat instanţa de fond că, după cum rezultă din actele aflate la dosar, precum şi din raportul de expertiză topografică Badea Luciana, din suprafaţa de teren de 2650 ha aflată în Trupul I, s-au emis până în prezent titluri de proprietate pentru OMI, în suprafaţă totală de 1877,1 ha, fapt recunoscut şi de intervenienta RNP – Direcţia Silvică Prahova în concluziile scrise formulate pe fondul cauzei.
S-a reţinut că, urmare a procedurii instituită de Legea 18/1991, 1/2000 si H.G. 890/2005, petenta CMI, prin comitetul ad-hoc de iniţiativă, a formulat cererea înregistrată la Comisia locală de fond funciar I sub nr. 4387 din 16 sept. 2005, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra tuturor terenurilor agricole şi forestiere ce i-au aparţinut şi restituirea acestora, si anume: terenurile din Trupul I în suprafaţă de 5300 pogoane, din Trupul P de 1700 pogoane, din Trupul T-C de cca. 4200 pogoane, ce au fost stăpânite în devălmăşie, precum şi terenurile din vatra satului – F şi P, precum şi fâneţele din Cheia şi pct. P A.
S-a mai arătat că, Comisia locală de fond funciar I, prin anexa 39, a propus Comisiei Judeţene reconstituirea dreptului de proprietate al petentei, care cuprinde 266 autori – conform tabelului anexat, pentru suprafaţa de 5600 ha. – terenuri forestiere, situate în Trupul I, Trupul P, Trupul T, propunere invalidată de către intimata Comisia judeţeană de fond funciar Prahova prin Hotărârea nr. 5124/16 februarie 2007, aspecte confirmate şi prin adresa nr. 1937/2007.
A concluzionat instanţa de fond că dreptul de proprietate al vechii forme asociative CMI asupra suprafeţei totale de 5600 ha din cele trei trupuri ( I, P şi T) este confirmat prin sentinţa civilă nr. 639/1946 pronunţată de Tribunalul Prahova şi nu poate fi pus în discuţie, astfel încât, având în vedere că până în prezent s-a reconstituit deja suprafaţa totală de 1877,1 ha din trupul I, după cum s-a arătat mai sus, conduce la concluzia că suprafeţele la care vechea formă asociativă are dreptul sunt de 772,9 ha din trupul I (C), 850 ha din trupul P şi 2100 ha din trupul T, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză Badea Luciana.
A susţinut prima instanţă că, faptul că petenta CMI a formulat cererea de reconstituire pentru toate suprafeţele de teren către Comisia locală de fond funciar I, deşi trupurile P şi T se află pe raza comunei M nu reprezintă un impediment pentru a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru aceste două trupuri de teren, întrucât, conform prevederilor art. 33 alin.1 din Legea nr.1/2000, „Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se considera a fi depuse în termen chiar daca acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înştiinţând despre acest lucru si persoanele îndreptăţite.”
Conform prevederilor art. 26 alin.2 din Legea nr. 1/2000, “formelor asociative li se va restitui in întregime suprafaţa avuta în proprietate”.
S-a reţinut de către instanţa de fond că, faţă de aceste aspecte, hotărârea nr. 5124/16.02.2007 a Comisiei Judeţene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere este neîntemeiată, fiind îndeplinite condiţiile art. 53 din Legea 18/1991 şi art. 27 alin. 8 din HG 890/2005, pentru admiterea cererii petentei CMI, în sensul anulării hotărârii şi reconstituirii dreptului de proprietate pentru diferenţa dintre suprafaţa de 5600 ha avută în proprietate de fosta ceată a moşnenilor I şi suprafaţa de 1877,1 ha ce a fost deja reconstituită pe numele celeilalte forme asociative, OMI, urmând ca punerea în posesie să se facă pe baza expertizei Badea Luciana.
Referitor la întinderea dreptului indiviz al fiecărui membru devălmaş din cadrul formei asociative, inclusiv Statul Român, instanţa a constatat că nu a fost învestită cu un asemenea capăt de cerere, reconstituirea urmând a se dispune pentru întreaga formă asociativă, fiecare membru menţionat în tabela de drepturi anexă la sentinţa civilă din 1946 având posibilitatea de a-şi dovedi şi valorifica drepturile pe care le are în oricare din cele două forme asociative înfiinţate şi care coexistă în locul vechii forme asociative menţionate în sentinţa civilă din 1946.
Cu privire la cererea de intervenţie accesorie formulată de RNP – Direcţia Silvică Prahova, instanţa de fond a respins-o ca o consecinţă a admiterii cererii principale, respingând totodată ca neîntemeiată şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de AOMI.
Cu privire la capătul de cerere al petentei ACMI vizând obligarea prefectului, în calitate de reprezentant al Comisiei Judeţene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere şi a primarului comunei I, în calitate de reprezentant al Comisiei Locale pentru aplicarea legilor fondului funciar I, jud. Prahova, la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pe fiecare zi de întârziere, instanţa de fond a arătat că este neîntemeiat, motivând că emiterea procesului verbal de punere în posesie şi a titlului de proprietate pentru aceste suprafeţe mari de teren nu se poate efectua într-un interval de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a acestei sentinţe.
Împotriva încheierilor de şedinţă din data de 04.11.2009, 24.06.2010 şi împotriva sentinţei civile nr. …/10.03.2011 au declarat recurs intervenienţii SR, CJ, PN, PM, GC, precum şi intervenienţi ODP şi GLM, invocând motive identice de recurs, iar împotriva încheierilor din data de 27.05.2009, 16.12.2010, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 435/10.03.2011 pronunţate de Judecătoria Vălenii de Munte au declarat recurs şi intervenienţii MAAM, MPAM şi TCSC.
De asemenea împotriva sentinţei civile nr. …/10.03.2011 au declarat recurs intervenienta RNP Romsilva – Direcţia Silvică Prahova şi pârâta Comisia Judeţeană Prahova de fond funciar.
În motivarea recursului lor, pârâta Comisia Judeţeană Prahova de fond funciar şi intervenienta RNP Romsilva – Direcţia Silvică Prahova au arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că, deşi CMI a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate doar la Comisia Locală I de fond funciar, nu există niciun impediment pentru a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru trupurile de teren aflate pe raza Com. M, încălcând astfel dispoziţiile imperative ale art. 46 din Legea nr.18/1991, modificată si completată, instanţa neputându-şi aroga puteri administrative ce ţin pe de o parte de comisia competentă să soluţioneze cererea de reconstituire, iar pe de altă parte instanţa nu se poate subroga in puterile unei entităţi administrativ teritoriale în ceea ce priveşte raza sa de competenţă.
