Revocare donaţie; revendicare imobiliară; alte cereri. Desfiinţarea unui contract de donaţie ca urmare a neîndeplinirii unei condiţii mixte nu trebuie interpretată în sensul nesocotirii principiului irevocabilităţii donaţiilor. Articolul 830 din Codul civil de la 1864 demonstrează fără dubiu că o condiţie mixtă poate constitui o modalitate care să afecteze actul juridic al donaţiei.
Sediul materiei :art 830 cod civil
Prin cererea din data de 6.05.2011 înregistrată la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti sub nr. 11820/4/2011 reclamantele N.E. şi N.M au chemat în judecată pe pârâţii S.C.C. şi S.G.G., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să revoce contractul de donaţie autentificat sub nr. 2782/16.06.2010 pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către pârâţi prin declaraţia de convenţie autentificată sub nr. 2762/16.06.2010 şi pe cale de consecinţă să oblige pârâţii să restituie reclamanţilor cotele de 8/16 respectiv 5/16 către S.C.C. respectiv S.G.G., din apartamentul situat în Bucureşti, sector 4 şi totodată să oblige pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 7492/25.10.2011 pronunţată de către Judecătoria Sector 4 Bucureşti s-a admis cererea, s-a constatat desfiinţat contractul de donaţie nr. 2782/16.06.2010, s-a constatat desfiinţată convenţia autentificată sub nr. 2762/16. 10.2010, s-a dispus restituirea cotelor de 8/16 şi 5/16 din imobilul apartament cu nr. 135 către reclamantele N.E., respectiv N.M.şi s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prima instanţă a reţinut că prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 2782/2010 reclamanţii au donat către pârâţi cota de 13/16 din imobilul reprezentat de apartament, respectiv că părţile au încheiat distinct dar la aceeaşi dată convenţia autentificată sub nr. 2762/2010 prin care S.C.C. şi S.G.G. se obligă să doneze reclamantelor imobilul situat în Bucureşti, sector 4. Prin ultima convenţie se prevedea că dacă cel mai târziu la data de 16.08.2010 nu se va perfecta contractul de donaţie cu privire la apartament, pârâţii se obligă, fie să întoarcă donaţia apartamentului primită în aceeaşi zi prin contractul de donaţie nr. 2782/2010, fie să le achite suma de 25.000 euro.
În opinia primei instanţe cele două convenţii alcătuiau un singur contract, iar neîndeplinirea obligaţiei corelative de încheiere a donaţiei la care se referă declaraţiei convenţiei autentificată sub nr. 2762/2010 are semnificaţia neexecutării unei sarcini impuse gratificatului. Neîndeplinirea sarcinii a fost reţinută de prima instanţă prin raportare la probele administrate şi prin raportare la poziţia procesuală a părţilor cu privire la acest aspect.
Prin decizia civilă nr. 1005/A/31.10.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a V -a Civilă s-a respins ca nefondat apelul formulat depârâţi
În motivarea deciziei tribunalul a reţinut că din contractul de donaţie şi din declaraţia convenţie rezultă cu evidenţă că reclamantele au înţeles să doneze numai în condiţiile stipulate în declaraţia convenţie care a şi fost autentificată cu prioritate la notariat. Sub acest aspect tribunalul a apreciat la fel ca prima instanţă că în lipsa condiţiei stipulate în declaraţia convenţie, reclamatele nu ar fi consimţit la încheierea contractului de donaţie.
Chiar dacă părţile puteau să încheie un singur act juridic, modalitatea concretă aleasă de acestea nu putea constitui în opinia tribunalului motiv pentru a se considera că pârâţii nu trebuia să-şi execute sarcina. Tribunalul a observat că pârâţii nu au efectuat demersurile necesare pentru a transfera ipoteca existentă pe apartamentul nr. 35 asupra apartamentului donat având nr. 135.
Tribunalul a considerat că prin declaraţia convenţie s-a instituit o condiţie rezolutorie mixtă (iar nu o sarcină) în condiţiile în care reclamantele au înţeles să încheie contractul de donaţie numai după perfectarea declaraţiei convenţie prin care s-a prevăzut în mod expres că în cazul în care, până la data de 16.08.2010 nu se va perfecta contractul prin care pârâţii aveau să doneze liberi de sarcini apartamentul nr. 35 către reclamantă va avea loc întoarcerea donaţiei.
Altfel spus, tribunalul a considerat că reclamantele donatoare nu au impus pârâţilor donatari să le doneze un alt imobil ci doar au condiţionat existenţa drepturilor şi obligaţiilor din contractul de donaţie de dobândirea până la data de 16.08.2010 a dreptului de proprietate asupra altui imobil aflat în proprietatea donatarilor. Relativ la condiţia stabilită de părţi prin declaraţia convenţie, tribunalul a reţinut că aceasta depindea de voinţa pârâţilor şi de voinţa băncii care urma să aprecieze asupra oportunităţii transferului ipotecii instituite asupra apartamentului nr. 35 către apartamentul nr. 135, nefiind relevantă nici din punct de vedere material şi nici din punct de vedere juridic imposibilitatea realizării condiţiei.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâtul SC.C..
