Imobil revendicat în condiţiile Legii nr.10/2001. Unitate deţinătoare. Instanţa competentă teritorial.
Unitatea deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001 este unitatea cu personalitate juridică ce exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la bunul ce face obiectul legii ori unitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său acel bun.
Decizia dată de unitatea deţinătoare în urma notificării poate fi atacată potrivit art. 24 pct. 8 din Legea nr. 10/2001 la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare.
Secţia civilă – decizia civilă nr.1973/A/17 decembrie 2004
Prin sentinţa civilă nr.245/01.04.2004 Tribunalul Sibiu – Secţia civilă a admis ca întemeiată acţiunea reclamanţilor I.P., G.A. şi B.L. în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, dispunându-se desfiinţarea Dispoziţiei nr.391/18.02.2003 emisă de pârât, care a fost obligat să emită decizie motivată privind cererea de restituire a imobilului înscris în C.F. nr.12.303 nr.top 4030/1/1 de 37.410 m.p. în conformitate cu dispoziţiile art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Pentru a hotărî în acest mod instanţa de fond a reţinut în fapt pe baza actelor de la dosar că imobilul revendicat a constituit proprietatea reclamantului I.P. şi a soţiei sale în prezent decedată, imobilul trecut la sta în baza Decretului nr.107/1950 cu titlu de expropriere, concomitent întabulându-se în C.F. dreptul de folosinţă în favoarea Ministerului de Interne.
S-a conchis astfel că imobilul a fost preluat fără titlu valabil şi că cei care îl revendică sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul art.3 din Legea nr.10/2001.
Sentinţa civilă sus menţionată a fost apelată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitându-se în principal desfiinţarea ei şi trimiterea cauzei Tribunalului Bucureşti – Secţia civilă ca instanţă competentă să soluţioneze în fond cererea intimaţilor în raport de dispoziţiilor art.24 opct.7 şi 8 din Legea nr.10/2001.
S-au adus critici şi pe fondul cauzei în sensul că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr.1871991 aşa cum de altfel au arătat însăşi intimaţii şi cum de altfel au şi procedat iniţial.
Examinând apelul prin prisma dispoziţiilor art.137 Cod pr.civilă, respectiv a excepţiei invocate, Curtea de apel a stabilit că aceasta este întemeiată pentru considerente ce se vor arăta.
Potrivit H.G. nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a legii menţionate în înţelesul acestora sintagmele şi formulările prevăzute de lege au următoarele semnificaţii:
– unitatea deţinătoare este fie o unitate cu personalitate juridică ce exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie unitate cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său acel bun (regii autonome, societăţi, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste).
Ori potrivit art.24 pct.7 din Lege nr.10/2001 dacă oferta este refuzată, potrivit alin.3, persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie decizia prevăzută la alin.1 în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Competenţa de soluţionare revine secţiei civile a tribunalului în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare. Prin urmare, competenţa materială de soluţionare în fond a cauzei revenea Tribunalului Bucureşti şi nu Tribunalului Sibiu, aşa cum greşit s-a investit această instanţă.
În condiţiile în care în C.F. era întabulat dreptul de folosinţă a Ministerului de Interne este mai mult decât evident că această instituţie este unitatea deţinătoare în sensul legii şi a normelor de aplicare unitară invocate.
