•Legea nr. 273/2006 – art. 33 alin. 3 lit. b) şi art. 33 alin. 4 lit. f)
•Legea nr. 195/2006 – art. 30 alin. 1
Trebuie să existe o strânsă legătură între programul de dezvoltare locală care necesită cofinanţare, pentru care se solicită suplimentarea bugetară de unitatea administrativ-teritorială și hotărârea consiliului local prin care se dispune alocarea sumelor; repartizarea banilor se face nominal, pentru susținerea proiectelor propuse de unitățile administrativ-teritoriale, sumele trebuind să fie clar dirijate în vederea utilizării lor pentru scopurile indicate de lege.
Deliberând asupra recursului de faţă, constată că prin Sentinţa nr. 286 din 30.1.2013 pronunţată de Tribunalul Harghita s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Prefectul Judeţului Harghita împotriva pârâtului Consiliul Judeţean Harghita.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că prin sistemul sumelor defalcate, se repartizează bugetelor locale, prin diminuarea veniturilor bugetului de stat, (taxa pe valoarea adăugată) sume cu destinaţie specială şi sume pentru echilibrare, aprobate anul prin legea bugetului de stat, iar sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele locale aprobate la nivel de judeţ, prin legea bugetului de stat se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale prin decizie a directorului DGFP, pe baza criteriilor prevăzute de lege.
S-a reținut că veniturile provenite de la nivel central au ca principal obiectiv corectarea unor dezechilibre care intervin pe plan local: atât vertical (nivelul impozitelor şi taxelor locale nu acoperă cheltuielile necesare furnizării serviciilor publice), dar şi orizontal deoarece nu toate colectivităţile locale dispun de o capacitate financiară corespunzătoare, deşi au obligaţia de a oferi servicii echivalente din punct de vedere calitativ şi cantitativ.
Judecătorul fondului a observat că prin Hotărârea nr.115/2012, al CJ Harghita a fost aprobată lansarea concursului „Cea mai curată şi îngrijită localitate din judeţul Harghita” pentru anul 2012. S-a constatat că una dintre criteriile de participare la concurs a fost aceea de a depune un program de dezvoltare locală care cuprinde elementele prevăzute de art.25 lit. f din Legea 273/2006, respectiv estimarea anuală a performanţelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori precişi, a căror alegere este justificată. Judecătorul de prim grad a reținut că în hotărârea menţionată mai sus, s-a prevăzut în mod expres că sumele obţinute cu titlu de premii, pot fi utilizate numai pentru realizarea unor lucrări de interes public.
S-a apreciat că Legea nr. 273/2006 nu stabileşte în mod clar criterii în baza cărora CJ Harghita trebuie să repartizeze aceste sume, prin urmare, criteriile de evaluare din Anexa nr.2 a Hotărârii nr.115/2012 converg spre susţinerea programelor de dezvoltare locală şi pentru susţinerea proiectelor de infrastructură care necesită cofinanţare locală.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În susţinerea recursului s-a arătat că problema nu pornește de la faptul că legiuitorul nu a stabilit în mod concret anumite criterii de repartizare pe unități administrativ-teritoriale a sumelor alocate pentru echilibrarea bugetelor locale, ci din faptul că Consiliul Județean Harghita nu poate utiliza aceste sume pentru finanțarea unui program propriu, chiar dacă este în beneficiul autorităților administrației publice locale. S-a opinat că sumele alocate pentru echilibrarea bugetelor locale au o destinație clar și precis stabilită de Legea nr. 273/2006, cuvenindu-se în totalitate autorităților administrației publice locale și nu județene.
S-a arătat că pârâtul a diminuat sumele alocate pentru echilibrarea bugetelor locale, stabilite conform prev. art. 33 alin. 4 lit. f din Legea finanţelor publice locale, cu suma de 90.000 lei, fapt nelegal şi contrar prevederilor art. 30 alin.1 din Legea nr. 195/2006 şi art. 33 alin. 3 lit. b şi art. 33 alin. 4 lit. f din Legea nr. 273/2006.
