Neobligativitatea formulării cererii reconvenţionale pentru completarea masei succesorale
Instanţa de apel, prin decizia pronunţată a reţinut că stabilirea masei succesorale şi partajarea bunurilor solicitate numai în apel nu pot constitui motive de apel în accepţiunea prevederilor art. 292 alin. 1 şi art. 294 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care prevăd în mod expres că părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive decât cele invocate la prima instanţă şi nu pot face alte cereri noi. Ori în cauză, nici prin cererea introductivă şi nici prin cererea reconvenţională nu s-a solicitat completarea masei succesorale.
În partaj, părţile deşi figurează în cererea introductivă ca reclamanţi sau pârâţi, datorită specificului acţiunii au de la început, fiecare în parte, dublă calitate de reclamanţi şi de pârâţi în acelaşi timp.
Datorită acestui specific, ca şi faptului că prin ieşirea din indiviziune dominată de principiul egalităţii proprietarilor comuni, trebuie să se lichideze ca fiind conexe toate pretenţiile reciproce dintre coindivizari, privind masa partajabilă, pârâtul nu trebuie să formuleze cererea reconvenţională pentru a cere reclamantului sau oricărui alt participant la partaj să aducă la masa de împărţit şi alte bunuri neincluse în cererea introductivă, acestea având caracterul unor apărări.
Pentru aceleaşi considerente, nici pronunţarea încheierii de admitere în principiu nu poate constitui un impediment în cererea unui coparticipant de a se aduce la masa de împărţit un bun necuprins în acţiune, pentru ca în asemenea situaţii instanţa urmează să pronunţe o încheiere de admitere în principiu suplimentară.
Pentru aceste motive, recurenţii pârâţi nu erau obligaţi să formuleze cerere reconvenţională pentru completarea masei succesorale.
Mai mult, aceştia au investit instanţa de fond cu o asemenea cerere (pretenţiile decurgând din aceeaşi cauză), prin răspunsurile la interogator, prin inventarul bunurilor rămase după defunct, prin care se solicită includerea în masa succesorală a bunurilor menţionate în cererea de apel, despre depunerea înscrisurilor consemnându-se şi în încheierea de şedinţă de către instanţa de fond.
Prin urmare, cererea de completare a masei succesorale nu a fost formulată pentru prima dată în apel ci s-au reiterat cererile formulate la instanţa de fond.
Pentru aceste motive, instanţa de apel, necercetând procesul în fond, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, fiind necesară şi administrarea de probe noi.
