1)-Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr.1312/200/2009 din 5.02.2009, petentul P.Ş.S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul I. P.J. Buzău, să se dispună înlocuirea cu avertisment a amenzii în sumă de 360 lei aplicată corelativ cu reţinerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 2273244 din 22.01.2009 pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art.101 alin.3 lit. a) din OUG nr.195/2002 în referire la art.135 lit. f) din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice .
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, în sensul că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui alt autoturism , la plecarea de pe loc. În realitate, în momentul în care a pus în mişcare autoturismul la intersecţia străzii Stadionului cu Aleea centrală din municipiul Buzău , după ce
s-a asigurat şi a semnalizat corespunzător a fost acroşat de un alt autoturism, astfel că vinovat de producerea accidentului rutier se face conducătorul acestuia.
2)-Primind plângerea, în aplicarea art. 114 din Codul de procedură civilă, judecătorul investit cu soluţionarea acesteia a dispus emiterea a trei adrese către: • intimatul I.P.J. Buzău pentru a depune întâmpinare şi fotocopii de pe declaraţiile persoanelor implicate în accident şi de pe actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului petentului de conducere autovehicule; • Baroul Buzău, în atenţia avocatului D.A., pentru a face dovada calităţii de reprezentant al petentului şi • petent, pentru a prezenta la dosar copia de pe poliţa de asigurare a autoturismului SB-34-VOX ( filele 6,7,8 dosar).
La primul termen de judecată din 27.02.2009, intimatul I.P.J. Buzău a depus la filele 17-20 dosar : întâmpinare , declaraţii date la organul de poliţie de către petentul P.Ş.S. şi celălalt conducător auto implicat în accident : B.G., precum şi un raport întocmit de agentul constatator.
Contrar măsurilor întreprinse de instanţă, petentul şi nici Baroul Buzău nu au depus la dosar actele solicitate de instanţă pentru termenul fixat în acest sens.
3)- Prin încheierea pronunţată la primul termen de judecată din 27.02.2009, instanţa a dispus: • sancţionarea cu 500 lei amendă judiciară în temeiul art.108/1 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă a consilierului juridic al intimatului: P.E., întrucât a depus întâmpinarea cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 114/1 alin.2 din acelaşi cod, iar înscrisurile respective, inclusiv întâmpinarea nu au fost prezentate în două exemplare spre a fi comunicate şi petentului, cauzându-se în acest mod amânarea judecării procesului şi • sancţionarea cu 500 lei amendă judiciară în temeiul art. 108? pct. 2 lit. e) din Codul de procedură civilă a intimatului I.P.J. Buzău, întrucât nu a depus la dosar, la termenul stabilit, actul administrativ prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului petentului de conducere autovehicule (fila 21 dosar).
4)-Împotriva încheierii astfel pronunţate, la data de 12.03.2009 s-a înregistrat la dosar o cerere de reexaminare formulată în temeiul art. 1085 din Codul de procedură civilă de către intimatul I.P.J. Buzău şi consilierul juridic în calitate de reprezentant al acestuia prin care au solicitat revenirea asupra amenzilor aplicate, invocând în esenţă că : petentul avea deja cunoştinţă de actele solicitate; conform modificărilor aduse Codului rutier, suspendarea exercitării dreptului de conducere al contravenientului nu se mai dispune de şeful poliţei rutiere; amânarea cauzei la primul termen de judecată nu li s-a datorat exclusiv lor, ci şi petentului şi avocatului care nu au prezentat la dosar actele solicitate de instanţă; adresa comunicată a fost iniţial înregistrată la un alt compartiment decât cel juridic, împrejurare ce a determinat transmiterea răspunsului cu întârziere ( filele 24-25 dosar).
Prin două încheieri din 6.04.2009, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare, reţinând în esenţă că: • în ceea ce îl priveşte pe intimatul I.P.J. Buzău acesta trebuia să comunice punctul său de vedere cu privire la actul administrativ solicitat, anterior termenului stabilit, printr-o eventuală notă de precizări sau concluzii scrise, iar • în ceea ce îl priveşte pe consilierul juridic , cauza s-a amânat la primul termen de judecată exclusiv datorită nerespectării de către acesta a îndatoririlor stabilite de lege şi de către instanţă ( filele 40-41, 42-44).
