Unul din principiile fundamentale ale dreptului procesual civil este acela al contradictorialităţii, care constă în posibilitatea dată părţilor de a lua cunoştinţă de pretenţiile reciproce şi de a administra probatorii.
Acest principiu se realizează şi prin respectarea dispoziţiilor art. 85 şi art. 89 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care impun instanţei obligaţia de a chema părţile din timp la proces.
în cazul când citarea pârâtei s-a făcut cu o denumire eronată şi la un sediu greşit, iar citaţia a fost primită cu nerespectarea termenului instituit prin art. 89 alin. 1 din (5 zile înaintea judecăţii), faptul că pârâta se înfăţişează la proces nu îndreptăţeşte instanţa să dispună decăderea acesteia din dreptul de a mai depune întâmpinare şi a solicita probe, hotărârea astfel pronunţată echivalând cu o necercetare a fondului.
(Decizia nr. 1082 din 9 septembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 1873, pronunţată la 15.02.2002 în Dosarul nr. 1044/2002, Tribunalul Bucureşti- Secţia comercială a admis acţiunea reclamantei S.C. “S.” S.R.L., obligând pârâta S.C. “F.” S.R.L. la plata unei sume de bani ce reprezintă dobânzi legale prevăzute de art. 3 alin. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat recurs.
Prin motivele de recurs formulate de pârâtă s-a arătat, în primul rând, că, prin hotărârea dată, tribunalul a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Astfel, pentru termenul de judecată din 15.02.2002, pârâta a fost citată cu denumirea şi adresa de sediu eronate, aşa cum au fost menţionate în cererea de chemare în judecată.
Totuşi, citaţia a parvenit pârâtei, însă cu întârziere, motiv pentru care aceasta a fost nevoită să depună întâmpinarea la termenul din 15.02.2002, când tribunalul, în mod greşit, a decăzut partea respectivă din dreptul de a depune întâmpinare şi a administra probe în apărare, deşi citarea acesteia se făcuse cu încălcarea dispoziţiilor art. 88, art. 921 şi 1141 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
S-a mai arătat de către recurentă şi că acţiunea reclamantei nu este fondată.
Având în vedere actele şi lucrările dosarului cauzei, Curtea a constatat că recursul formulat este fondat.
S-a reţinut că, pentru termenul de judecată din 15.02.2002, reprezentând prima zi de înfăţişare, pârâta a fost citată cu denumirea şi adresa de sediu greşite, astfel cum au fost menţionate de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, iar nu cum rezultau din înscrisurile aflate la dosar.
în acest context şi având în vedere că pârâta recunoaşte primirea doar a citaţiilor şi cu întârziere, tribunalul a reţinut, în mod greşit, tardivitatea depunerii unei întâmpinări de către partea respectivă, dispunând în mod netemeinic decăderea pârâtei din dreptul de a depune întâmpinare şi a formula probe în apărare.
în asemenea situaţie, înlăturarea în mod nejustificat a dreptului pârâtei de a depune întâmpinare şi a formula probe în apărare nu poate fi apreciată decât în sensul că prima instanţă a procedat la cercetarea fondului în mod greşit, echivalând cu o neintrare în cercetarea fondului, caz în care, potrivit prevederilor art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, se impune, după casarea sentinţei atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Aceasta cu atât mai mult cu cât supunerea spre judecată de către instanţa de recurs a apărărilor pârâtei pentru prima dată în calea de atac a recursului ar contraveni, în situaţia arătată, principiului dublului grad de jurisdicţie aplicabil în materie comercială.
în consecinţă, în considerarea celor relevate, Curtea a admis recursul formulat şi a casat sentinta civilă atacată, trimitând cauza spre rejudecare primei instante.