Art. 300/1 Cod procedură penală- Arestare preventivă. Verificarea arestării preventive înainte de primul termen de judecată
(Decizia penală nr. 293/R din 6.05.2006)
Prin decizia penală nr. 293/6.05.2006 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva încheierii de şedinţă din 4.05.2005 a Tribunalului Brăila.
S-a casat încheierea din 4.05.2005 a Tribunalului Brăila şi în rejudecare, în baza art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 3001 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului atunci când constată, cu prilejul verificărilor efectuate după înregistrarea dosarului, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi pentru privarea de libertate.
Dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi pentru privarea de libertate, instanţa trebuie să dispună menţinerea arestării preventive, conform dispoziţiilor art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală.
În speţă, prin încheierea din 8 aprilie 2005 a Tribunalului Brăila a fost luată împotriva inculpatului I.I. măsura arestării preventive, cu respectarea dispoziţiilor art. 136 alin. 1 coroborat cu art. 143 şi art. 148 alin. 1 lit. h Cod procedură penală. S-a reţinut că sunt indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârşit infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal, şi că, datorită gravităţii faptei săvârşite şi a agresivităţii deosebite manifestate de inculpat, lăsarea acestuia în libertate ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, inducând o stare de nelinişte şi de insecuritate în rândul cetăţenilor, faţă de recrudescenţa acestui gen de infracţiuni.
Urmărirea penală a fost finalizată şi inculpatul a fost trimis în judecată mai înainte de împlinirea duratei de 29 zile, pentru care s-a dispus iniţial luarea măsurii arestării preventive, perioadă în care nu au apărut elemente noi, care să conducă la convingerea că temeiurile care au justificat arestarea preventivă au încetat.
Întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au dispărut şi impun în continuare privarea acestuia de libertate, prima instanţă ar fi trebuit să dispună, conform dispoziţiilor art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală, menţinerea arestării preventive.
Faţă de aceste considerente, văzând şi disp. art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, s-a casat încheierea din 4 mai 2005 a Tribunalului Brăila iar în rejudecare s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului.