O altă critică a vizat faptul că în mod eronat instanţa de fond a motivat referitor la întinderea dreptului indiviz al fiecărui membru devălmaş din cadrul formei asociative, inclusiv Statul Român, că nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere cât timp obiectul cauzei constă într-o plângere referitoare la nelegalitatea unei hotărâri a Comisiei judeţene de fond funciar, instanţa având astfel obligaţia să analizeze legalitatea hotărârii sub toate aspectele sale.
Au precizat recurentele că instanţa a ignorat prevederile art. 26 alin.2 din Legea nr. 1/2000 din interpretarea căruia reiese că atunci când se cunoaşte cota parte pentru fiecare asociat, reconstituirea se stabileşte potrivit cotelor deţinute în cadrul formei asociative, astfel încât, în speţă, cunoscându-se cotele părţi deţinute de fiecare membru, reconstituirea nu putea să se facă decât pentru fiecare cotă parte deţinută pentru a nu se aduce la o constituire de drepturi, fapt care contravine art.34 alin.1 din Legea nr. 46/2008 conform căruia terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.
Au susţinut recurentele că, motivarea instanţei de fond că fiecare membru menţionat în tabela de drepturi anexă la sentinţa civilă din anul 1946 are posibilitatea de a-şi dovedi si valorifica drepturile pe care le are în oricare dintre cele două forme asociative contravine legii, statul neavând la acest moment în proprietate privată suprafeţe de pădure ci numai în proprietate publică administrată de RNP Romsilva şi ca atare nu există un cadru legal potrivit căruia Statul Român să deţină calitatea de proprietar in cadrul unor forme asociative private ce are ca obiect administrarea pădurilor proprietate privată.
O altă critică a vizat faptul că în mod greşit instanţa de fond a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa dintre suprafaţa de 5600 ha. menţionată în sentinţa civilă nr. 639/1946 şi suprafaţa de 1877,1 ha. pentru care reclamanta deţine titluri, întrucât, pe de o parte, suprafaţa totală reconstituită este de 2023,1 ha. iar pe de altă parte, deşi terenurile solicitate nu se află în integralitate în fondul forestier, având şi alte categorii de folosinţă decât pădure, respectiv păşuni, livezi, goluri alpine, etc. instanţa dă eficienţă raportului de expertiză întocmit de expert Badea Luciana şi dispune reconstituirea numai pe seama fondului forestier pentru întreaga suprafaţă inclusă în amenajamentele silvice şi având doar categoria de folosinţă., pădure.
Au mai arătat recurentele şi faptul că eronat instanţa de fond a obligat Comisiile Locale de fond funciar I şi M să întocmească documentaţia necesară şi să emită proces verbal de punere în posesie pe numele reclamantei cât timp Comisia Locală M nu a fost investită cu o solicitare de reconstituire a dreptului de proprietate pentru CMI, iar Comisia Judeţeană Prahova a fost obligată să emită un singur titlu, prezumându-se că are competenţa să analizeze şi cererea formulată de CMI la mai multe Comisii Locale de fond funciar, având şi competenţa să pună în posesie pe reclamantă, dând competenţe exclusive de punere în posesie doar Comisiilor locale, situaţie inadmisibilă sub aspectul interpretării şi aplicării prevederilor legale în vigoare.
O altă critică a recurentelor a vizat faptul că ACMI s-a înfiinţat în baza OG nr. 26/2000, astfel cum s-a reţinut prin decizia nr. 37/2005 a Tribunalului Prahova, caz în care, din punct de vedere legal nu are posibilitatea de a fi continuatoarea in drepturi a fostei entităţi juridice CMI.
Un alt motiv de recurs a avut în vedere faptul că în mod nelegal instanţa de fond nu a luat în calcul drepturile statului prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor ca şi codevălmaş, având în vedere că acesta figura ca atare în tabela silvică de drepturi cu 460 stânjeni capete şi 243 stânjeni capete în Muntele BM, în total 703 stânjeni capete, iar ca urmare a exproprierii averilor evreieşti au mai trecut în patrimoniul statului încă 123 stânjeni capete ale evreului MP, iar proprietatea Fundaţiei M şi MP având suprafaţa de 168 stânjeni capete, nu a făcut obiectul exproprierii în temeiul Legii nr. 499/1942, drepturile acestei fundaţii neputând fi solicitate de ceilalţi membri a formei asociative, aceasta neavând continuatori în drepturi, întrucât s-ar ajunge la o constituire de drepturi excedând Legii nr.247/2005, ceea ce înseamnă că statul şi fundaţia deţineau 871 stânjeni capete, adică 4134,45 ha. din care 3726,13 ha. pădure si 408,32 ha. păşuni şi goluri, iar prin diferenţă drepturile totale ale membrilor ce compunea obştea şi care pot fi revendicate de foştii membri persoane fizice era de 1464,74 ha. din care 1320 ha. pădure curată şi 144,74 ha. poieni şi goluri, reconstituindu-se astfel, în plus, 557 ha. pădure rămânând de reconstituit 144,74 ha. goluri de munte care nu se regăsesc în fondul forestier.
În motivarea recursului lor, recurenţii intervenienţi SRN, CJP, PN, PM, GC, ODP şi GLM au arătat că încheierile din data de 04.11.2009 şi respectiv 24.06.2010 privind respingerea cererilor de intervenţie sunt nemotivate, fără temei legal sau cu încălcarea şi/sau aplicarea greşită a legii, susţinându-se de către instanţă fie că intervenienţii sunt deja membri în cadrul Obştei Moşnenilor Izvorani, fie că, în cazul în care se dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei, de reconstituire vor beneficia toţi membrii înscrişi în tabela de drepturi.
Au susţinut recurenţii intervenienţi că motivările instanţei de fond sunt contradictorii şi străine de natura pricinii, deşi prin cererea de intervenţie au demonstrat atât condiţiile generale de admisibilitate a intrevenţiei voluntare, având un interes legitim, născut şi actual, personal şi prezent, dar şi condiţia specială impusă de art.49 (2) cod pr. civilă, având în vedere că titularul dreptului de proprietate comună pe cote părţi este persoana îndreptăţită, forma asociativă fiind doar titulara cererii de reconstituire, neexistând identitate între persoana fizică îndreptăţită la reconstituire şi persoana juridică Obştea, iar interesul lor are drept scop tocmai reconstituirea drepturilor de proprietate comună pe cote părţi, astfel încât valorificarea acestui drept în instanţă nu se poate face decât pe calea intervenţiei principale.
