În recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, s-a invocat nelegalitatea măsurii, motivat de faptul că inculpaţii nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor imputate şi se află în stare de arest preventiv de 1 an de zile, şi că s-a depăşit termenul rezonabil prevăzut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea de apel a respins recursurile inculpaţilor ca nefondate.
Astfel, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaţilor subzistă, respectiv. Existenţa indiciilor temeinice, aşa cum sunt definite la art.143 Cod procedură penală că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani, şi ţinând cont de gravitatea infracţiunilor, de împrejurările în care au fost săvârşite şi rezonanţa negativă a acestora în rândul colectivităţii din care inculpaţii fac parte, lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cerinţă prevăzută la art,148 lit.h Cod procedură penală.
Motivul vizând menţinerea stării de arest a inculpaţilor cu depăşirea termenului rezonabil nu a fost reţinut de instanţa de recurs.
Într-adevăr, conform art.6 alin.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană are dreptul la judecarea (…) într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă (…) care va hotărî (…) asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa”.
Sintagma „termen rezonabil” nu este definită, fiind lăsată la latitudinea instanţei să stabilească dacă termenul de judecată este rezonabil sau nu, de la caz la caz, funcţie de circumstanţele cauzei, complexitatea acesteia, comportamentul părţilor, al autorităţilor, sens în care este şi procedura Curţii.
Ori, faptele imputate inculpaţilor sunt de rezonanţă socială (art.12,13 din Legea nr.678/2001), caracter care nu s-a diminuat prin trecerea timpului, dată fiind gravitatea , complexitatea faptelor pentru care sunt judecaţi, persoanele implicate.
Pe de altă parte, tribunalul a fost în imposibilitatea de a finaliza cercetarea judecătorească şi datorită atitudinii procesuale a inculpaţilor (prin formularea cererilor de recuzare, ceea ce a dus la acordarea de termene).
