Litigii cu profesioniştii. Bilet la ordin. Incidenţa sancţiunii decăderii din dreptul de a completa cambia în alb. Neaplicarea dispoziţiilor referitoare la prescripţia extinctivă.
Din interpretarea gramaticală a art. 12 alin 2 din Legea nr 58/1934, rezultă că legiuitorul nu a instituit un termen de prescripţie pentru completarea biletului la ordin emis în alb, ci un termen de decădere.
Prescripţia reprezintă acea instituţie prin care se stabilesc anumite termene înăuntrul cărora drepturile subiective patrimoniale sau nepatrimoniale pot fi exercitate prin intermediul unei acţiuni în justiţie.
Completarea unui bilet la ordin nu ţine de formularea unei acţiuni în faţa instanţei, astfel încât nu este incidentă instituţia prescripţiei.
Textul art. 12 alin 2 face, în mod expres, referire la decădere, ceea ce înseamnă că termenul de completare al biletului la ordin este unul de decădere, şi nu de prescripţie.
Având în vedere că însuşi legiuitorul a stabilit natura juridică a termenului de completare a biletului la ordin, acestuia nu ii sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la întrerupere şi suspendare specifice prescripţiei.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 831 din 21.03.2014)
Prin sentinta civila nr 8624/30.05.2012 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti – sectia civila in dosarul nr 4667/300/2012, s-a respins, ca neintemeiata, cererea formulata de reclamantii SC R G SRL, R.A. si R.L. in contradictoriu cu parata SC V R SA avand ca obiect opozitia la executarea biletului la ordin emis la 13.07.2006, cu scadenta la 19.11.2010 pentru suma de 84768,57 euro.
In motivare, s-a retinut ca, la data de 25.01.2012, s-a emis somatia cambiala nr. 167/PF/2011 impotriva petentilor R.A. si R.L. in baza titlului executoriu bilet la ordin emis de SC R G SRL, in Iasi, la data de 13.07.2006, scadent la data de 19.11.2010, locul platii Bucuresti, pentru suma de 84.768,57 lei, contravaloare rata si dobanda conform contractului de credit nr. 612/CT/13.07.2006 si avalizat de R.A. si R.L.
Petentii R.A. si R.L. sunt asociati la SC R G SRL, in prezent SC P D SRL, societate aflata in procedura prevazuta de Legea nr. 85/2006. La data de 13.07.2006, petentii au incheiat cu intimata un contract de credit pentru investitii nr. 612/CT/13.07.2006 pentru care au garantat cu o ipoteca imobiliara, o garantie mobiliara fara deposedare si un bilet la ordin emis in alb de SC R G SRL si avalizat de R.A. si R.L.
Potrivit art. 9.1.3 din Conditiile Generale la contract, petentii persoane fizice au renuntat la beneficiul de discutiune, iar neexecutarea obligatiei imprumutatului SC R G SRL este reprezentata de incalcarea dispozitiilor art. 10.1.1.lit.1 din contract.
Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana, numita emitent se obliga sa plateasca o suma de bani la scadenta unei alte persoane, numita beneficiar sau la ordinul acestuia. Acesta se aseamana cu o recunoastere de datorie de catre debitor fata de creditorul sau.
Fiind un titlu comercial de valoare, biletul la ordin este un titlu de credit, la ordin, formal si complet, care incorporeaza o obligatie abstracta si neconditionata de plata a unei sume de bani de catre semnatarii sai, tinuti solidar pentru executarea obligatiei iar avalul este actul juridic prin care o persoana se obliga sa garanteze obligatia asumata de emitent.
Verificand biletul la ordin emis de SC R G SRL, in Iasi, la data de 13.07.2006, scadent la data de 19.11.2010, locul platii Bucuresti, contravaloare rata si dobanda conform contractului de credit nr. 612/CT/13.07.2006 si avalizat de R.A. si R.L., se constata ca acesta cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de Legea nr. 58/1934, respectiv denumirea de bilet la ordin, promisiunea neconditionata de a plati o suma de bani determitata (in speta prin contractul de credit), indicarea scadentei, locul unde trebuie facuta plata, numele celui caruia trebuie facuta plata, data si locul emiterii biletului si semnatura emitentului si a avalistilor.
Prin opozitia la executare petentii pot sa puna in discutie doar valabilitatea titlului, invocand anumite exceptii care sa ii apere de obligatia de plata. Exceptiile pot fi obiective ori subiective, care la randul lor pot fi absolute sau relative.