Potrivit recurentului, prin Anexa nr. 3 la HCJ nr. 115/2012 s-a stabilit finanţarea acestui concurs, însă nu s-a menţionat dacă sumele alocate iniţial pentru echilibrarea bugetelor locale ale UAT-urilor câştigătoare se vor majora cu premiile acordate, diminuându-se alocările pentru celelalte localităţi sau dacă premiile în cauză se vor acorda din bugetul propriu al judeţului, lucru nu reiese nici din HCJ nr. 187/2012
Recurentul a argumentat că sumele pentru echilibrarea bugetelor locale se repartizează pentru a se compensa insuficienţa de resurse proprii ale UAT-urilor din judeţ şi a apreciat că distribuirea pentru anumite localităţi, a unor sume sub forma premiilor, provenite din cote defalcate şi din alte venituri la bugetul de stat, care suplimentează, de fapt, sumele care ar trebui să le fie alocate potrivit necesităţilor, diminuează, în acest fel, sumele care revin altor localităţi pentru echilibrare și nu se încadrează în prevederile legale în vigoare şi constituie o discriminare între UAT-urile din judeţ.
Prin întâmpinarea formulată în data de 19.6.2013, intimatul Consiliul Județean Harghita a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a menționat că terminologia legală „pentru echilibrarea bugetelor locale” este utilizată pentru a evidenția tipul alocații de completare a veniturilor bugetelor locale și nu trebuie confundate cu destinația prevăzută de art. 33 alin. 3 lit. din Legea nr. 273/2006, respectiv pentru finanțarea proiectelor de infrastructură și de dezvoltare locală, precum și pentru arierate. S-a arătat că, în condițiile tăcerii legii, prin cele două acte administrative criticate s-a urmărit crearea unui cadru eficient, oportun, util și stimulativ pentru repartizarea sumelor în baza unor criterii obiective.
Intimatul a apreciat că sunt nefondate susținerile recurentei legate de utilizarea sumelor pentru finanțarea unui program propriu, în condițiile în care din actele administrative contestate reiese că cheltuielile aferente desfășurării programului se finanțează din bugetul propriu. Tot legat de acest aspect, s-a menționat că HCJ nr. 187/2012 nu reprezintă un angajament legal pentru utilizarea sumelor respective, utilizarea fiind dispusă prin HCJ nr. 297/2012.
Intimatul-pârât a opinat că sumele nu au fost diminuate prin stabilirea criteriilor de repartizare pentru sumele rectificate. S-a apreciat de către intimat că nu se pune nici problema vătămării celorlalte unități administrativ-teritoriale deoarece participarea la evaluare a fost deschisă tuturor unităților, iar în lipsa unor criterii de repartizare, lăsarea unităților administrativ-teritoriale la discreția consiliului județean ar fi fost în măsură să impună formularea de critici față de modul de repartizare.
În fine, s-a precizat că utilizarea concursului ca criteriu de repartizare în privința sumelor rectificate are o tradiție de peste 10 ani, fiind deja o practică utilă, confirmată până în aprilie 2012 și de reclamant.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor de recurs formulate şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a găsit întemeiat recursul pentru considerentele care urmează.
Curtea a observat că unicul considerent avut în vedere de prima instanță la reținerea legalității actelor administrative contestate de reclamant îl reprezintă faptul că Legea nr. 273/2006 nu stabileşte în mod clar criterii, în baza cărora Consiliul Județean Harghita trebuia să repartizeze sumele prevăzute de art. 33 alin. 3 lit. b din actul normativ menționat, prin urmare, criteriile de evaluare din Anexa nr. 2 la Hotărârea nr.115/2012 converg spre susţinerea programelor de dezvoltare locală şi pentru susţinerea proiectelor de infrastructură care necesită cofinanţare locală.
Judecătorul fondului stabilește în mod corect că legea nu a stabilit un algoritm concret în baza căruia urmează să se împartă sumele prevăzute de art. 33 alin. 3 lit. b din Legea nr. 273/2006, dar criteriile a căror stabilire a fost lăsată în sarcina consiliilor județene nu pot ignora scopul pentru care sumele vor fi alocate (echilibrarea bugetelor, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 195/2006) și destinația specială pentru care vor trebui utilizate sumele obținute de beneficiari (pentru susţinerea programelor de dezvoltare locală şi pentru susţinerea proiectelor de infrastructură care necesită cofinanţare locală, conform art. 33 alin. 3 lit. b din Legea nr. 273/2006).