Au mai arătat recurenţii intervenienţi că au făcut dovada şi condiţiei speciale prev. de art.49 (2) cod pr. civilă întrucât obiectul intervenţiei este tocmai acela al reconstituirii dreptului de proprietate comună, pe cote părţi, (afirmarea unui drept propriu), pricina în care se judecă reconstituirea drepturilor de proprietate indivize ale persoanelor îndreptăţite (situaţie juridică specială), iar dreptul de proprietate comună indiviză al membrului este în patrimoniul administrativ al formei asociative (specificul Legii nr.1/2000).
Un alt motiv de recurs a vizat faptul că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a pronunţat o hotărâre cu încălcarea flagrantă a legii, obligând Comisiile locale să reconstituie pe numele Obştei întinderi ale unor suprafeţe globale propuse de expertiza judiciară fără să dispună asupra stabilirii persoanelor îndreptăţite şi a întinderii cotelor indivize ale fiecăruia, mai ales că prin decizia de casare s-a trimis cauza spre rejudecarea cu reconstituirea dreptului de proprietate a membrilor Asociaţiei CMI, instanţa de fond trecând peste faza obligatorie a procedurii legale de reconstituire funciară.
O altă critică a avut în vedere încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art.6 din HG nr.890/2005 conform cărora Comisia judeţeana preia şi îndeplineşte atribuţiile prev. de art.5 (lit. b, c.d, h), atunci când se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pe raza teritorială a mai multor localităţi, în aceste condiţii Comisiile locale îndeplinind doar atribuţiile de la art.5 lit.a şi i, respectiv analiza preliminară a cererilor persoanelor îndreptăţite şi punerea în posesiei a formei asociative, dispoziţii ignorate de instanţă care a dispus obligarea Comisiilor locale şi nu a Comisiei Judeţene de fond funciar.
Au susţinut recurenţii intervenienţi că instanţa de fond a dispus reconstituirea unor drepturi deja reconstituite cât timp, deşi expertul a arătat că din Trupul I, pe lângă reconstituirea în favoarea OMI, s-au mai reconstituit legal terenuri forestiere pentru 16 proprietari in suprafaţă totală de 146 ha., instanţa a dedus din acest trup de 2649,1 ha. doar suprafaţa reconstituită în favoarea OMI constituită în anul 2000 de 772 ha. şi nu si suprafaţa de 146 ha., rămânând de reconstituit din acest trup doar suprafaţa de 626 ha.
Au precizat recurenţii – intervenienţi că, instanţa de fond a dispus reconstituirea către persoane neîndreptăţite având în vedere că în tabela de drepturi indivize anexă sentinţei civile nr. 639/1946, sunt menţionaţi 580 de autori, inclusiv Statul Român, ceea ce înseamnă că întinderea cumulată a cotelor indivize ale celor 271 de autori este mult mai mică decât întinderea maximă calculată de expertiză, însăşi petenta solicitând deducerea cotei indivize a statului şi a OMI constituită în anul 2000.
Au criticat recurentii intervenienţi şi faptul că în mod greşit instanţa de fond a respins validarea drepturilor cumulate de reconstituire pentru suprafaţa integrală corespunzând vechiului amplasament, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia fondului funciar, întrucât expertiza efectuată în cauză a demonstrat că, urmând vechile amplasamente, suprafaţa cumulată pentru toţi autorii este de 6289,9 ha şi nu de 5600 ha. ce derivă din valoarea aproximativă a celor 11200 pogoane, în cuprinsul sentinţei civile nr.639/ 1946 întinderile Trupurilor de terenuri fiind trecute cu titlu de „aproximativ”, valoarea unităţii de măsură fiind şi ea aproximativă, astfel încât nu există temei legal pentru a respinge reconstituirea conform variantei 1 pentru Trupul T cu întindere cumulată de 2789,9 ha. în loc de varianta 2 în limită maximă de doar 2100 ha.
În motivarea recursului lor, recurenţii intrevenienti MAAM, MPAM şi TCSC au arătat că în mod eronat instanţa de fond a constatat dreptul reclamantei asupra suprafeţei totale de 5600 ha. din cele 3 trupuri cât timp în cuprinsul sentinţei nr. 639/1946 se constată şi confirmă stăpânirea in devălmăşie de către membrii cetei a pădurilor, păşunilor, etc., precum şi drepturile moşnenilor în limitele celor 929 de stânjeni capete din fiecare din cele 3 trupuri, ceea ce înseamnă că membrii cetei au fost şi sunt titularii dreptului de proprietate şi, deci, în prezent titularii dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate, individual sau în cadrul formelor asociative, şi nu forma asociativă, eliberarea unui singur titlu de proprietate pe numele acesteia, neconducând la transferul dreptului de proprietate de la membrii formei asociative la acesta entitate.
Un alt motiv de recurs a vizat si faptul că, deşi instanţa nu a negat întinderea dreptului indiviz al fiecărui membru devălmaş în cadrul formei asociative, a constatat însă că nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere deşi avea obligaţia, în baza rolului activ, să stabilească acest obiectiv cu ocazia încuviinţării expertizei sau cel puţin după formularea cererilor de intervenţie când chestiunea cotelor părţi inegale a fost invocată explicit.
Au mai arătat recurenţii că instanţa de fond a omologat varianta a II-a din raportul de expertiză deşi nu respectă vechiul perimetru moşnenesc, şi nu motivează alegerea acestei variante, nu a solicitat expertului să lămurească dacă păşunile şi golurile alpine menţionate în expertiză sunt cele care reprezintă diferenţa de suprafaţă între cele două variante, astfel încât instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii petentei cu privire la fâneţele din C punct PA.
O altă critică a vizat respingerea cererilor de intervenţie întemeiată pe o greşită reţinere a situaţiei de fapt, deoarece cele două cereri de intervenţie nu au acelaşi obiect, caz în care respingerea lor ca inadmisibilă, pe motiv că aceleaşi persoane au mai formulat o cerere de interventie, este nelegală şi netemeinică.
Au precizat recurenţii intervenienţi că interesul lor de a interveni este acela de a li se asigura realizarea dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate cuvenită autorilor lor în CMI.
La data de 18.10.2011, intimata CMI a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de RNP Romsilva, iar pe fond a solicitat respingerea recursurilor formulate de Comisia Judeţeană Prahova şi RNP Romsilva, ca nefondate.
La data de 13.12.2011 intervenienţii SRN şi CJP au solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului PM sau suspendarea cauzei în temeiul art. 243 cod pr. civilă.
Prin încheierea de şedinţă din data de 14.02.2012, instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.243 cod pr. civilă, motivat de faptul că nu s-au indicat moştenitorii defunctului P.