Exceptiile obiective absolute sunt nevalabilitatea formala a biletului la ordine, prescriptia dreptului la actiune, stingerea obligatiei prin plata, exceptiile obiective relative sunt nevalabilitatea obligatiei datorita incapacitatii debitorului, falsificarea semnaturilor de pe titlu, neîndeplinirea conditiilor pentru exercitarea actiunii, lipsa de reprezentare, iar exceptiile subiective absolute sunt lipsa de legitimare a posesorului biletului la ordin, incapacitatea posesorului biletului de a primi plata ori falimentul acestuia. Exceptiile subiective relative sunt cele referitoare la viciile de consimtamant, cele referitoare la raportul juridic fundamental si cele intemeiate pe raporturi juridice ulterioare crearii biletului la ordin.
Avand in vedere motivele formulate de petenti, s-a constatat ca acestea nu sunt exceptii care ar putea sa ii apere de obligatia de plata, intrucat titlul este perfect valabil (fiind un bilet la ordin in alb, suma de plata a ramas necompletata in mod voit), iar emitentul si avalistii sunt obligati in solidar la plata datoriei. Mai mult, avalistii au renuntat in mod expres la beneficiul de discutiune.
Este adevarat ca biletul la ordin in alb trebuie completat in termen de 3 ani de la emiterea acestuia sub sanctiunea decaderii din dreptul de completare, dar din probele dosarului nu rezulta data completarii. Cum scadenta era la data de 19.11.2010 , este evident ca acesta a fost completat anterior acestei date dar nu se poate stabili data exacta a completarii.
Impotriva acestei sentinte, reclamantii R.A. si R.L. au formulat recurs, ce a fost calificat ca fiind apel prin incheierea din 16.11.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a III-a si inaintat sectiei a VI-a, ca sectie specializata in cauze cu profesionisti.
Prin decizia civila nr 45/06.03.2013 a Tribunalului Bucuresti – sectia a VI-a, pronuntata in dosarul nr 46402/3/2012, s-a admis apelul, s-a schimbat sentinta in sensul admiterii opozitiei la executare, anulandu-se executarea silita pornita in temeiul biletului la ordin emis la 13.07.2006 de SC R G SRL.
In motivare, s-a retinut ca, prin contractul nr. 612/CT/13.07.2006, SC V R SA a acordat societăţii R G SRL (ulterior SC P D SRL), având ca asociaţi pe apelanţi, un credit în valoare de 126.000 Euro cu destinaţia de investiţii, respectiv pentru finanţarea achiziţiei unui spaţiu comercial. Ulterior, împotriva împrumutatei a fost deschisă procedura insolvenţiei.
În vederea garantării creditului, s-a constituit o ipotecă de rang I asupra spaţiului comercial ce urma a fi achiziţionat, o garanţie reală mobiliară fără deposedare, ca şi un bilet la ordin în alb emis de societatea împrumutată şi avalizat de apelanţi.
Instanţa de fond a reţinut legal şi temeinic că, potrivit art. 9.1.3 din Condiţiile Generale ale contractului de credit, apelanţii, în calitate de garanţi, au renunţat la beneficiul de discuţiune. Potrivit clauzei, fiecare garant a recunoscut băncii dreptul de a alege modalitatea de urmărire şi executare silită a garanţiilor, ordinea valorificării acestora, în acest sens garanţii renunţând expres la beneficiile de diviziune şi discuţiune.
În raport cu prevederile arătate, criticile formulate în apel referitoare la „prematura executare” a garanţilor sunt neîntemeiate.
În ceea ce priveşte „prescripţia dreptului de a completa biletul la ordin, s-au reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin.2 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, aplicabilă în cauză, posesorul decade din dreptul de a completa cambia, respectiv biletul la ordin, în alb, după trei ani de la data emisiunii cambiei/biletului la ordin.
Instanţa de fond a respins greşit opoziţia în considerarea faptului că, în raport de scadenţă (19.11.2010), este evident că biletul la ordin s-a completat anterior, dar nu se poate stabili data exactă a completării, în sensul, deci, că debitorii urmau a face această dovadă.
Proba datei la care s-a completat biletul la ordin, respectiv faptul că această dată se situează înainte de termenul de 3 ani trebuia făcută de creditoare.