Curtea reţine următoarele:
Conţinutul declaraţiei convenţie şi al contractului de donaţie, ambele autentificate la notariat la aceeaşi dată sub nr. 2762, respectiv, nr. 2782 demonstrează în mod manifest şi fără putinţă de tăgadă că părţile raporturilor juridice menţionate s-au angajat juridic într-o operaţiune complexă care nu poate fi conformă cu voinţa internă a acestora dacă nu este interpretată ca un tot unitar. Astfel, în declaraţia convenţie se stabileşte obligaţia de a dona în viitor apartamentul nr. 35, după ce va fi transferată ipoteca care îl greva asupra unui alt apartament şi anume apartamentul nr. 135 care a fost primit de reclamante prin donaţie de pârâţi.Faptul că într-un act autentificat se vorbeşte de un act care se va autentifica de acelaşi notar în aceeaşi zi, dar ulterior din punctul de vedere al succesiunii procedurilor notariale, demonstrează legătura indisolubilă dintre raporturile juridice atestate prin declaraţia convenţie şi prin contractul de donaţie şi susţine interpretarea dată de tribunal. Dacă părţile nu ar fi avut intenţia corelării celor statuate prin declaraţia convenţie cu cele statuate prin contractul de donaţie, nu ar fi prevăzut în cea dintâi că promisiunea de a dona se va perfecta până cel mai târziu la data de 16.08.2010, în caz contrar, promitenţii (inclusiv recurentul) obligându-se tocmai la întoarcerea donaţiei apartamentului nr. 135 care a făcut obiectul contractului autentificat sub nr. 2782/2010. Din perspectiva celor arătate, rezultă clar că susţinerea recurentului conform cărora instanţa de apel ar fi interpretat greşit succesiunea în timp a celor două convenţii, este greşită şi se bazează pe o raportare la instrumentul probator (instrumentum probationis). Dat fiind tipicul procedurilor notariale, nu puteau autentifica în acelaşi moment două înscrisuri care materializau o singură operaţiune juridică.
Tribunalul s-a raportat la manifestarea de voinţă a părţilor în sensul de negotium juris şi a apreciat corect că cele prevăzute în declaraţia convenţie relative la întoarcerea donaţiei apartamentului nr. 135 se constituie într-o condiţie mixtă care afectează contractul autentificat sub nr. 2782/2010. Orice altă interpretare ar fi fost contrară voinţei părţilor şi ar fi dus la inexistenţa intenţiei de a gratifica (în cazul donaţiei), respectiv a cauzei (în privinţa promisiunii de donaţie).
Chiar dacă desfiinţarea contractului de donaţie constatată de către prima instanţă are semnificaţia „întoarcerii” donaţiei (de fapt a bunului donat), motivul este neîndeplinirea condiţiei expres stabilită de către părţi în declaraţia convenţie. Desfiinţarea unui contract de donaţie ca urmare a neîndeplinirii unei condiţii mixte nu trebuie interpretată în sensul susţinut de către recurent al nesocotirii principiului irevocabilităţii donaţiilor. Articolul 830 din Codul civil de la 1864 demonstrează fără dubiu că o condiţie mixtă poate constitui o modalitate care să afecteze actul juridic al donaţiei. Potrivit art. 829 donaţiunea între vii se revocă, pentru neîndeplinirea condiţiilor cu care s-a făcut, pentru ingratitudine şi pentru naştere de copii în urma donaţiunii. Art. 830 prevede că, atunci când donaţiunea este revocată pentru neîndeplinirea condiţiilor, bunurile reintră în mâna donatorului, libere de orice sarcină şi ipotecă.
Art. 822 din codul civil de la 1864 stabileşte că este nulă orice donaţiune făcută cu condiţii a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului, ceea ce nu a fost cazul în speţă.
Modul în care tribunalul a interpretat probele care au stat la baza reţinerii conduitei culpabile a recurentului în ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiei de transferare a ipotecii, ţine de temeinicia hotărârii şi nu de nelegalitatea acesteia, astfel că nu este cazul ca instanţa de recurs să procedeze la reinterpretarea probelor sub acest aspect.
Faptul că beneficiarii promisiunii de donaţie ar fi putut fie să ceară întoarcerea donaţiei apartamentului nr. 135, fie să ceară achitarea sumei de 25.000 euro este adevărat şi rezultă expres din declaraţie convenţie, dar nu schimbă datele speţei în condiţiile în care reclamanţii au optat pentru varianta desfiinţării contractului de donaţie autentificat sub nr. 2782/2010.
În cauză, faţă de voinţa clar exprimată a părţilor, instanţa nu era ţinută să tranşeze o dispută între cel care se lupta să evite o pagubă şi cel care urmărea să se îndestuleze cu titlu gratuit, ci să stabilească dacă, prin raportare la condiţie ca modalitate a actului juridic civil, obligaţiile asumate de părţi sunt în fiinţă sau sunt desfiinţate.
Reţinând că soluţia primei instanţe este legală dată fiind motivarea reţinută de către instanţa de apel, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ/DECIZIA CIVILĂ NR. 535 R/13.03.20149
