R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 166/2013
Şedinţa publică de la 23 Ianuarie 2013
Obiectul cauzei:revendicare imobiliară + OBLIG. DE A FACE
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 27.06.2011 cu nr.12753/280/2011 pe rolul Judecătoriei Piteşti, reclamanta SC E. T. SRL a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei SC R. T. B 2006 SRL să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 736 mp situat în … cu vecinii …, obligarea pârâtei la ridicarea gardului cu care a împrejmuit terenul acaparat şi ridicarea construcţiei edificată pe acesta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. … , este proprietara terenului în suprafaţă de 8.500 mp situat în … cumpărat de la vânzătorul D. Ghe. I. şi dobândit de către acesta prin moştenire legală şi partaj voluntar de pe urma autorului D. G. , teren intabulat de către vânzător sub nr. cadastral 774 înregistrat în Cartea Funciară nr. 704 N a Comunei Albota potrivit încheierii cu nr. 20120/18.08.2006.
A mai arătat reclamanta că, la rândul său, dorind să-şi înregistreze proprietatea în Cartea Funciară a Comunei Albota, cu ocazia măsurătorilor cadastrale s-a constatat suprapunerea în limita suprafeţei revendicate pe calea prezentului litigiu cu documentaţia cadastrală nr. 6831/25.04.2005 cu nr.cadastral 641, situaţie pentru lămurirea căreia a invitat pârâta la negocieri la locul litigiului.
A arătat în continuare reclamanta că pârâta a refuzat orice discuţie şi, având pe suprafaţa de 736 mp o construcţie a împrejmuit-o cu gard în raport de aceste aspecte fiind justificate cererile formulate pe calea prezentului demers procesual .
În drept au fost invocate disp.art. 480, art.584 si art.1073 C.civ., respectiv art.274 C.pr.civ coroborat cu art.33 din Legea nr. 18/1991 republicată.
În susţinerea cererii au fost depuse în copie: contract de vânzare cumpărare autentificat cu nr. … la BNP I.G. şi actele care au stat la baza încheierii acestora.
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea reclamantei a fost încuviinţată administrarea probei cu înscrisuri şi respectiv proba cu expertiză tehnică de specialitatea topografie.
La termenul de judecată din data de 09.04.2012, reclamanta şi-a precizat acţiunea prin raportare la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în sensul indicării suprafeţei de 728 mp ca fiind suprafaţa ocupată fără drept de către pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 3533/2012 a Judecătoriei Piteşti a fost admisă acţiunea reclamantului şi obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul de 728 m.p. evidenţiat în raportul de expertiză D.V. şi a fost obligat pârâtul să ridice împrejmuirea respectiv construcţiile efectuate pe terenul reclamantului.
Stabileşte linia de hotar pe distanţa 2-18-3 schiţă anexă şi obligă pârâtul la 3392,50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta SC E. T. SRL este, astfel cum rezultă din conţinutul înscrisurilor exhibate de aceasta – contract de vânzare cumpărare autentificat cu nr…. la BNP I.G. – într-o primă apreciere, titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 8.500 mp, incluzând suprafaţa de 728 mp în litigiu .
Susţinerea acesteia este confirmată întocmai de răspunsul expertului ing.D.V. la obiectivul nr.1 din lucrarea tehnică de specialitate efectuată în cauză, în acord cu expertul consilier ing. C.G.T. .
De asemenea este confirmat de expertiza efectuată în cauză faptul că pe suprafaţa în litigiu se află edificate construcţii, mai exact anexa centralei termice, parte din sediul administrativ şi o parte din hala da producţie, respectiv faptul că terenul este împrejmuit, făcând pateu dintr-o suprafaţă mai mare, cu menţiunea că pentru limitele împrejmuirii nu a fost făcută dovada că acestea coincid întocmai cu limitele terenului aflat în proprietatea pârâtei, astfel că, în cauză, calitatea acesteia de posesor neproprietar atribuită de reclamant, va trebui analizată sub dublu aspect – elementul material şi elementul psihologic pentru ca în raport de acestea, să rezulte dacă şi în ce măsură pârâtul poate opune, în beneficiul său, o starea de fapt, titularului dreptului.