Cum SC V R SA nu a probat la ce dată a completat biletul la ordin, opoziţia a fost admisă de către instanţă.
La data de 05.09.2013, intimata-parata SC V R SA a declarat recurs împotriva deciziei civile nr 45/06.03.2013 a Tribunalului Bucuresti – sectia a VI-a, pronuntata in dosarul nr 46402/3/2012, prin care solicita admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate in sensul respingerii apelului ca neintemeiat, cu cheltuielil de judecata.
In sustinere, se arata ca, in data de 13.07.2006, a fost incheiat contractul de credit pentru investiţii nr.612/CT/l3.07.22006 intre recurenta intimata si SC R G SRL in calitate de împrumutat si Garant, societatea fiind reprezentata de asociatul R.L.V.
Creditul acordat de recurenta a fost garantat de imprumutat si prin emiterea unui bilet la ordin in alb, stipulat “fara protest”, emis de împrumutat in favoarea Băncii si avalizat de către asociaţii imprumutatului R.A. si R.L.V.
Creditul acordat de recurenta a fost garantat de imprumutat si prin emiterea unui bilet la ordin in alb, stipulat “fara protest”, emis de împrumutat in favoarea Băncii si avalizat de către asociaţii imprumutatului R.A. si R.L.V.
Biletul la ordin, indicat in mod expres in contractul de credit, a fost emis de imprumutat la data de 13.07.2006 si avalizat de intimaţii contestatori la aceeaşi data.
Declararea scadentei anticipate a contractului de credit s-a făcut in data de 21.10.2010, astfel cum rezulta din notificarea expresa trimisa către imprumutat de Banca.
Mai mult decât atat, in aceasta notificare, Banca a indicat in mod expres ca, de la aceasta data 21.10.2010, va incepe procedura de executare silita a garanţiilor constituite in favoarea Băncii in temeiul contractului de credit pentru investiţii nr.612/CT/13.07.2006.
Termenul de scadenta al biletului la ordin a fost indicat ca fiind 19.11.2010.
De altfel, chiar intimaţii contestatori recunosc in mod expres in conţinutul motivelor de apel — fila 2 – ca la data la care ei considera ca s-a indeplinit termenul de prescripţie 13.07.2009 intre parii nu exista niciun litigiu, nu existau indicii ca se va ajunge la executare silita, rezultând in mod evident lipsa interesului băncii de a completa biletul la ordin.
Conform ari. 969 si urm, din codul civil convenţia legal făcuta intre parti are putere de lege.
La art. 1 din condiţiile speciale ale contractului de credit se prevede ca destinaţia creditului este achiziţia spaţiului comercial situat in Bacău, str. … nr…., sc…, poziţia …, p, judeţul Bacău.
Valoarea creditului a fost de 126.000 EURO.
Aceasta garanţie se regăseşte in mod expres in cuprinsul art. 6 lit.c din condiţiile speciale din contractul de credit.
Foarte importanta este menţiunea aflata in conţinutul art.6 condiţii speciale din contract, si anume: “…împrumutatul si/sau garanţii vor constitui si vor menţine in favoarea băncii următoarele garanţii:
c) un bilet la ordin in alb, stipulat “fara protest”, emis de împrumutat in favoarea Băncii si avalizat de către asociaţii imprumutatului R.A. si R.L.V. ”
Definiţia termenului de “Garant” este prevăzuta in mod expres in condiţiile generale ale contractului de credit – “persoana care se obliga fata de banca sa execute obligaţiile asumate de împrumutat prin prezentul contract, daca acesta din urma nu le va executa el insusi;”
In art.6 din condiţiile generale ale contractului de credit se prevede ca împrumutatul si Garantul declara si garantează băncii, in mod solidar si indivizibil, pe toata durata de la incheierea contractului si pana la plata integrala a tuturor sumelor datorate de imprumutat Băncii conform prezentului contract, având in vedere faptul ca oricare dintre aceste declaraţii si garanţii a avut un caracter determinant pentru acordarea Creditului, următoarele: k) cunoaşte, intelege si accepta toate clauzele prezentului contract.
In art. 7.2 lit.d) din condiţiile generale ale contractului de credit se prevede: “împrumutatul si/sau Garanţii se obliga sa constituie in favoarea băncii garanţiile menţionate in Condiţiile speciale….”