La data de 12.03.2012 cauza a fost repusă pe rol, iar prin încheierea de şedinţă din data de 10.05.2012 s-a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului, respectiv ECB, PP, GC şi PN.
La data de 09.10.2012 recurenţii – intervenienţi MAAM, MPAM şi TCSC au invocat excepţia lipsei capacităţii (specială) de folosinţă a intimatei CMI, arătând că aceasta nu este înregistrată într-un registru special ţinut de Judecătorie conform art.28 alibn.4 din Legea nr.1/2000.
Au susţinut recurenţii intervenienţi că potrivit art.31, 34 din Decretul nr.31/1954, persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor, persoanele juridice neputând avea decât acele drepturi care corespund scopului lor, stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut, or, ţinând seama că scopul petentei ar fi acela al administrării şi exploatării terenurilor forestiere ce au aparţinut fostei CMI, în acest scop Legea nr.1/2000 prevede o procedură specială ce nu a fost urmată de către petentă, ceea ce înseamnă că nu are capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, neîndeplinind procedura înregistrării, astfel încât îi lipseşte şi capacitatea de exerciţiu subsecventă cerută de lege şi implicit şi, deci, nu are capacitate procesuală activă.
Excepţiile sus menţionate au fost invocate şi de către recurenţii intervenienţii SRN, CJP la data de 09.10.2012.
Tribunalul, examinând încheierile şi sentinţa recurate în raport de situaţia de fapt reţinute, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art.304 şi 3041 cod pr. civilă constată ca fiind fondate recursurile declarate de recurenta intervenientă RNP Romsilva – Directia Silvică Prahova şi recurenta intimata Comisia Judeţeană Prahova de fond funciar, şi nefondate recursurile declarate de recurenţii intervenienţi persoane fizice, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 639/16.11.1946 pronunţată de Tribunalul Prahova Sectia I, s-au soluţionat apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, de moşnenii persoane fizice menţionaţi în mod expres în sentinţă, împotriva Deciziunii nr.1/02.06.1946 a Comisiei Silvice pentru determinarea drepturilor Moşnenilor I de pe lângă Primăria Com. I, sentinţă prin care s-a constatat şi confirmat existenţa CMI, s-a constatat şi confirmat stăpânirea în devălmăşie de către membrii acestei cete a pădurilor, păşunilor, fâneţelor, locurilor de arătură şi golurilor de munte din Trupurile I, P şi T, astfel cum au fost menţionate în Deciziunea Comisiei Silvice cu unele modificări şi adăugiri, s-a constat şi confirmat stăpânirea diviză a moşnenilor în vatra satului în F şi în P, precum şi în C, inclusiv in pct. PA.
Totodată, s-au constatat şi confirmat drepturile Moşnenilor în limita celor 929 de stânjeni capete pe care îi are fiecare din trupurile descrise mai sus, astfel cum au fost stabilite de Comisiunea silvică, cu unele modificări, sens in care s-au admis apelurile unora dintre moşneni, stabilindu-se drepturile cuvenite acestora, fiind admis şi apelul Statului Român căruia i-au fost recunoscute şi atribuite 220 stânjeni capete în U, 110 stânjeni capete în P şi 110 stânjeni capete in T, precum şi 243 stânjeni în Muntele BM.
De asemenea, s-a menţionat că Fundaţia M şi MP deţine 168 stânjeni capete, şi s-au determinat perimetrul şi suprafaţa celor trei trupuri, respectiv Trupul I cu cca. 5300 ha., Trupul P cu cca. 1700 pogoane şi Trupul T cu cca. 4200 pogoane.
Potrivit procesului verbal nr. 115/01.09.1942 al Comitetului de Direcţie al Casei Pădurilor Statului, un stânjen capete are suprafaţa aproximativă de 4,7468 ha. din care 4,2780 ha. pădure curată şi 0,4688 ha. poieni şi goluri.
În tabela de drepturi cuvenită OMI conform sentinţei civile nr.639/1946, se menţionează în mod expres cota parte cuvenită Statului Român din întregul teren, respectiv 220 stânjeni în Trupul I, câte 110 stânjeni în Trupul P şi T plus 243 stânjeni in Muntele BM, iar Fundatia M şi MP deţinea 168 stânjeni capete.
Prin sentinţa civilă nr. 3/10.04.2000 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, s-au constatat îndeplinite condiţiile prev. de art.28 alin.1 din Legea nr.1/2000 privind reînfiinţarea OMI ca fiind continuatoare în plan juridic a fostei Obşti desfiinţată în anul 1948, obşte care, în baza art.26 din Legea nr.1/2000 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 5600 ha. deţinută în proprietate în anul 1948, iar prin HCJ nr. 2662/2002 astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1541/14.10.2003 a Tribunalului Prahova s-a reconstituit OMI suprafaţa totală de 1860 ha teren forestier.
Ulterior, prin încheierea din data de 14.09.2005 a Judecătoriei Vălenii de Munte, irevocabilă prin respingerea recursului în baza deciziei nr. 37/25.10.2005 a Tribunalului Prahova, s-a admis cererea formulată de Asociaţia „CMI” şi s-a dispus înscrierea în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor aflat la Grefa Judecătoriei Vălenii de Munte a asociaţiei sus menţionate, precum şi, după efectuarea înscrierii, comunicarea către Ministerul Justiţiei a încheierii, pentru efectuarea înregistrării în Registrul Naţional, petenta fiind înscrisă în registrul special al Judecătoriei Conform certificatului de înscriere nr.6/03.11.2005, precum şi în Registrul Naţional – Partea A, cerere înregistrată la Ministerul Justiţiei cu nr.2687/ 10.11.2005.
Potrivit raportului de expertiză topo întocmit de către expert Badea Luciana, vechea formă asociativă CMI aflată în devălmăşie cu Statul Român prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, stăpâneau în devălmăşie în Trupul I suprafaţa de cca. 5300 ha., în Trupul P cca. 1700 pogoane, iar in Trupul T cca. 4200 pogoane, expertul identificând pe schiţa de plan perimetrele descrise în titlul de proprietate reprezentat de sentinţa civilă nr. 639/1946, în două variante, Trupul I situat pe teritoriul administrativ al Comunei I, având în ambele variante 2649,1 ha., Trupul P situat pe raza administrativă a Com. M având în ambele variante 850 ha., iar Trupul T aflat pe raza administrativă a Com. M având în prima variantă 2789,9 ha. iar în varianta a II-a, corespunzătoare titlului de proprietate, suprafaţa de 2100 ha.
