Art. 17 pct. B lit. a din O.U.G. Nr. 17/2000.Taxa pe valoarea adăugată – cota zero, la exportul de bunuri, transportul şi prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor – condiţii de aplicare.
Prin sentinţa civilă nr. 41/R/17.05.2005 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. “R.A.I.I.” S.R.L. Braşov în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Controlului Fiscal Braşov, având ca obiect cererea de anulare a deciziei nr. 45/28.02.2005 emisă de DGFP Braşov şi a cererilor accesorii şi conexe cererii principale.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că:
Din interpretarea logică şi literară a prevederilor art. 17 lit. B a) din OUG nr. 17/2000 şi pct. 9.2 din HG nr. 401/2000 rezultă că se aplică cota zero a TVA numai în cazul plăţilor efectuate prin transfer bancar între conturile importatorului şi exportatorului, deoarece aşa cum arată pârâta DGFP, numai în aceste cazuri statul poate avea certitudinea că valuta încasată de agenţii economici provine din livrarea produselor exportate şi nu de pe piaţa internă ori din alte surse.
Faptul că sumele în valută au fost încasate cu chitanţe emise de reclamantă ( seria BVALC nr. 4211823/31.10.2000 pentru suma de 4.750 $ , seria BVALC nr. 4211844/9.12.2000 pentru suma de 9.000 $ şi seria BVALC nr. 6284703/21.12.2000 pentru suma de 8.534,75 $ ) şi evidenţiate în registrul de casă dovedeşte că aceste sume au intrat în patrimoniul reclamantei şi ulterior, reclamanta a depus, cu foi de vărsământ aceste sume în conturile bancare respectiv la Banca Turco – Română şi Banca Română de Scont.
Ca urmare, pentru considerentele reţinute instanţa, a respins acţiunea reclamantei reţinând că în mod legal pârâtele au stabilit că reclamanta datorează bugetului de stat TVA suplimentară în sumă de 104.921.060 lei la care s-au calculat dobânzi şi penalităţi aferente în sumă de 34.060.681 lei şi respectiv în sumă de 9.027.631 lei.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs reclamanta S.C.” R.A.I.I.” S.R.L. Braşov, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamanta a încasat contravaloarea exportului prin depunerea sumelor la o bancă agreată de BNR de către mandatarul partener extern. Aceste sume provin de la partenerul extern, transmise în România prin diferite persoane fizice şi au fost depuse la bănci agreate de BNR de mandatarul acestuia.
Înregistrarea valutei în registrul de casă nu are relevanţă juridică, deoarece aceste sume nu se puteau depune în bancă decât a doua zi de la sosirea delegatului partenerului extern.
Legea nu obligă decontarea acestor sume numai prin transferuri bancare.
La dosar, a depus întâmpinare intimata DGFP Braşov, prin care solicită respingerea recursului.
Recursul s-a constatat a fi nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului de fond, raportat la sentinţa atacată şi la motivele de recurs invocate de reclamantă, s-a constatat că, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, pronunţând o sentinţă legală şi temeinică.
Conform art. 17 pct. B lit. a din OUG 17/2000, cota zero la taxa pe valoare adăugată se aplică la exportul de bunuri, transportul şi prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de contribuabili cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României.
Conform pct. 9.2 din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000 aprobate prin HG nr. 401/2000, pentru operaţiunile prevăzute de art. 17 lit. B. a din OUG nr. 17/2000, nu beneficiază de cota zero de taxă pe valoare adăugată contribuabilii care încasează valuta în numerar sau prin transferuri din conturi bancare personale.
În baza acestor prevederi legale, astfel cum sunt puse în aplicare şi de Normele metodologice, de cota zero la TVA, se poate beneficia numai în cazul plăţilor efectuate prin transfer bancar între conturile importatorului şi exportatorului.
În speţă, reprezentantul reclamantului, contrar dispoziţiilor legale mai sus arătate, a încasat valuta în numerar pe bază de chitanţă, de la diferite persoane fizice, a înregistrat-o în regimul de casă, deci a introdus-o în patrimoniul societăţii şi ulterior a virat-o în conturile bancare deschise la Banca Turco – Română şi la Banca Română de Scont.
În aceste condiţii, reclamanta nu poate pretinde să beneficieze de cota zero la TVA, deoarece, nu a procedat aşa cum prevăd dispoziţiile legale care sunt deosebit de clare şi care prevăd încasarea valutei prin sistem bancar.
Susţinerile reclamantei din motivele de recurs sunt nefondate, constatându-se că prima instanţă a aplicat corect legea şi a avut în vedere toate probele de la dosar, iar practica judiciară invocată de reclamantă nu are relevanţă în cauză.
Faţă de aceste considerente curtea a respins recursul reclamantei, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate.