Situaţia înfăţişată identifică o neconcordanţă între starea de fapt şi starea de drept, în sensul că, în modalitatea descrisă, bunul în litigiu, este dovedit că a intra în proprietatea reclamantului cu respectarea condiţiilor de publicitate atât la momentul transmiterii acestuia de la autorul vânzătorului la vânzător, cât şi ulterior, la momentul transmiterii acestuia către reclamanta în cauză – în acest sens fiind înscrisurile administrate în cauză coroborat cu lipsa unei dovezi opuse de pârât, reclamantei.
Este adevărat că simpla stare de fapt a posesiei produce efecte juridice importante, materializate, în anumite situaţii chiar în crearea unor noi stări de drept, însă, este important de subliniat că, majoritatea acestor efecte nu se manifestă condiţionat numai de existenţa în sine a celor două elemente definitorii (corpus şi animus), fiind necesară şi întrunirea anumitor calităţi ori condiţii de eficacitate de natură să caracterizeze o posesie utilă .
Potrivit art.1851 C.civ.: ”posesia este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului”
Cum în cauză pârâta nu-şi întemeiază pe titlu situaţia de fapt opusă reclamantei, instanţa apreciază ca nu vor putea fi recunoscute efectele posesie – s.n. exprimate în: prezumţie de proprietate, protecţia acţiunii posesorii, dobândirea de către posesor, prin efectul uzucapiunii a dreptului de proprietate – în beneficiul pârâtei.
Faţă de acestea, având în vedere faptul că art.1169 C.civ. potrivit cu care: ”Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească” aplicabil inclusiv în materia acţiunii în revendicare, atribuie reclamantului, care în situaţia de faţă este cel ce se pretinde proprietar, sarcina probei dreptului pretins, aşadar a dreptului de proprietate – pârâtul având o situaţie pur pasivă, de aşteptare, în favoarea lui operând o prezumţie relativă de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei – instanţa constată făcută dovada proprietăţii de către reclamantă în mod direct dar şi indirect de către pârât însuşi, având în vedere faptul că, prezent la faţa locului cu ocazia efectuării expertizei acesta nu a susţinut un punct de vedere contrar, atitudine ce se circumscrie sintagmei qui taci consentire.
Astfel, apreciind întemeiată cererea de revendicare formulată de reclamantă instanţa urmează a o admite.
Pentru aceasta, întemeiat pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, instanţa va individualiza obiectul obligaţiei pârâtei ce urmează a fi lăsat în deplină proprietate şi liniştită posesie, reclamantei, ca fiind terenul în suprafaţă de 728 mp determinată de punctele 10-5-18-19 evidenţiate în planul de situaţie / anexa la raportul de expertiză întocmit de exp.ing. D.V., parte integrantă din prezenta hotărâre.
Decurgând din aceasta, instanţa retine ca reclamantul proprietar al terenului, doreşte sa se bucure si sa dispună de bunul sau în mod exclusiv si absolut fata de prevederile art. 44 din Constituţia României, însa dreptul sau vine în concurs cu dreptul pârâtei care a nu a dovedit un drept propriu şi nu a opus reclamantei nici un titlu care să justifice statutul său de posesor/proprietar.
Conform art. 492 C.civ.”orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra”, iar potrivit art. 494 C.civ, ”daca plantaţiile, construcţiile si lucrările au fost făcute de către o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoana sa le ridice”.
Cum în cauză proprietarul terenului cere ridicarea constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut, proprietarul terenului fiind ocrotit în exercitarea dreptului sau de proprietate în contra celui care a facut plantatii, constructii si lucrari cu materialele ei, având optiune sa le pastreze pentru dânsul sau sa îndatoreze pe acea persoana sa le ridice pe cheltuiala celui care le-a facut.
Prin prisma probelor administrate instanţa retine ca pârâta nu poate fi asimilată unui constructor de buna credinta în privinta gardului şi a construcţiilor edificate pe terenul în litigiu si nu poate exercita asupra terenului proprietatea reclamantei mai multe drepturi decât aceasta, astfel că nefiind de buna credinta nu poate beneficiaa de prevederile art. 494 C.civ. cu consecinta admiterii capătului de vizând demolarea gardului şi a construcţiilor aflate pe terenul proprietatea reclamantului
Cât priveşte cererea privitore la stabilirea liniei de hotar, instanţa apreciază că soluţia ce urmează a fi pronunţată decurge din modul de soluţionare al celorlalte capete de cerere şi întemeiat pe concluziile raportului de expertiză pct.4 întocmit de exp. D.V. .