5)- În intervalul cuprins între 12.03.2009 ( data înregistrării cererii de reexaminare ) şi 6.04.2009 ( data soluţionării cererii de reexaminare ) şi anume la data de 1.04.2009 s-a înregistrat la dosar o cerere formulată de intimatul I. P.J. Buzău în sensul recuzării judecătorului de fond datorită existenţei unui litigiu ce face obiectul dosarului nr.4381/1/2008 al Curţii de Apel Bucureşti soluţionat irevocabil prin decizia nr.4581 din 9.12.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care acesta a fost obligat să plătească M.A.I. suma de 18.209,43 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de şcolarizare (filele 45-46 ).
Conform rezoluţiei inscripţionate, la data de 23.04.2009 cererea de recuzare a fost repartizată spre soluţionare completului de judecată competent conform Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti , iar prin încheierea din 23.04.2009 a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se în esenţă că litigiul invocat de intimat nu poate influenţa soluţia ce urmează a se pronunţa în cauza dedusă judecăţii ( filele 60-61).
6)-Prin sentinţa civilă nr. 2971 din 24.04.2009 s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului D.A. pentru petent ( invocată din oficiu de către instanţă ), anulându-se prin consecinţă plângerea formulată de petent.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în raport de documentaţia dosarului şi de susţinerile formulate de petent la termenul de judecată din 24.04.2009, că avocatul care a semnat plângerea introductivă şi a înregistrat-o la instanţă , nu a făcut dovada calităţii sale de reprezentant al petentului, deşi i s-au acordat două termene de judecată în acest sens, conform adreselor depuse la filele 8 şi 35 dosar.
7)-Împotriva încheierii din 27.02.2009 privind aplicarea amenzilor judiciare în sumă de câte 500 lei şi a celor două încheieri din 6.04.2009 privind respingerea cererii de reexaminare au declarat recurs intimatul I. P.J. Buzău şi consilierul juridic P.E. în calitate de reprezentant al acestuia , iar împotriva sentinţei civile nr.2971 din 24.04.2009 a declarat recurs intimatul I.P.J. Buzău , criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar la filele 7-9 dosar.
• În expunerea motivelor de recurs formulate împotriva încheierilor de aplicare a amenzilor judiciare şi de respingere a cererii de reexaminare, persoanele sancţionate au înţeles să invoce aceleaşi critici formulate prin cererea de reexaminare, în sensul că: procesul s-a amânat la primul termen de judecată şi datorită neaducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse , de către petent şi avocat; adresa instanţei a fost dirijată iniţial către un alt compartiment de activitate decât cel judiciar, întârziindu-se astfel comunicarea răspunsului; petentul avea cunoştinţă despre înscrisurile depuse la dosar, încă din momentul încheierii procesului verbal, cele două persoane implicate în accident stabilind prin consens vinovăţia petentului ; în mod injust, cererea de reexaminare a fost soluţionată de acelaşi judecător care a aplicat amenzile judiciare.
• În expunerea motivelor de recurs formulate împotriva sentinţei civile nr.2971 din 24.04.2009, intimatul I.P.J. Buzău a invocat în esenţă că deşi se impunea ca instanţa fondului să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al petentului a avocatului D.A., încă de la primul termen de judecată, întrucât nu s-a depus la dosar împuternicirea avocaţială, totuşi, instanţa a procedat şi la administrarea de probe pe fond, încălcând principiul egalităţii de tratament prin aplicarea amenzilor judiciare.