A precizat expertul că din Trupul I s-au reconstituit, conform evidenţelor Comisiei Local de fond funciar, suprafeţele de 146 ha. pentru 16 proprietari, 561,33 ha., 17,10 ha şi 1298,67 ha., totalizând 1877,1 ha.
A propus expertul reconstituirea suprafeţei de 772,9 ha. din Trupul I, restituirea întregii suprafeţe de 850 ha. din Trupul P, iar din Trupul T, într-o variantă, suprafaţă de 2789,9 ha. cu un plus de 689,9 ha., iar corespunzător sentinţei civile nr. 639/1946, suprafaţa de 2100 ha., suprafeţe identificate pe schiţa de plan anexa raportului de expertiză.
În cuprinsul răspunsului la obiecţiuni, expertul a susţinut că statul a deţinut, în calitate de codevălmaş, 430 de stânjeni capete în toate cele trei trupuri, precum şi că suprafeţele cu regim forestier a celor trei trupuri a fost de 2787 stânjeni asupra cărora s-au constatat şi confirmat drepturile moşnenilor, astfel încât, împărţind cele 5600 ha cât deţineau moştenii la 2787 stânjeni capete, rezultă că un stânjen capăt are 2,009 ha, statul având astfel 863,87 ha în devălmăşie cu moşnenii.
Potrivit art. 26 din Legea nr.1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor, OM în devălmăşie şi alte forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu menţiunea la titular, după caz, „Obşte de moşneni” sau alte asociaţii şi forme asociative cu denumirea localităţii respective, forme cărora li se va restitui în întregime suprafaţa avută în proprietate.
Se prevede totodată că, în cazul în care forma asociativă a fost în devălmăşie fără specificarea cotei părţi pentru fiecare asociat deposedat, suprafaţa ce se restituie se stabileşte în cote părţi egale în limitele suprafeţei avute in proprietate.
Art. 28 din aceeaşi lege, stipulează că suprafeţele forestiere aflate în proprietate comună conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existentei lor, membrii formelor asociative aflaţi în devălmăşie sau indiviziune neputând înstrăina propriile cote părţi unor persoane din afara acestora, iar în cazul dizolvării formelor asociative, proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a Consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.
Aşadar, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului reiese că potrivit sentinţei civile nr. 639/16.11.1946, Tabelei de drepturi cuvenite în OMI anexată sentinţei sus menţionate, s-a constatat şi confirmat existenţa CMI, stăpânirea în devălmăşie de către membrii acesteia, inclusiv de către Statul Român prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, a pădurilor, păşunilor, fâneţelor, poienilor, golurilor de munte, locurilor de arătură, etc., din Trupurile I în suprafaţă de cca. 3500 pogoane, P, în suprafaţă de cca.1700 pogoane şi T (sau C) în suprafaţă de cca. 4200 pogoane, confirmându-se drepturile moşnenilor în limita celor 929 de stânjeni capete pe care îi are fiecare din cele trei trupuri, astfel încât, prin admiterea apelurilor în baza sentinţei 639/1946, CMI deţinea în devălmăşie cu Statul Român prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor suprafaţa totală de cca. 11200 pogoane, respectiv 5600 ha. sau cca. 1195 de stânjeni capete, ţinându-se seama de procesul verbal nr.115/1942 conform căruia un stânjen este egal cu cca. 4,74 ha.
Reiese totodată că, din această suprafaţă, Statul Român deţinea o cotă parte de cca. 683 de stânjeni (220 + 110 + 110, la care se adaugă cca. 243 stânjeni în Muntele BM, conform Tabelei de drepturi), iar Fundaţia M şi MP deţinea o cotă parte de cca. 168 de stânjeni, în total cca. 851 de stânjeni, respectiv cca. 3999,7 ha., diferenţa de cca. 344 de stânjeni adică cca. 1618,8 ha, revenind fostei forme asociative desfiinţată în anul 1948, fiind reconstituit în baza Legii nr.18/1991 în favoarea noii forme asociative OMI, în calitate de continuatoare în drepturi a vechii forme asociative, dreptul de proprietate asupra suprafeţei totale de 1877,1 ha., adică întreaga suprafaţă de teren la care aveau dreptul membrii fostei OMI – persoane fizice.
Ca atare, atât timp cât foştilor membri ai formei asociative CMI desfiinţată în mod abuziv în anul 1948 prin preluarea terenurilor forestiere de către stat, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren forestier reprezentând cota parte deţinută în devălmăşie de către aceştia în cadrul fostei forme asociative, înseamnă că nicio altă formă asociativă în care aceştia au înţeles să se constituie, inclusiv reclamanta, nu mai poate pretinde reconstituirea dreptului de proprietate asupra vreunei diferenţe de teren, diferenţă care, potrivit probelor administrate, reprezenta cota parte cuvenită Statului Român prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor şi Fundatiei M şi MP, deoarece ar însemna ca foştilor membrii persoane fizice sau moştenitorilor acestora să li se constituie dreptul de proprietate asupra unor terenuri pentru care nu au deţinut niciodată vreun drept, ceea ce este inadmisibil.
Faptul că prin art. 26 din legea nr. 1/2000 se prevede că formelor asociative li se restituie în întregime suprafaţa avută în proprietate, nu înseamnă în mod automat că reclamanta mai are dreptul la reconstituire asupra diferenţei dintre suprafaţa de 5600 ha. conform titlului de proprietate reprezentat de sentinţa civilă nr. 639/1946 şi suprafaţa de 1877,1 ha. reconstituită, cât timp în cuprinsul sentinţei sus menţionate se specifică în mod expres cota parte a statului, cotă parte care nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, mai ales că statul nu face parte din niciuna din noile forme asociative constituite în baza Legii nr.1/2000 şi deci nu şi-ar putea valorifica ulterior vreun drept asupra terenurilor deţinute în devălmăşie, caz în care are dreptul de a dispune de cota parte cuvenită reprezentând tocmai diferenţa nereconstituită astfel cum doreşte, având dreptul să-şi gestioneze fondul forestier în modalitatea în care înţelege să facă acest lucru, terenurile în litigiu făcând parte din domeniul public al statului, aflate în administrarea RNP Romsilva – Direcţia Silvică Prahova.