În aceeași măsură, la stabilirea criteriilor de alocare a sumelor, consiliul județean nu poate nesocoti procedura pe care o instituie art. 33 alin. 5 din Legea nr. 273/2006. Potrivit acestor dispoziții, „pentru repartizarea sumelor conform criteriilor prevăzute la alin. (3) lit. b) (…) consiliul judeţean are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I, să solicite în scris tuturor unităţilor administrativ-teritoriale din cadrul judeţului prezentarea de cereri pentru cofinanţarea programelor de dezvoltare locală care necesită cofinanţare locală.” Din instituirea procedurii de mai sus reiese că trebuie să existe o strânsă legătură între programul de dezvoltare locală care necesită cofinanțare, pentru care se solicită suplimentarea bugetară de unitatea administrativ-teritorială și hotărârea consiliului local prin care se dispune alocarea sumelor, în sensul că repartizarea banilor se face nominal, pentru susținerea proiectelor propuse de unitățile administrativ-teritoriale.
Analizând în ce măsură actele administrative emise de pârât respectă cerințele legale descrise mai sus, Curtea de apel a observat că în Capitolul intitulat „Finanțarea programului” din Anexa 3 a Hotărârii Consiliului Județean nr. 115/2012 s-a prevăzut că „repartizarea sumei câștigate de către unitățile administrativ-teritoriale se va efectua cu ocazia rectificării bugetului de stat pe anul 2012, din proporția de 20% din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată și din cota de 22% din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale conform art. 33(3) b din Legea nr. 273/2006, iar costul deplasării și a imprimării diplomelor va fi asigurată din bugetul propriu.” În mod aproape identic, la art. 2 din Hotărârea nr. 187/2012 s-a statuat că „Repartizarea sumei câștigate către unitățile administrativ-teritoriale se va efectua cu ocazia rectificării bugetului de stat pe anul 2012, din proporția de 20% din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată și din cota de 18,5% din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale conform art. 33 alin. 3 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale (…), iar costul deplasărilor și a imprimării diplomelor va fi asigurată din bugetul propriu din subcapitolul 51.02.01.03 Autorități executive, titlu 20 – Bunuri și servicii”.
Curtea a constatat că prin cele două acte administrative s-a hotărât ca sumele care urmau să fie împărțite de Consiliul Județean Harghita în temeiul art. 33 alin. 3 lit. b din Legea nr. 273/2006 să fie repartizate câștigătorilor concursului „Cea mai curată și îngrijită localitate din județul Harghita” în funcție de criterii care răspund cerințelor de estetică urbană, protecția mediului, criterii economice și imaginea localității (potrivit Anexei 2 din Hotărârea nr. 115/2012), și nu în funcție de necesități și echilibrarea bugetelor locale, care impun cofinanțare pentru derularea proiectelor de dezvoltare locală şi de infrastructură. Scopul principal al alocării sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, astfel cum rezultă din art. 33 alin. 3 din Legea nr. 271/2003 trebuie să fie acela al acoperirii unor lipsuri financiare în susținerea proiectelor de dezvoltare locală și infrastructură. Or, în speță, așa cum rezultă din Anexa 3 din Hotărârea nr. 115/2012, scopul primordial al programului, și implicit al alocării sumelor, este „sprijinirea și stimularea consiliilor locale pentru executarea lucrărilor de înfrumusețare și întreținere a domeniului public din cadrul colectivității”, iar obiectivul „îmbunătățirea esteticii urbane prin activități de reabilitare a zonelor verzi, prin gospodărirea corespunzătoare a deșeurilor prin întreținerea și dezvoltarea infrastructurii locale, prin implicarea în dezvoltarea turismului.”