8) – Prin decizia civilă nr. 557 din 22.06.2009 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul declarat de intimatul I.P.J. Buzău şi de consilierul juridic P.E. (în calitate de reprezentant al intimatului ) împotriva încheierilor din 27.02.2009 şi 6.04.2009 pronunţate de Judecătoria Buzău în dosarul nr.1312/200/2009, modificându-se încheierile din 6.04.2009 în sensul admiterii cererii de reexaminare formulate de intimat şi reprezentantul său şi anulării celor două amenzi judiciare în sumă de câte 500 lei aplicate acestora prin încheierea din 27.02.2009. S-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de intimatul I.P.J. Buzău împotriva sentinţei civile nr.2971 din 24.04.2009 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. 1312/200/2009 în contradictoriu cu petentul P.Ş.S. şi intimaţii SC C.A. SA prin Sucursala Buzău şi B.G.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept:
9) – În referire la recursul declarat de intimatul I.P.J. Buzău şi de consilierul juridic P.E. în calitate de reprezentant al acestei autorităţi, împotriva încheierilor din 27.02.2009 şi 6.04.2009 pronunţate de Judecătoria Buzău:
9.1.)-Admisibilitatea recursului declarat împotriva încheierilor din 27.02.2009 şi 6.04.2009 pronunţate de Judecătoria Buzău:
Deşi la art. 108/5 alin.1 din Codul de procedură civilă se prevede că împotriva încheierii prevăzute la art.108/4 privind sancţionarea cu amendă judiciară, cel sancţionat va putea face numai cerere de reexaminare, tribunalul apreciază că într-un astfel de caz nu poate fi limitat dreptul de recurs, în condiţiile în care legiuitorul nici nu dispune cui îi revine competenţa de soluţionare a cererii de reexaminare, aceasta fiind rezolvată de regulă de către acelaşi judecător care a aplicat şi amenda, ceea ce este inadmisibil.
Astfel cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, libertatea legiuitorului de a stabili condiţiile de exercitare a căilor de atac şi procedura de judecată nu este absolută, limitele libertăţii de reglementare fiind determinate şi în aceste cauze de obligativitatea respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele internaţionale la care România este parte.
Potrivit art. 21 alin.1 din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar potrivit alineatului nr.2 al aceluiaşi text, nicio lege nu poate îngrădi acest drept.
În sensul considerentelor expuse, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că scopul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este ” să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective” ( Cazul Airey contra Irlandei, 1979 şi Cazul Artico contra Italiei, 1980).
În acelaşi sens, tribunalul invocă şi Hotărârea din 9.11.2004 pronunţată de CEDO în Cazul Saez Maeso contra Spaniei prin care s-a stabilit că a existat o violare a art. 6 paragraful 1 din Convenţie atunci când justiţiabilii au fost împiedicaţi să se prevaleze de căile de atac disponibile.
Curtea a precizat în cuprinsul hotărârii menţionate anterior că deşi accesul la o instanţă de judecată nu este un drept absolut ci este susceptibil de limitări, totuşi, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul deschis unui justiţiabil de asemenea manieră sau până la un asemenea punct încât dreptul să fie atins în însăşi substanţa lui.
În raport de considerentele expuse, tribunalul a apreciat că prin limitarea dreptului persoanei sancţionate cu amendă judiciară în temeiul art. 108/1 din Codul de procedură civilă, de a ataca încheierea privind respingerea cererii de reexaminare , astfel cum se dispune la art. 108/5 , se încalcă dreptul la un recurs efectiv ( prevăzut de art. 13 din Convenţia pentru apărarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentale ), dar şi liberul acces la justiţie şi, implicit dreptul la un proces echitabil ( prevăzute la art. 6 paragraful 1 din Convenţie ).
Se mai are în vedere şi faptul că potrivit art. 11 alin. 2 din Constituţia României, ” Tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern ” iar conform art.20 alin.2 din aceeaşi Lege fundamentală ”Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile ”.
Prin urmare, recursul declarat împotriva celor două încheieri premergătoare este admisibil a fi exercitat odată cu fondul, prin analogie şi cu dispoziţiile art. 282 alin.2 din Codul de procedură civilă.
9.2.) – Cu privire la motivele de recurs invocate împotriva încheierilor din 27.02.2009 şi 6.04.2009, de consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatului:
Conform prevederilor art. 108/1 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă, nerespectarea de către reprezentantul părţii a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului poate fi sancţionată cu amendă judiciară de la 30 la 500 lei.