Împrejurarea că prin raportul de expertiză s-au identificat perimetrele celor trei trupuri şi s-a propus restituirea suprafeţelor de 772,9 ha din Trupul I, 850 ha din Trupul P, 2100 ha sau 2789,9 ha. din trupul T, ca reprezentând diferenţa dintre suprafaţa menţionată în titlul de proprietate şi cea deja reconstituită, nu constituie o dovadă a dreptului de proprietate al foştilor membri persoane fizice asupra acestor terenuri care să justifice pretenţia formei asociative CMI privind reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate asupra acestor terenuri, întrucât din cuprinsul raportului de expertiză reiese că s-au identificat în mod global perimetrele stăpânite în devălmăşie de către obşte, fără să se ţină seama de cota parte care aparţine Statului Român, împrejurări care demonstrează că reclamanta nu este îndreptăţită să pretindă reconstituirea unei suprafeţe de teren mai mare decât cea care a aparţinut foştilor membri persoane fizice ai formei asociative iniţiale şi care deja a fost reconstituită.
Nu se poate reţine nici răspunsul expertului la obiecţiuni în sensul că statul ar fi deţinut doar 430 de stânjeni capete, adică 863,87 ha în condiţiile în care la momentul respectiv s-a luat în calcul un stânjen ca având suprafaţa de cca.4,74 ha şi nicidecum de 2, 009 ha, astfel încât susţinerea expertului că moşnenii ar fi deţinut 2787 stânjeni în loc de 929 stânjeni în cele trei trupuri este nejustificată deoarece s-ar ajunge la o suprafaţă mult mai mare, de cca. 13210 ha în loc de 5600 ha cât deţinea obştea în Trupurile I, P şi T.
De altfel, din Deciziunea nr. 1/02.06.1946 emisă de Comisiunea Silvică pentru determinarea drepturilor MI reiese cu certitudine că s-a înfiinţat OMI cu sediul în comuna I, având ca activ un număr de 929 stânjeni capete în trupurile U, P şi T, fapt constatat şi confirmat prin sentinţa civilă nr. 693/1946 or, dacă ar fi deţinut un activ cu un număr de câte 929 stânjeni în fiecare trup, ar fi însemnat să se specifice în mod expres acest lucru, fapt imposibil în condiţiile în care prin sentinţă s-a statuat că cele trei trupuri astfel cum erau deţinute în devălmăşie în cadrul obştii aveau suprafeţe diferite de teren şi nicidecum suprafeţe identice de câte 929 stânjeni fiecare.
Astfel, în mod greşit instanţa de fond a analizat situaţia de fapt, a respins cererea de intervenţie a RNP Romsilva în favoarea Comisiei Judeţene Prahova de fond funciar, şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate in favoarea reclamantei asupra terenurilor astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză Badea Luciana ca reprezentând diferenţa dintre suprafaţa de cca. 5600 ha. înscrisă în titlul de proprietate invocat de reclamantă şi suprafaţa de 1877,1 ha. deja reconstituită întrucât, la pronunţarea acestei soluţii, nu s-a ţinut seama de cota parte cuvenită Statului Român prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, stat care, în prezent, nu face parte din niciuna din formele asociative constituite, respectiv OMI sau CMI, cotă parte specificată în titlul de proprietate, iar Legea specială de restituire prevede în mod expres că în cadrul unei forme asociative în devălmăşie suprafaţa ce se restituie se stabileşte conform cotelor părţi deţinute, caz în care, în speţă, cunoscându-se cota parte a statului şi care nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, înseamnă că hotărârea Comisiei Judeţene de fond funciar este legală şi temeinică.
Criticile recurentelor Comisia Judeţeană Prahova de fond funciar si RNP Romsilva, în sensul că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu există niciun impediment pentru a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru terenurile aflate pe raza Com. M chiar dacă reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate doar la Comisia Locală I de fond funciar, încălcându-se astfel dispoziţiile imperative ale art. 46 din Legea nr.18/1991, modificată şi completată, nu pot fi avute în vedere întrucât obiectul cererii de reconstituire a vizat toate terenurile pretins solicitate de către reclamantă, terenuri situate pe raza administrativ teritorială atât a com. I cât şi a com. M, astfel încât instanţa, la analizarea hotărârii respective s-a raportat strict la conţinutul cererii, fiind în imposibilitate să se substituie unor comisii locale şi să procedeze la defalcarea pretenţiilor în funcţie de amplasamentele terenurilor solicitate, mai ales că în speţă, la stabilirea dreptului la reconstituire în favoarea reclamantei asupra terenurilor în litigiu se ţine seama de toate probele administrate în cauză şi nicidecum pur şi simplu doar de cererea de reconstituire.
Susţinerile recurentelor conform cărora în mod eronat instanţa de fond a motivat că nu ar fi fost investită cu stabilirea întinderii dreptului indiviz al fiecărui membru devălmaş din cadrul formei asociative, inclusiv Statul Român cât timp obiectul cauzei constă într-o plângere referitoare la nelegalitatea unei hotărâri a Comisiei judeţene de fond funciar, instanţa având astfel obligaţia să analizeze legalitatea hotărârii sub toate aspectele sale, sunt justificate, întrucât într-adevăr instanţa de fond avea obligaţia, la stabilirea faptului dacă reclamanta este sau nu îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor solicitate, să ţină seama, în baza titlului de proprietate invocat de reclamantă constând în sentinţa civilă nr.639/1946, de cota parte cuvenită statului, deoarece, numai prin excluderea cotei părţi cuvenită Statului Român, Fundaţiei M şi MP, se putea stabili dacă, şi care este suprafaţa totală ce se putea restitui CMI, conform art.26 din Legea nr.1/2000.
Or, în cauză, din cuprinsul titlului de proprietate reiese cota statului, a fundaţiei, terenuri aflate în proprietatea publică a statului şi care nu face parte din niciuna din noile forme asociative nou constituite, caz în care, reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri în favoarea petentei ar conduce, în realitate, la constituirea unor drepturi de proprietate în favoarea membrilor acesteia-persoane fizice, asupra unor terenuri pe care nu le-au deţinut niciodată în proprietate, ceea ce este inadmisibil, încălcându-se dispoziţiile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 conform căruia terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.
Afirmaţiile recurentelor conform cărora motivarea instanţei de fond că fiecare membru menţionat în tabela de drepturi anexă la sentinţa civilă din anul 1946 are posibilitatea de a-şi dovedi şi valorifica drepturile pe care le are în oricare dintre cele două forme asociative contravine legii, statul neavând la acest moment în proprietate privată suprafeţe de pădure ci numai în proprietate publică administrată de RNP Romsilva, nu există un cadru legal potrivit căruia Statul Român să deţină calitatea de proprietar în cadrul unor forme asociative private ce are ca obiect administrarea pădurilor proprietate privată, au relevanţă în cauză întrucât, Statul Român nu face parte din niciuna din noile forme asociative constituite, astfel încât nu are calitate de codevălmaş în cadrul acestor forme asociative şi deci nu şi-ar putea valorifica ulterior drepturile cu privire la terenurile pe care le-a deţinut în proprietate şi care, anterior anului 1948, au fost folosite în devălmăşie în cadrului fostei CMI, astfel încât, în prezent terenurile, aflându-se în proprietatea publică a statului, acesta are dreptul, conform cotei sale părţi din întreaga suprafaţă de teren deţinută în devălmăşie astfel cum este specificată în titlul de proprietate, să-şi gestioneze cum consideră fondul forestier aflat în domeniul public şi administrat de RNP Romsilva.