In art. 7.2 lit.f) din condiţiile generale ale contractului de credit se prevede: “In acest sens imprumutatul si Garanţii se obliga in beneficiul Băncii ca, pana la rambursarea integrala a tuturor sumelor datorate Băncii conform prezentului contract, nu vor întreprinde nimic si/sau nu vor omite nicio acţiune prin care sa determine modificarea… situaţiilor garanţiilor constituite in baza prezentului contract…”
In art. 9.1 din condiţiile generale ale contractului de credit se prevede in mod expres ca, în cazul in care imprumutatul nu-si indeplineste obligaţiile de rambursare/plata a sumelor datorate Băncii in baza si in legătura cu prezentul contract sau in cazul notificării de către Banca a declarării scadentei anticipate in condiţiile art. 10.1, fiecare Garant se obliga solidar si indivizibil cu imprumutatul si cu ceilalţi Garanţi sa plătească sumele datorate de imprumutat in temeiul acestui contract.
Art.9.4 din condiţiile generale prevede in mod expres: “împrumutatul autorizează banca sa completeze biletele la ordin emise in alb cu sumele datorate (inclusiv comisioane, dobânzi, penalităţi si alte costuri legate de credit), precum si cu costurile necesare executării garanţiilor in vederea rambursarii/platii sumelor restante.
In art.10.1 sunt prevăzute motivele pentru care Banca poate declara scadenta anticipata a creditului, din care amintim:
“a) imprumutatul sau garantul isi incalca oricare din obligaţiile care ii revin potrivit prezentului contract…;'”
Art. 10.3 din condiţiile generale ale contractului de credit prevede: “In cazul aplicării de către banca a unor remedii sau sancţiuni ca urmare a apariţiei oricărei situaţii enumerate la art. 10.1.1 din condiţiile generale, Banca poate declara rezilierea prezentului contract prin comunicarea către împrumutat si Garanţi a unei notificări scrise de reziliere. Prezentul contract inceteaza automat, fara nicio alta formalitate, la data comunicării notficarii de reziliere.”
Disp. art.106 din legea nr.58/1934 sunt următoarele: “Sunt aplicabile biletului la ordin, in măsura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispozitiunile relative la cambie, privind: scadenta (art.36-40); regresul in cazul de neplata (art.48-55si 57-65); prescriptiunea (art.94);
Sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispozitiunile privind … cambia in alb (art. 12).
Sunt, de asemenea, aplicabile biletului la ordin dispozitiunile privitoare la aval (art.33-35); in cazul prevăzut de ultimul alineat al art. 34, daca avalul nu arata pentru cine a fost dat, el se socoteşte dat pentru emitent.”
Disp. art. 40 din legea nr. 58/1934 indica: “Cand o cambie este platibila la o zi fixa intr-un loc, unde calendarul este deosebit de acela al locului de emisiune, data scadentei se considera fixata dupa calendarul locului de plata. ”
Disp art.94 alin.2 din legea nr.58/1934 indica: acţiunile posesorului împotriva giranţilor si împotriva trăgătorului se prescriu printr-un an socotit de la data protestului făcut in timp util sau de la data scadentei in caz de stipulatiune, fara cheltuieli.
Disp. art. 12 din legea nr. 58/1934 indica: “Daca o cambie, necompletata la emitere, a fost completata fara a se tine seama de intelegerile intervenite, neobservarea acestor intelegeri nu va pute fi opusa posesorului, afara numai daca acesta a dobindit cambia cu rea credinţa, sau daca a săvârşit o greşeala grava in dobindirea ei.
Posesorul decade din dreptul de a completa cambia in alb dupa trei ani de la data emisiunii cambiei. Asemenea decădere nu este opozabila posesorului de buna credinţa, căruia titlul i-a fost transmis completat.
Art. 7 din Decretul nr.167/1958 prevede in mod imperativ: “Prescripţia incepe sa curgă de la data cind se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silita.
In obligaţiile care urmează sa se execute la cererea creditorului precum si in acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia incepe sa curgă de la data naşterii raportului de drept.
Daca dreptul este sub condiţie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescripţia incepe sa curgă de la data cand s-a implinit condiţia sau a expirat termenul.”
Art. 19 din Decretul nr.167/1958 prevede in mod imperativ: “Instanţa judecătoreasca sau organul arbitrai poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, sa dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii, ori sa încuviinţeze executarea silita.”
Se apreciaza ca decizia civila recurata este netemeinica si nelegala.