Tribunalul a reţinut că în cauza dedusă judecăţii, aplicarea unei amenzi judiciare în sumă de 500 lei, consilierului juridic al intimatului I.P.J. Buzău, în calitate de reprezentant al acestei autorităţi, întrucât nu a depus întâmpinarea la primul termen de judecată cu cel puţin 5 zile înainte şi nici nu a prezentat înscrisurile solicitate în două exemplare pentru a fi comunicate şi petentului , determinând astfel amânarea judecării cauzei, nu se justifică.
În acest sens, s-a avut în vedere:
Plângerea semnată şi depusă de avocatul D.A., la judecătorie, în numele petentului, conform menţiunii grefierului-operator, a fost înregistrată la data de 5.07.2009, fiind repartizată aleatoriu completului de judecată: indicativ CC21, cu prim termen de judecată la 27.02.2009.
Deşi plângerea, în două exemplare, semnată indescifrabil şi însoţită doar de o copie a procesului verbal de contravenţie contestat au fost depuse la registratură de avocat, nu s-a pus în vedere acestuia să completeze acţiunea şi să depună potrivit art.112 şi art.113 din Codul de procedură civilă, cererea şi copii certificate de pe toate înscrisurile pe care se întemeiază, astfel cum se dispune imperativ la art.114 din acelaşi cod.
Conform art.112 pct.2 din Codul de procedură civilă, ” cererea de chemare în judecată va cuprinde în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional ” , iar potrivit art. 113 alin 1 ” la cererea de chemare în judecată se vor alătura atâtea copii de pe cerere câţi pârâţi sunt”.
Neregularitatea reţinută sub aspectul necompletării plângerii în sensul menţionării în cuprinsul acesteia a numelui şi sediului profesional al avocatului semnatar, de natură să conducă şi la ataşarea împuternicirii avocaţiale prezintă o relevanţă deosebită pentru cauză, în raport de dispoziţiile speciale instituite la art.114 alin.2 – 4 din Codul de procedură civilă.
Conform normelor legale invocate, reclamantul va completa cererea de îndată, ori, când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt ( alin.2 ); acordarea acestui termen se face, în toate cazurile, cu menţiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligaţiei privind completarea cererii poate atrage suspendarea judecăţii (alin.3); dacă obligaţia privind completarea cererii nu este îndeplinită în termenul stabilit la alineatul 2, suspendarea judecăţii se pronunţă prin încheiere potrivit dispoziţiilor art.339 (alin.4).
În complinirea acestei neregularităţi, judecătorul investit cu soluţionarea plângerii , la data de 6.02.2009 a dispus unele măsuri necesare pentru primul termen de judecată, solicitând prin adresele întocmite ca avocatul semnatar al plângerii să facă dovada calităţii de reprezentant al petentului, contravenientul să depună poliţa de asigurare în vederea introducerii în proces a asigurătorului, iar intimatul să comunice întâmpinarea şi fotocopii de pe declaraţiile persoanelor implicate în accident şi de pe actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea complementară (filele 6,7,8 dosar fond).
Cele trei adrese au fost emise cu data de 11.02.2009 ( cu o întârziere de 5 zile de la data dispoziţiei judecătorului ), fiind expediate prin serviciul poştal, cea comunicată intimatului I.P.J. Buzău fiind dirijată şi înregistrată conform metodologiei interne, la S.P.R., la data de 19.02.2009 ( fila 14 dosar recurs).
Întâmpinarea şi înscrisurile solicitate au fost comunicate instanţei de către intimat , de asemenea prin serviciul poştal, fiind înregistrate şi depuse la dosar la data de 25.02.2009 ( filele 16-20 dosar fond).
În condiţiile în care documentele respective comunicate în câte un exemplar au fost depuse la dosar cu 2 zile în loc de 5 zile înaintea termenului de judecată din 27.02.2009, instanţa a dispus sancţionarea consilierului juridic, apreciind că amânarea judecării pricinii s-a datorat exclusiv acestuia.