Cu privire la solicitarea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, plecând de la prevederile art. 274 C.proc.civ. şi având în vedere ca limite jurisprudenţiale, hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv de Curtea Europeană de Justiţie, reţinând că în cauză în mod rezonabil au fost efectuate cheltuieli cu acest titlu de către aceasta fiind necesare – activitatea desfăşurată de avocat, fiind utilă instanţei judecătoreşti, achitarea taxelor de timbru şi a onorariului pentru expert – reale şi este rezonabile, instanţa urmează a admite cererea de acordare a acestora în cuantum de 3.392,50 lei astfel cum a fost formulată de reclamantă.
Împotriva sentinţei civile nr. 3533 din 09.04.2012 a Judecătoriei Piteşti au formulat recurs părţile.
Pârâta SC R. T. B 2006 SRL a criticat sentinţa pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a procedat la judecata cauzei încălcând disp.art.85 şi 107 C.pr.civilă, pârâta nu a fost citată la nici un termen de judecată pentru a-şi face apărare.
În fapt pârâta deţine titlul de proprietate asupra terenului precum şi documentaţia cadastrală, ambele cu data anterioară celor ale reclamantei.
Pentru toate acestea se solicită admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând recursul pârâtei tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Referitor la lipsa de procedură invocată de către recurenta pârâtă este nefondat acest motiv de recurs întrucât pentru fiecare termen pârâta a primit citaţia prin reprezentantul său, angajat şi însărcinat cu primirea corespondenţei.
De asemenea pentru terenul la care s-a efectuat expertiza tehnică când părţile au fost convocate de către expert D.V. , a fost prezent un reprezentant din partea pârâtei, situaţie în care pârâta nu poate invoca lipsa de procedură sau faptul că nu a cunoscut de existenţa dosarului, iar instanţa a reprezentat pe schiţa aferentă expertizei şi terenul pârâtei conturat cu culoare verde în raport.
Referitor la alte apărări, pe care consideră pârâta că nu le-a fîcut în cauză ţi efectuate direct în recurs nimeni nu a împiedicat-o să le efectueze la fond atâta vreme cât a cunoscut de existenţa dosarului fiind legal citată.
Împotriva sentinţei civile nr. 3533/2012 a Judecătoriei Piteşti a formulat recurs şi reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru faptul că instanţa în mod nelegal a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 5118 lei.
Analizând recursul reclamantei, tribunalul apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 274(1) C.pr.civilă, partea care cade în pretenţii este obligată la cheltuieli de judecată.
Judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor de câte ori vor constata motivat că acestea sunt mult prea mici sau mult prea mari.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câştigat procesul în care sunt incluse şi sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, în reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contrat încheiat de partea care a câştigat procesul cu avocatul său îşi va produce efecte şi faţă de partea care a pierdut procesul, în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale şi anume principiul reparării integrale.
De altfel, instanţele nu au dreptul de a face referire la pregătirea, aptitudinile şi de asemenea asupra „ caracterului rezonabil „ la cheltuielilor de judecată.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art.312 rap.la art.274 C.pr.civilă va admite recursul reclamantei ţi pe cale de consecinţă modifică în parte sentinţa în sensul că obligă parata la încă 5118 lei cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 274 C.pr.civilă obligă pârâta la 5000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge recursul formulat de către pârâta SC R. T. B 2006 SRL împotriva sentintei civile nr. 3533/09 04 2012 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 12753/280/2011. Admite recursul formulată de reclamanta SC E. T. SRL împotriva încheierii de sedintă din data de 25 07 2012 pronunţată de Judecătoria Piteşti.
Modifică sentinţa în parte sensul că obligă pe pârâta la încă 5118 lei cheltuieli de judecată. Obligă recurenta pârâtă la 5000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 Ianuarie 2013, la Tribunalul Argeş, sectia civilă.