Se invoca art.304 pct.9 c.pr.civ, in sensul ca hotărârea pronunţata a fost data cu incalcarea sau aplicarea greşita a legii
In ceea ce priveşte art.304 pct.9 teza II c.pr.civ., in sensul ca hotărârea pronunţata a fost data cu incalcarea legii, se sustine ca dispoziţiile art. 12 alin.2 din legea nr.58/1934 se completează in mod evident cu dispoziţiile codului civil si cu dispoziţiile contractului de credit.
In aceste condiţii, considera ca instanţa de apel in mod greşit a retinut ca a intervenit presciptia dreptului de a completa biletul la ordin.
Obligaţia de garantare in baza biletului la ordin a fost realizata, in mod obiectiv, sub imperiul unei condiţii suspensive.
Condiţia, pornind de la faptul că din art. 1017 C.civ. din 1864 rezulta în mod clar că este vorba de naşterea obligaţiei, iar art. 1019 C.civ. din 1864 se referea la desfiinţarea obligaţiei, ca modalitate a actului juridic, este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depinde existenţa (naşterea sau desfiinţarea) dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei civile corelative.
Condiţia, sine qua non, pentru a completa biletul la ordin era existenta unei creanţe certe, lichide si exigibile a imprumutatului fata de banca.
Aceasta condiţie apare ca una suspensiva.
Condiţia afectează însăşi existenţa drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor civile corelative.
In privinţa efectelor condiţiei suspensive, pendente conditione, actul juridic civil nu îşi produce efectele, existenţa (eficacitatea) drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor corelative fiind sub semnul incertitudinii. Din aceasta situaţie rezulta următoarele:creditorul nu poate cere executarea obligaţiei (plata); debitorul nu datorează nimic, iar dacă totuşi plăteşte, el poate cere restituirea plăţii ca fiind nedatorată; text aplicabil intimaţilor contestatori, obligaţia nu se poate stinge prin compensaţie, deoarece nu se stinge nici prin plată; prescripţia extinctivă nu începe să curgă (art. 1017 si 1018 C.civ.).
In aceste condiţii, raportat strict la raportul juridic obligational – contractul de credit pentru investiţii nr.612/CT/13.07.22006 intre recurenta intimata si SC R G SRL. – rezulta ca prescripţia dreptului de a completa biletul la ordin nu se calculează de la momentul emiterii biletului, ci de la momentul exigibilităţii creanţei pentru care s-a constituit aceasta garanţie -21.10.2010, cand s-a declarat scadenta anticipata a contractului de credit.
Pentru aceste motive, rezulta ca prescripţia dreptului de a completa biletul la ordin nu s-a implinit nici la data de 13.07.2009 indicata de intimaţii contestatori si nu s-a implinit nici la momentul scadentei biletului la ordin 19.11.2010.
In ceea ce priveşte art.304 pct.9 teza II c.pr.civ., in sensul ca hotărârea pronunţata a fost data cu aplicarea greşita a legii, se invedereaza ca, si in ipoteza in care instanţa de judecata reţinea faptul ca ar fi intervenit prescripţia dreptului de a completa biletul la ordin, ar fi avut obligaţia legala, in virtutea rolului activ al instanţei, prevăzut in mod general in art. 129 c.pr.civ. si in special in art. 129 alin.4 si 5 c.pr.civ., de a cerceta motivele pentru care a intervenit prescripţia.
Aceasta obligaţie legala este prevăzuta in mod expres si in art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Mai mult decât atat, insasi intimaţii contestatori recunosc in mod expres in conţinutul motivelor de apel – fila 2 – ca, la data la care ei considera ca s-a îndeplinit termenul de prescripţie (13.07.2009), intre parti nu exista niciun litigiu, nu existau indicii ca se va ajunge la executare silita, rezultând in mod evident lipsa interesului băncii de a completa biletul la ordin.
Motivul instituirii acestei garanţii – biletul la ordin in alb – era asigurarea băncii ca, in ipoteza in care se declara scadent creditul, sa poată recupera sumele de bani restante.
Garanţiile prevăzute in contractul de credit au fost instituite in vederea garantării îndeplinirii a tuturor obligatiile de plata ale imprumutatului.
Or, astfel cum este prevăzut si in contractul de credit, completarea biletului la ordin pentru recuperarea sumelor restante se putea face numai in ipoteza in care erau sume restante sau creditul fusese declarat scadent.