Contrar considerentelor instanţei fondului, tribunalul a reţinut că amânarea judecării procesului la primul termen de judecată s-a datorat, esenţial, încălcării dispoziţiilor art.114 alin. 1 – 4 din Codul de procedură civilă, la momentul prezentării cererii spre înregistrare şi respectiv avocatului semnatar al plângerii care până la primul termen de judecată nu a făcut dovada calităţii sale de reprezentant al petentului , astfel cum i s-a cerut prin adresa depusă la fila 8 dosar fond.
Or, în condiţiile în care, într-o primă etapă plângerea nu a fost înregistrată în evidenţa specială a judecătoriei ( cu termen scurt pentru completarea acesteia sub aspectul menţionării numelui şi sediului avocatului ales, sub sancţiunea suspendării judecăţii), iar într-o a doua etapă, avocatul respectiv nu a depus împuternicirea avocaţială( deşi i s-a stabilit un termen în acest sens conform art.161 alin.1 din Codul de procedură civilă ), se impunea anularea cererii în temeiul art.161 alin.2 din acelaşi cod încă de la primul termen de judecată din 27.02.2009.
Sancţionarea consilierului juridic în calitate de reprezentant al intimatului, în contextul expus, este o măsură nedreaptă, avându-se în vedere şi faptul că înscrisurile solicitate, respectiv declaraţiile persoanelor implicate în accident reprezintă probe ce ţin de soluţionarea fondului, etapă procesuală ulterioară momentului rezolvării excepţiei dirimante şi absolute, invocată din oficiu de instanţa fondului , în temeiul art.137 din Codul de procedură civilă.
9.3.) – Cu privire la motivele de recurs invocate de intimatul I.P.J. Buzău împotriva încheierilor din 27.03.2009 şi 6.04.2009:
Potrivit art.108/1 pct.2 lit. e) din Codul de procedură civilă, instanţa va putea sancţiona cu amendă judiciară de la 30 lei la 500 lei neprezentarea unui înscris sau a unui bun de către cel care îl deţine , la termenul fixat în acest scop, iar conform alineatului 2 al aceluiaşi text de lege, amenda nu se va aplica dacă motive temeinice au împiedicat persoana respectivă să aducă la îndeplinire o astfel de obligaţie.
Tribunalul a reţinut că în cauza dedusă judecăţii, aplicarea unei amenzi judiciare de 500 lei, intimatului I.P.J. Buzău întrucât nu a depus până la primul termen de judecată, pretinsul act administrativ prin care s-a aplicat sancţiunea complementară privind suspendarea exerciţiului dreptului petentului de a conduce autovehicule , excede normei procesuale invocate anterior, dar şi obiectului plângerii introductive .
În acest sens s-a avut în vedere :
• petentul a solicitat prin plângerea formulată , exclusiv înlocuirea cu avertisment a amenzii aplicate în sumă de 360 lei, invocând drept unică sursă de venituri exercitarea meseriei de taximetrist ( şi nicidecum înlăturarea măsurii tehnico administrative a reţinerii permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere, astfel cum a fost dispusă prin procesul verbal de contravenţie depus la fila 5 dosar);
• spre deosebire de vechiul cod rutier, conform reglementării în vigoare, atât prin OUG nr.195/2002 cât şi prin Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 nu s-a mai atribuit în competenţa şefului poliţiei rutiere în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta dreptul de a dispune printr-un act administrativ suspendarea exercitării dreptului de conducere al contravenientului, o astfel de sancţiune complementară fiind prevăzută în ordonanţă la art. 100 alin.3 (pentru o perioadă de 30 de zile), la art.101 alin .3 (pentru o perioadă de 60 zile) şi la art.102 alin.3 (pentru o perioadă de 90 zile) ;
• conform ultimei modificări a art.118 din ordonanţă , dispusă prin OUG nr.69/2007, plângerea suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de la data înregistrării acesteia până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti (alin.1), în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului verbal, contravenientul fiind obligat să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă pentru a preda permisul de conducere ( alin.4 ).
