Instituţia Prefectului Judeţului Alba – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor. Cerere având ca obiect obligarea acesteia la înmatricularea autoturismului reclamantului fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevăzută de Legea nr. 9/2012, înregistrată la instituţia pârâtă anterior datei de 01.01.2013.
Prin O.UG. nr. 1/2012 au fost suspendate până la 1 ianuarie 2013 de la aplicare dispoziţiile Legii nr. 9/2012 privind taxarea autovehiculelor cu ocazia primei transcrieri, astfel că ansamblul legislativ format de cele două acte normative a conservat viciile de neconformitate a O.U.G. nr. 50/2008, fiind menţinută discriminarea autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piaţa naţională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenţei unionale arătate, ceea ce justifică declararea ca neconformă a Legii nr. 9/2012 cu modificările aduse de O.U.G. nr. 1/2012 pe perioada de incidenţă a acestui din urmă act normativ, în raport de art. 110 T.F.U.E., şi înlăturarea de la aplicare a actului normativ naţional, aşa cum în mod corect s-a dispus de instanţa de fond.
Înlăturarea de la aplicare a actului normativ naţional care instituie obligativitatea plăţii taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, duce în mod logic la constatarea inexistenţei unui drept de creanţă fiscală şi, corelativ, a obligaţiei de achitare a acestei taxe din partea reclamantului pentru autoturismul importat, ceea ce lipseşte de temei refuzul autorităţii publice pârâte de a proceda la satisfacerea cererii reclamantului de înmatriculare a autoturismului fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel că se impunea sancţionarea acestei obligaţii.
Înlăturarea de la aplicare a actului normativ naţional care instituie obligativitatea plăţii taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, duce în mod logic la constatarea inexistenţei unui drept de creanţă fiscală şi, corelativ, a obligaţiei de achitare a acestei taxe din partea reclamantului pentru autoturismul importat, ceea ce lipseşte de temei refuzul autorităţii publice pârâte de a proceda la satisfacerea cererii reclamantului de înmatriculare a autoturismului fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel că se impunea sancţionarea acestei obligaţii.
Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 6866 / 17 iunie 2013
Prin sentinţa administrativă nr. 2756/CAF/2013 pronunţată de Tribunalul Alba – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ în dosar 206/107/2013 a fost respinsă cererea formulată de reclamantul T.T. în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Judeţului A. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor având ca obiect obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului reclamantului fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a achiziţionat un autoturism din spaţiul U.E.. S-a adresat pârâtei cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar pârâta a condiţionat acest lucru de plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevăzute de Legea 9/2012.
Tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absenţa fără achitarea prealabilă a acestei taxe este justificat, fiind exprimat cu respectarea dreptului comunitar, a art. 110 T.F.U.E., aşa cum s-a pronunţat C.J.U.E. în cauza Tatu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.T. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulate.
În motivarea opţiunii sale procesuale reclamantul susţine că s-a adresat instituţiei pârâte cu cerere de înmatriculare a autoturismului său la data de 28.12.2012, astfel că situaţiei juridice create prin refuzul de înmatriculare fără plata taxei pentru emisii poluante îi este aplicabilă Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare până la 31.12. 2012.
Acest act normativ era neconform art. 110 T.F.U.E., astfel că pretinderea taxei ce o instituia era nelegală, ceea ce face ca refuzul pârâtei de a proceda la înmatricularea autoturismului său este nejustificat.
În drept, se invocă art. 299 – 316 C.p.civ…
Analizând sentinţa atacată sub toate aspectele cauzei conform art. 3041 C.p.civ. cât şi prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamantul s-a adresat instituţiei pârâte cu cerere pentru înmatricularea autoturismului său la data de 28.12.2012, prin scrisoare recomandată, astfel că raportului juridic dedus judecăţii, constând în sancţionarea refuzului nejustificat de înmatriculare a autoturismului său fără perceperea prealabilă a taxei pentru emisii poluante, îi este aplicabilă Legea nr. 9/2012, aşa cum a fost modificată prin O.u.G. nr. 1/2012.
Sub aspectul conformităţii acestui act normativ cu dreptul obiectiv unional, este de relevat că în cauza C 402/09 Tatu c. Statului Român prin Ministerul Finanţelor ş.a., Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcţionarea Uniunii Europene, a stabilit, urmare a unei cereri de pronunţare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.” Această hotărâre nu vizează în mod special un act normativ naţional, chiar dacă a fost adoptată în perioada de activitate a O.u.G. nr. 50/2008, explicitând că art. 110 T.F.U.E. se opune oricărei măsuri naţionale legislative, chiar ulterioare, care în materie fiscală ar fi de natură a descuraja punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.
Sub acest aspect este de observat că prin Legea nr. 9/2012, act normativ prin care s-a dorit a se înlătura inechităţile constatate de instanţele judecătoreşti, rezultate din aplicarea O.u.G. nr. 50/2008, act normativ declarat în mod constant neconform cu art. 110 T.F.U.E., s-a reglementat prin art. 4 că obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare, la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 şi 8, la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7, precum şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, asupra unui autovehicul rulat al cărui proprietar n-a fost anterior impus la prima înmatriculare a autoturismului în România.
Acest din urmă caz reglementat asigura neutralitatea taxei, astfel că Legea nr. 9/2012 respecta exigenţele art. 110 T.F.U.E. aşa cum a fost explicitat prin jurisprudenţa unională arătată.
Însă, prin O.U.G. nr. 1/2012 au fost suspendate până la 1 ianuarie 2013 de la aplicare dispoziţiile Legii nr. 9/2012 privind taxarea autovehiculelor cu ocazia primei transcrieri, astfel că ansamblul legislativ format de cele două acte normative a conservat viciile de neconformitate a O.U.G. nr. 50/2008, fiind menţinută discriminarea autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piaţa naţională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenţei unionale arătate, ceea ce justifică declararea ca neconformă a Legii nr.9/2012 cu modificările aduse de O.U.G. nr. 1/2012 pe perioada de incidenţă a acestui din urmă act normativ, în raport de art. 110 T.F.U.E., şi înlăturarea de la aplicare a actului normativ naţional, aşa cum în mod corect s-a dispus de instanţa de fond.
Pentru aceste considerente, Curtea a reţinut că hotărârea atacată este netemeinică, astfel că pentru îndreptarea acestui neajuns, în temeiul art. 312 C.p.civ. a modificat-o în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