Atâta timp cat imprumutatul isi îndeplinea obligaţiile fata de recurenta, completarea biletului la ordin era lipsita de interes din partea băncii si ar fi reprezentat o conduita de rea voinţa.
Practic, obligaţia financiara de restituire a sumelor împrumutate nu a fost exigibila pana la data declarării scadentei anticipate si anume 21.10.2010.
Pana la data de 21.10.2010, nu se putea completa biletul la ordin emis ca garanţie, intrucat nu se indeplinise condiţia din contractul de credit, si anume sa existe sume restante sau creditul sa fi fost declarat scadent anticipat.
Obligaţia de garantare asumata de intimaţii contestatori prin avalizarea biletului la ordin nu putea fi executata in lipsa unei obligaţii de plata din partea imprumutatului.
In aceste condiţii, rezulta ca eventuala depăşire a termenului de completare a biletului la ordin a avut motive temeinice – neexigibilitatea creanţei -, si in aceste condiţii instanţa de judecata trebuia sa dispună, din oficiu, in temeiul art. 19 din Decretul nr. 167/1958, judecarea prezentei cauze, fara a lua in considerare prescripţia.
Se solicita cheltuieli de judecata.
In dovedire, se solicita proba cu înscrisuri.
In drept, se invoca art.969 si urm cod civil, art.7 si art. 19 din Decretul 167/1958, legea nr.58/1934 si orice alt text legal aplicabil in speţa
Intimatii R.A. si R.L. au depus intampinare, la data de 17.02.2014, prin care solicita respingerea recursului si menţinerea hotărârii instanţei de apel ca fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, se arata ca recurenta critica decizia pronunţata de Tribunalul Bucureşti in apel, apreciind nelegalitatea ei sub aspectele prevăzute de motivele prevăzute de art. 304 punctul 9 din Codul de procedura civila aplicabil in cauza.
Se apreciaza ca motivele arătate nu pot fi primite.
Potrivit art.12 al.2 din Legea 58/1934, posesorul decade din dreptul de a completa cambia in alb, dupa trei ani de la data emisiunii cambiei.
Potrivit art.106 al.2 din Legea 58/1934, dispoziţiile inserate in art. 12 privind cambia in alb, sunt aplicabile si biletului la ordin.
Aşadar, rezulta ca prin art.12, este instituit un termen legal de decădere, de trei ani, calculat de la data emisiunii, termen in care biletul la ordin in alb se impunea a fi completat.
Potrivit doctrinei unanime si practicii unitare in acest sens, termenul de decădere este definit ca fiind intervalul de timp înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv este obligat, printr-o dispoziţie legala imperativa, sa-si exercite acel drept, sub sancţiunea stingerii dreptului respectiv. Termenul de decădere are ca efect pierderea dreptului subiectiv insusi. Acest termen nu poate fi suspendat sau intrerupt si este incompatibil cu instituţia repunerii in termen.
Motivaţia recurentei se axează pe caracteristicile termenului de prescripţie, care este susceptibil de a fi suspendat, întrerupt, si este compatibil cu instituţia repunerii in termen.
Cum, insa, in cauza, nu operează prescripţia, ci decăderea (aşa cum in mod corect a reţinut instanţa de apel, clarificând in acest mod exprimarea neriguroasa din apel), motivele de recurs arătate nu pot fi primite.
Nu este relevant faptul ca in interiorul termenului de decădere nu ar fi existat interesul creditoarei sa completeze biletul la ordin. Decăderea intervine implacabil indiferent de existenta sau nu a interesului, si independent de existenta vreunei culpe.
Pentru protejarea intereselor sale, creditoarea ar fi trebuit fie sa completeze biletul a ordin înainte de implinirea termenului de decădere, fie sa impună debitoarei completarea unui nou bilet la ordin in alb pentru următoarea perioada de 3 ani.
De asemenea, in mod corect, retine instanţa de apel ca creditoarea era cea care avea sarcina probei cu privire la data completării.
Cum aceasta nu a putut proba completarea inauntrul termenului de decădere de 3 an si a recunoscut completarea acestuia dupa data implinirii termenului, se solicita respingerea recursului, menţinerea sentinţei primei instanţe si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, se invoca art. 308 al. 2 Cod procedura civila, art.12 al. 2 raportat la art.106 al.2 din Legea 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, Normele Cadru BNR nr. 5/1994.