Împrejurările invocate de către recurente că în mod greşit instanţa de fond a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa dintre suprafaţa de 5600 ha. menţionată în sentinţa civilă nr. 639/1946 şi suprafaţa de 1877,1 ha. pentru care reclamanta deţine titluri întrucât, suprafaţa totală reconstituită este de 2023,1 ha., nu pot fi avute în vedere întrucât din probele administrate nu reiese cu certitudine că suprafaţa de 146 ha. reconstituită în favoarea a 16 proprietari, face parte din suprafaţa totală de 5600 ha., mai ales că nu rezultă că cei 16 proprietari sunt foşti moşneni sau moştenitori ai acestora.
Susţinerea că terenurile solicitate nu se află în integralitate în fondul forestier, având şi alte categorii de folosinţă decât pădure, respectiv păşuni, livezi, goluri alpine, etc. astfel încât eronat instanţa dă eficienţă raportului de expertiză întocmit de expert Badea Luciana şi dispune reconstituirea numai pe seama fondului forestier pentru întreaga suprafaţă inclusă în amenajamentele silvice şi având doar categoria de folosinţă pădure, nu are relevanţă în cauză cât timp, în titlul de proprietate invocat nu se menţionează detaliat suprafaţa de teren ce constituie pădure curată, suprafeţele cu o altă categorie de folosinţă din suprafaţa totală de 5600 ha. şi cotele părţi cuvenite membrilor din fiecare categorie, mai ales că prin Decizia nr.1541/14.10.2003 a Tribunalului Prahova s-a reconstituit OMI suprafaţa totală de 1860 ha teren forestier, fără nicio distincţie, restituirea având loc astfel în mod global, pentru teren forestier.
Afirmaţiile recurentelor că eronat instanţa de fond a obligat Comisiile Locale de fond funciar I şi M să întocmească documentaţia necesară şi să emită proces verbal de punere în posesie pe numele reclamantei cât timp Comisia Locală M nu a fost investită cu o solicitare de reconstituire a dreptului de proprietate pentru CMI, fiind obligată Comisia Judeţeană Prahova să emită un singur titlu prezumându-se că are competenţa să analizeze şi cererea formulată de CMI la mai multe Comisii Locale de fond funciar, nu pot fi reţinute de instanţă în condiţiile în care s-au instituit asemenea obligaţii ţinându-se seama de soluţia pronunţată în primă instanţă, obligaţii care în prezent nu mai subzistă tocmai datorită netemeiniciei pretenţiilor reclamantei cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu şi implicit la instituirea obligaţiilor sus-menţionate.
Pretenţiile recurentelor vizând imposibilitatea reclamantei de a fi continuatoarea în drepturi a fostei entităţi juridice CMI, în condiţiile în care reclamanta s-a înfiinţat în baza OG nr.26/2000 conform deciziei nr.37/2005 a Tribunalului Prahova, nu pot fi avute în vedere deoarece prin decizia sus menţionată s-a statuat în mod irevocabil că în baza sentinţei civile nr.639/1946, membrii fostei Cete a Moşnenilor I s-au reorganizat în forma asociativă iniţială CMI, în scopul organizării administrării terenurilor forestiere şi a determinării responsabilităţilor cu privire la administrarea lor, fiind îndeplinite condiţiile art. 28 din Legea nr. 1/2000 vizând parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de această lege, astfel încât este continuatoarea in drepturi a fostei forme asociative.
Susţinerile recurentelor că în mod nelegal instanţa de fond nu a luat in calcul drepturile statului prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor ca si codevălmaş, având în vedere că acesta figura ca atare în tabela silvică de drepturi, astfel încât prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri s-ar ajunge la o constituire de drepturi ce exced Legii nr. 247/2005, sunt întemeiate deoarece din cuprinsul titlului de proprietate invocat de către reclamantă reiese incontestabil că statul deţinea suprafeţele de 440 stânjeni, precum şi 243 stânjeni în Muntele BM la care se adaugă cei 168 stânjeni ce au aparţinut Fundaţiei M si MP, adică cca. 851 de stânjeni capete din totalul de cca. 1185 de stânjeni capete aflaţi în devălmăşie în cadrul fostei Cete a Moşnenilor I, diferenţa fiind deja reconstituită membrilor acesteia, astfel încât reclamanta nu poate pretinde vreun drept şi asupra terenurilor statului, terenuri care au fost doar folosite în devălmăşie în cadrul CMI, şi din care statul nu mai face parte prin constituirea noilor forme asociative, astfel încât obiect al reconstituirii nu pot face decât terenurile ce au aparţinut în proprietate membrilor persoane fizice folosite în devălmăşie, în cote părţi, în cadrul fostei CMI.
Criticile recurenţilor intervenienţi SRN, CJP, PN, PM, GC, ODP şi GLM în sensul că încheierile din data de 04.11.2009 şi respectiv 24.06.2010 privind respingerea cererilor de intervenţie sunt nemotivate, fără temei legal sau cu încălcarea şi/sau aplicarea greşită a legii susţinându-se de către instanţă fie că intervenienţii sunt deja membri în cadrul OMI, fie că, în cazul în care se dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei, de reconstituire vor beneficia toţi membrii înscrişi în tabela de drepturi, sunt nejustificate deoarece instanţa a analizat cererile de intervenţie în raport de pretenţiile invocate, constatând în mod corect netemeinicia unor asemenea cereri prin care se invocă reconstituirea unui drept de proprietate asupra unor terenuri deţinute în devălmăşie în cadrul formei asociative şi pentru recuperarea cărora s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către reclamantă, astfel încât, în lipsa cererilor de reconstituire formulate de persoanele fizice, acestea nu justifică interes în formularea cererilor de intervenţie.