Or , în contextul expus, intimatul a fost sancţionat pentru neprezentarea la dosar , la primul termen de judecată, a unui act administrativ nereglementat de legislaţia în domeniu ( inexistent , cu alte cuvinte ) .
10) – În raport de actele şi lucrările dosarului , tribunalul a constatat că în cauză s-au comis şi alte neregularităţi de natură să determine invocarea inegalităţii de tratament judiciar aplicat părţilor, în sensul că :
• intimatului nu i s-a comunicat plângerea contravenţională (la filele 12-13 dosar fond regăsindu-se cel de-al doilea exemplar ) şi nici procesul verbal de contravenţie ( unicul exemplar regăsindu-se la fila 5 dosar) ; • prin rezoluţia din 6.02.2009 nu s-a solicitat ca petentul (sau avocatul semnatar ) să prezinte încă un exemplar de pe procesul verbal şi să certifice ambele copii, critică valabilă referitor şi la poliţa de asigurare) ; • deşi au fost introduşi în proces, în mod corect atât asigurătorul cât şi cealaltă parte implicată în accident conform art.119 din OUG nr.195/2002 , din încheierile de şedinţă ca şi din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare nu rezultă că s-a dispus comunicarea întâmpinării şi a înscrisurilor ataşate ; • contrar prevederilor art.161 alin.1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora se poate da un termen pentru a se face dovada calităţii de reprezentant a părţii, instanţa a acordat trei termene, în condiţiile în care doar intimatul şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de către instanţă încă de la primul termen de judecată( chiar dacă a depus întâmpinarea şi cele două declaraţii într-un singur exemplar) ; • încheierile din 27.02.2009 şi 27.03.2009 au fost comunicate intimatului, prin consilierul său juridic, sub semnătură, abia la data de 6.04.2009, când s-a soluţionat cererea de reexaminare, cu încălcarea prevederilor art.1085 alin.2 din Codul de procedură civilă , la dosar neexistând dovada de primire a adresei depuse la fila 34 ( fila 35/verso) ; • deşi s-a formulat o singură cerere de reexaminare de către intimatul I.P.J. Buzău şi consilierul său juridic, înregistrată la data de 12.03.2009 şi depusă la filele 24-25 dosar, instanţa s-a pronunţat, în ceea ce îl priveşte pe consilierul juridic, exclusiv asupra unei cereri de reexaminare depusă personal la data de 6.04.2009, fără să o conexeze la prima cerere ( fila 36 dosar).
11) – Pentru considerentele expuse la paragrafele 8.2. şi 8.3. , în baza art.312 alin.2 în referire la art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă se va admite recursul declarat împotriva încheierilor din 6.04.2009, dispunându-se modificarea acestora în sensul admiterii cererii de reexaminare şi anulării celor două amenzi judiciare în sumă de câte 500 lei aplicate prin încheierea din 27.02.2009 intimatului I.P.J. Buzău şi consilierului său juridic P.E. în calitate de reprezentant al acestei autorităţi.
12) – În referire la recursul declarat de intimatul I.P.J. Buzău împotriva sentinţei civile nr.2971 din 24.04 2009:
Tribunalul nu a primit motivele de critică formulate de intimat, astfel cum au fost expuse la paragraful 7 din prezenta decizie ( fila 5 pct. 2 ) .
S-a avut în vedere în acest sens, că în mod corect şi motivat instanţa fondului a anulat plângerea contravenţională semnată şi depusă la registratura judecătoriei prin avocat, fără ca acesta să facă dovada calităţii sale de reprezentant al petentului , în temeiul art.161 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Neregularitatea constatată prin prezentele considerente în sensul că o astfel de măsură se impunea a fi dispusă încă de la primul termen de judecată din 27.02.2009, anterior trecerii la administrarea de probatorii pentru soluţionarea pe fond a litigiului nu afectează legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de intimatul I.P.J. Buzău împotriva sentinţei civile nr.2971 din 24.04.2009 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr.1312/200/2009.
