Declararea ca neconstituţională a legii de abrogare a infracţiunilor de insultă şi calomnie, nu conduce la reincriminarea acestora , in lipsa unei intervenţii legislative a Parlamentului.
Decizia penală nr.2/2009 pronunţată de Tribunalul Alba in dosar nr.2462/176/2008
Constată că prin sentinţa penală 316/2008 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar 2462/176/2008 în baza art. 278/1 alin.8 lit. a Cod procedură penală a fost respinsă plângerea petenţilor T M R şi SC A. SA, formulată împotriva rezoluţiilor emise în dosarele nr. 393/P/2008şi 293/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că, rezoluţiile atacate, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului S. F. pentru săvârşirea infracţiunii de insultă şi calomnie şi respingerea plângerii împotriva acesteia, sunt legale şi temeinice având în vedere că după declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor de abrogare a infracţiunilor de insultă şi calomnie, nu s-a adoptat o lege de reincriminare a acestora.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs petenţii TR şi SC A.SA, aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în expunerea orală a motivelor de recurs prin apărătorul lor că soluţiile parchetului şi sentinţa atacată sunt nelegale, întrucât legea de abrogare a infracţiunii de insultă şi calomnie a fost declarată neconstituţională şi prin urmare efectele abrogării au încetat.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma criticilor aduse dar şi din oficiu în limitele art. 385/6 Cod procedură penală, Tribunalul reţine următoarele:
Prin rezoluţia din 12.03.2008 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia în dosar 393/P/2008 s-a dispus confirmarea propunerii de a nu se începe urmărirea penală faţă de numitul S. F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 205, 206 Cod penal.
S-a reţinut că petentul T M R personal şi în calitate de reprezentant al firmei sale SC A. SA a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului S. F. pentru săvârşirea celor două infracţiuni, întrucât acesta din urmă în calitate de coordonator şef al publicaţiei I. de Alba, a publicat în dat de 14.11.2007 un articol de presă care i-a adus grave prejudicii de imagine personal cât şi firmei sale.
În argumentarea soluţiei de neîncepere a urmării penale întemeiată pe dispoziţiile art.228 alin.6 Cpp şi art.10 lit.b Cpp s-a arătat că art.1 pct. 56 din L 278/2006 prin care au fost abrogate infracţiunile de insultă şi calomnie a fost declarat neconstituţional prin Decizia 62/2007 a Curţii Constituţionale, însă Curtea Constituţională conform legii sale de organizare nu are atribuţii legislative, iar Parlamentul nu a reincriminat aceste infracţiuni.
Soluţia a fost comunicată petentului fila 19(dosar urmărire penală).
Împotriva acesteia petenţii a formulat plângere la prim procurorul competent, care prin rezoluţia din 08.04.2008 în dos. 239/II/2/2008 a respins plângerea, cu aceiaşi motivare, în sensul că cele două infracţiuni, insulta şi calomnia nu au fost reincriminate de Parlament.
Se mai arată în plus că incidenţa art.10 lit.b Cpp face imposibilă punerea în mişcare a acţiunii penale, iar petenţii au posibilitatea promovării unei acţiuni civile, pentru a solicita despăgubirile pe care le apreciază că s-ar cuveni.
Atât cele două soluţii date de parchete cât şi sentinţa instanţei de fond sunt legale şi temeinice.
În mod corect s-a reţinut că art. I, pct.56 din L278/2006 a abrogat expres art.205, 206 şi 207 Cp (insulta , calomnia, proba verităţii) iar prin Dec. Nr. 62/18.01.2007 a Curţii Constituţionale au fost declarate ca neconstituţionale aceste prevederi, deci abrogarea acestor infracţiuni.
Legea 47/92 care reglementează organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu conferă acesteia puteri legislative, iar Parlamentul României, care este singurul organ legiuitor nu a adoptat o lege care să reincrimineze aceste infracţiuni.
Nu se poate aprecia că cele două infracţiuni sunt reincriminate de drept, întrucât infracţiunile se reglementează prin legi organice de parlament, aşa cum se prevede în art.73 alin. 3 lit. 4 din Constituţia României.
Neexistând deci o lege care să incrimineze cele două infracţiuni, în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.10 lit. b Cpp -fapta nu este prevăzută de legea penală- şi prin urmare soluţia de confirmare a neînceperii urmăririi penale este legală şi temeinică, la fel fiind şi soluţia de respingere a plângerii întemeiată pe dispoziţiile art. 278/1 Cp adoptată de prima instanţă.
Ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit g Cpp, Tribunalul va respinge ca nefondate recursurile declarate de petenţii T. M. R. şi SC A. SA împotriva SF 316/2008 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar 2462/176/2008.