Pretenţiile recurenţilor intervenienţi privind caracterul contradictoriu, străin de natura cauzei, a considerentelor sentinţei, fără să se ţină seama de îndeplinirea condiţiilor generale de admisibilitate a intervenţiei voluntare, de interesul legitim, născut, actual, personal şi prezent, de cea specială impusă de art. 49 (2) cod pr. civilă, de titularul dreptului de proprietate comună ca persoană îndreptăţită, de calitatea formei asociative, ca titulară a cererii de reconstituire, neexistând identitate între persoana fizică îndreptăţită la reconstituire şi persoana juridică O, de interesul lor constând în reconstituirea drepturilor de proprietate comună pe cote părţi, drept ce poate fi valorificat doar pe calea intervenţiei principale, sunt nefondate întrucât, în realitate, în cuprinsul considerentelor sentinţei nu există aspecte contradictorii, străine de natura cauzei, care a vizat reconstituirea în favoarea reclamantei ca formă asociativă, a unui drept de proprietate asupra terenurilor în litigiu, şi nicidecum în favoarea intervenienţilor ca persoane fizice în nume propriu, iar la încuviinţarea cererilor de intervenţie se ţine cont nu numai de împrejurările sus-menţionate cu caracter teoretic, general, ci şi de modalitatea de formulare a cererii de reconstituire.
De fapt, hotărârea Comisiei judeţene contestată în instanţă a vizat cererile de reconstituire formulate de către reclamanta ACMI şi nu există nicio dovadă la dosar că asemenea cereri de reconstituire au fost formulate si de intervenienţi în nume propriu, caz în care, chiar dacă aceştia invocă, în principiu, valorificarea unui drept de proprietate, nu înseamnă că se justifica introducerea lor în cauză, în calitate de intervenienţi în lipsa unor asemenea cereri de reconstituire cu privire la terenurile solicitate de reclamantă în numele membrilor săi titulari ai dreptului de proprietate asupra terenurilor, cerere cu caracter obligatoriu şi în raport de care se stabileşte interesul procesual de a formula anumite cereri în prezenta cauza.
Susţinerile recurenţilor intervenienţi vizând reconstituirea unor suprafeţe globale fără a se stabili persoanele îndreptăţite şi întinderea cotelor indivize ale fiecăruia, încălcarea disp. art. 6 din HG nr. 890/2005, reconstituirea unor drepturi deja reconstituite, precum şi reconstituirea in favoarea unor persoane neîndreptăţite, validarea variantei 2 din raportul de expertiză în loc de varianta 1 care stabileşte suprafaţa reală a terenurilor, în titlul de proprietate suprafeţele fiind trecute cu titlu de „aproximativ”, nu mai pot face obiectul analizei instanţei de recurs întrucât reprezintă împrejurări ce vizează fondul cauzei, împrejurări pe care recurenţii intervenienţi nu le pot invoca, cererile de intervenţie fiind în mod corect respinse de către instanţa de fond.
De asemenea, criticile intervenientilor recurenţi MAAM, MPAM şi TCSC în sensul că în mod greşit instanţa de fond a respins cererile de intervenţie, soluţie întemeiată pe o greşită reţinere a situaţiei de fapt, deoarece cele două cereri de intervenţie nu au acelaşi obiect, caz în care respingerea lor ca inadmisibilă, pe motiv că aceleaşi persoane au mai formulat o cerere de intervenţie, este nelegală şi netemeinică, sunt nejustificate, deoarece în realitate toate cererile de intervenţie au urmărit acelaşi scop, valorificarea dreptului de proprietate în favoarea intervenienţilor în cotele părţi deţinute, în calitate de foşti moşteni sau moştenitori ai acestora, astfel încât în mod corect cererile au fost respinse de către instanţa de fond, având în vedere considerentele sus-menţionate, iar toate celelalte critici aduse de recurenţii – intervenienţi MAAM, MPAM şi TCSC vizează chestiuni legate de fondul pretenţiilor deduse judecăţii, caz in care nu pot face obiectul analizei în prezenta cale de atac în condiţiile respingerii cererilor de intervenţie astfel cum în mod corect a procedat instanţa de fond.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de intervenienta RNP Romsilva – Direcţia Silvică Prahova, deoarece, atât timp cât Comisia Judeţeană Prahova de fond funciar a exercitat calea de atac împotriva hotărârii instanţei de fond, înseamnă că şi recursul declarat de intervenientă şi care a formulat cerere de intervenţie în favoarea acesteia este admisibil.
De asemenea, instanţa va respinge excepţia lipsei capacităţii speciale de folosinţă a reclamantei CMI invocată de recurenţii – intervenienţi, întrucât din probele administrate reiese cu certitudine că aceasta este înregistrată în Registrul Special ţinut de Judecătoria Vălenii de Munte, precum şi in Registrul Naţional, dobândind drepturi şi obligaţii de la data înregistrării, având deci şi capacitatea de exerciţiu subsecventă cerută de lege şi, implicit, capacitate procesuală activă.
Totodată, instanţa va respinge recursurile declarate de către recurenţii intervenienţi, ca nefondate şi, având în vedere probele administrate în cauză, în temeiul disp. art. 304 pct. 9 cod pr. civilă şi art. 312 alin.1, 2 si 3 cod pr. civilă va admite recursurile declarate de recurenta intimata Comisia Judeţeană Prahova şi de recurenta intervenientă RNP Romsilva DSP Prahova, va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că va admite cererea de intervenţie formulată de intervenienta RNP Romsilva – Direcţia Silvică Prahova, cerere justificată în condiţiile în care terenurile pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate aparţin domeniului public al statului şi sunt administrate de intervenientă, şi va respinge plângerea în totalitate, ca neîntemeiată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei numai în ceea ce priveşte respingerea ca neîntemeiate a cererii de intervenţie formulată de intervenienta AOMI şi a capătului de cerere al plângerii privind daunele cominatorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţiile lipsei capacităţii speciale de folosinţă, de exerciţiu a intimatei ACMI, a inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta intervenientă RNP Romsilva – DSP Prahova.
Respinge recursurile declarate de recurenţii intervenienţii persoane fizice împotriva încheierilor de şedinţă din 04.11.2009, 24.06.2010, 27.05.2009, 16.12.2010, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 435/10.03.2011 pronunţate de Judecătoria Vălenii de Munte, ca nefondate.
Admite recursurile declarate de recurenta – intervenientă REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA – DIRECŢIA SILVICĂ PRAHOVA.
Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că admite cererea de intervenţie formulată de intervenienta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA – Direcţia Silvică Prahova.
Respinge plângerea în totalitate, ca neîntemeiată.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei numai în ceea ce priveşte respingerea ca neîntemeiate a cererii de intervenţie formulată de intervenienta AOMI şi a capătului de cerere al plângerii privind daunele cominatorii.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23.01.2013.