In sustinere, se solicita pobe cu acte.
Intimata SC R G SRL (actuala SC P D SRL, prin lichidator C I SPRL – Filiala Iasi nu a depus intampinare.
Curtea nu a administrat inscrisuri noi, nefiind depuse.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, care se circumscriu dispozitiilor art 304 pct 9 Cod Pr Civ (in sensul ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a legii), instanţa reţine următoarele:
I. Cu privire la primul motiv referitor la incalcarea dispozitiilor art 12 alin 2 din Legea nr. 58/1934, recurenta sustine ca prescriptia dreptului de a completa biletul la ordin nu se calculeaza de la momentul emiterii titlului, ci de la data exigibilitatii creantei (respectiv de la data declararii scadentei anticipate a creantei), intrucat completarea BO este supusa unei conditii suspensive, si anume ca respectiva creanta sa fie certa si exigibila, astfel incat, pana la implinirea conditiei, termenul de prescriptie nu curge.
Curtea nu poate avea in vedere acest rationament.
Conform art 12 alin 2 din Legea nr 58/1934, posesorul decade din dreptul de a completa cambia in alb dupa trei ani de la data emisiunii cambiei.
In virtutea art 106 alin2 din acelasi act normativ, dispozitiile art 12 si aplicabile si biletului la ordin.
Astfel, din interpretarea gramaticala a art 12 alin 2 din Legea nr 58/1934, rezulta ca legiuitorul nu a instituit un termen de prescriptie pentru completarea biletului la ordin emis in alb, ci un termen de decadere.
Prescriptia reprezinta acea institutie prin care se stabilesc anumite termene inauntrul carora drepturi subiective patrimoniale sau nepatrimoniale pot fi exercitate prin intermediul unei actiuni in justitie.
Completarea unui bilet la ordin nu tine de formularea unei actiuni in fata instantei, astfel incat nu este incidenta institutia prescriptiei.
Textul art 12 alin 2 face, in mod expres, referire la decadere, ceea ce inseamna ca termenul de completare al biletului la ordin este unul de decadere, si nu de prescriptie.
Avand in vedere ca insusi legiuitorul a stabilit natura juridica a termenului de completare a biletului la ordin, acestuia nu ii sunt aplicabile dispozitiile referitoare la intrerupere si suspendare specifice prescriptiei.
Din aceasta perspectiva, tribunalul a facut, in mod corect, aplicarea art 12 alin 2 din Legea nr 58/1934.
II. Sub aspectul celui de-al doilea motiv invocat, in sensul aplicarii gresite a legii, intrucat instanta de apel nu a verificat motivul pentru care a fost depasit termenul de prescriptie, fiind incalcate prevederile art 19 din Decretul nr 167/1958, Curtea urmeaza a-l inlatura.
Astfel, potrivit art 19 din Decretul nr 167/1958, instanţa judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii, ori să încuviinţeze executarea silită.
Or, asa cum s-a retinut mai sus, nu este incidenta institutia prescriptiei si, pe cale de consecinta, nici cea a art 19 din decretul nr 167/1958.
Sustinerea recurentei in sensul ca nu putea completa biletul la ordin pana la data scadentei anticipate nu are relevanta, atat timp cat norma reglementata de art 12 alin 2 din Legea nr 58/1934 in legatura cu termenul de completare este clara, avand caracter obligatoriu.
Pentru a evita sanctiunea decaderii, banca avea posibilitatea sa inscrie o clauza in contract prin care imprumutatul avea obligatia de a emite un nou bilet la ordin.
Desi instanta de apel retine ca nu s-a facut dovada datei la care a fost emis biletul la ordin, Curtea constata ca, in cuprinsul acestui titlu (f 28, dosar Judecatoria Sector 2), este trecuta data emiterii (13.07.2006), ceea ce inseamna ca acesta trebuia completat pana la 13.07.2009.
Cum, in speta, completarea s-a facut in 2010, rezulta ca aceasta s-a facut cu depasirea termenului prevazut de art 12 alin 2 din Legea nr 58/1934.
De asemenea, trebuie precizat ca, in materia termenului de decadere, nu se aplica institutia intreruperii sau suspendarii, acestea fiind specifice materiei prescriptiei.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza ca instanta de apel a pronuntat o decizie legala, astfel incat, in baza art 312 Cod Pr Civ, a respins recursul ca nefondat.