Curtea nu a putut reține o corelare nici în destinația sumelor indicată de art. 33 alin. 3 lit. b din Legea nr. 273/2006 și destinația stabilită de art. 4 alin. 2 din Hotărârea nr. 115/2012, potrivit căruia „aceste sume pot fi utilizate numai pentru realizarea unor lucrări de interes public, având prioritate lucrările pentru protejarea mediului natural și construit și acțiunile de promovare a localității.” Din modul de stabilire a destinației sumelor acordate sub formă de premii de către pârât nu rezultă că acestea ar fi clar dirijate în vederea utilizării lor pentru scopurile indicate de lege: pentru susţinerea programelor de dezvoltare locală şi pentru susţinerea proiectelor de infrastructură care necesită cofinanţare locală
Cu alte cuvinte, Curtea a reținut că prin Hotărârile nr. 115/2012 și nr. 187/2011 se instituie asigurarea finanțării unui program ale cărui scopuri și motivații nu sunt în concordanță cu destinația legală a fondului din care provin sumele în discuție. Astfel, prin utilizarea unei părți din sumele a căror repartizare îi revine în cadrul concursului „Cea mai curată și îngrijită localitate din județul Harghita”, Consiliul Județean Harghita a stabilit un regim paralel de împărțire și utilizare a alocărilor bugetare, care nu se încadrează în disciplina impusă de art. 33 alin. 3 lit. b și art. 33 alin. 5 din Legea nr. 273/2006. În acest sens, este corectă observația recurentului că prin actele contestate se reglementează sustragerea unei părți din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale pentru premierea unor localități care dovedesc o preocupare pentru estetica și dezvoltarea localității, cu specificarea că premiul va fi utilizat în interes public, ajungându-se în acest fel la diminuarea sumelor ce revin tuturor localităților care au formulat cereri în temeiul art 33 alin. 5 din Legea nr. 273/2002 pentru proiecte concrete.
Alocarea spre finanțarea programului „Cea mai curată și îngrijită localitate din județul Harghita” a sumelor prevăzute de art. 33 alin. 3 lit. b din Legea nr. 273/2006 încalcă și procedura prevăzută de art. 33 alin. 5 din același act normativ: la stabilirea necesităților unităților administrativ-teritoriale nu au concurat cererile acestora și programele care necesitau cofinanțare, ci ofertele lor vizând estetica și întreținerea localităților. Or, procedura de mai sus a fost prevăzută cu scopul de a se aloca sumele în urma unei verificări a existenței unor proiecte de dezvoltare locală și infrastructură și a alocării sumelor pentru susținerea unor programe concrete, examinare care nu are legătură cu evaluarea și adjudecarea rezultatelor concursului „Cea mai curată și îngrijită localitate din județul Harghita”.
Nu pot fi primite susținerile pârâtului cu privire la faptul că în lipsa unor criterii clare de repartizare alocarea sumelor ar fi lăsată la aprecierea discreționară a consiliilor județene, afirmaţia fiind contrazisă de criteriile stabilite în chestiunea repartizării sumelor de către Consiliul județean Harghita, prin Hotărârile nr. 1/2012 și Hotărârea nr. 297/2012, care au ţinut cont de prevederile art. 33 alin. 3 lit. b din Legea nr. 273/2006.
Intimatul arată în mod temeinic că prevederile actelor contestate de recurentul-reclamant, vizând finanțarea activităților necesare evaluării candidaților, desemnării și premierii câștigătorilor sunt clare, rezultând fără îndoială că cheltuielile materiale necesare derulării programului sunt asigurate din bugetul propriu al județului Harghita. Această situație și faptul că prin cele două hotărâri nu s-a realizat o repartizare efectivă de sume bani nu influențează viciile de nelegalitate reținute mai sus, care constă, în esență, în neurmarea strictă a regimului alocării sumelor prevăzute de art. 33 alin. 3 lit. b din Legea nr. 273/2006.
În fine, Curtea a reținut că tradiția organizării concursului „Cea mai curată și îngrijită localitate din județul Harghita” nu poate avea vreo relevanță juridică în examinarea legalității actelor administrative criticate de recurentul-reclamantă examen care presupune examinarea concordanței normelor în discuție cu dispozițiile legale (în speță, art. 33 alin. 3 lit. b și art 33 alin. 5 din Legea nr. 273/2006), și nu corespondența acestora cu o situație de fapt, respectiv practica administrativă a oricăreia dintre părțile dosarului.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1-2 și alin. 3 Cod procedură civilă, recursul dedus judecății va fi admis, în sensul modificării în tot a hotărârii atacate și a anulării titlului intitulat „Finanţarea programului” din Anexa 3 la Hotărârea Consiliului Judeţean Harghita nr. 115/2012 şi a art. 2 din Hotărârea Consiliului Judeţean Harghita nr. 187/2012.
