Dosar 1305/1259/2007
Lipsa consimţământului unuia dintre coindiviziari la înstrăinarea bunului indiviz.
Consecinţe.
Înstrăinarea bunului indiviz de unul dintre
coproprietare nu constituie motiv de nulitate
absolută sau relativă. În asemenea situaţii,
oricare dintre coindivizari poate cere ieşirea din
indiviziune, iar soarta contractului de vânzare –
cumpărare, validitatea lui, depinde de rezultatul
partajului.
partajului.
Sentinţa comercială nr. 243/C/27.03.2008
Prin cererea înregistrată la 21.12.2007 pe rolul Tribunalului Comercial Argeş,
reclamanta SC: CESAR SA: – societate în faliment, prin lichidator, a chemat în judecată
pe pârâtele SC. ARO SA prin lichidator şi SC. Landmark SRL pentru a se constata
nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între cele două pârâte
vizând bunul mobil necorporal denumit „licenţă de fabricaţie pentru mărcile ARO”, în
motivare arătându-se că vânzarea priveşte un bun asupra căruia pârâta vânzătoare SC
ARO SA nu avea un drept de proprietate exclusiv, ci aparţine în coproprietate
reclamantei şi vânzătoarei. Vânzarea s-a făcut în procedura falimentului societăţii pârâte
ARO SA, când s-a comunicat vânzarea bunurilor societăţii în bloc.
Prin sentinţa comercială nr. 243/C/2008 s-a respins acţiunea, iar în considerente că în
situaţia în care părţile sunt „coproprietari, înstrăinarea bunului de un coindivizar fără
consimţământul celuilalt, cum pretinde reclamanta, nu are drept consecinţă nulitatea
absolută a actului, singura cale prin care drepturile indivize pot fi apărate este partajul –
indiferent de natura bunului înstrăinat.
Aşadar, chiar dacă am considera că reclamanta este coproprietar alături de pârâtă,
înstrăinarea bunului indiviz nu constituie motiv de nulitate absolută sau relativă, astfel
încât prezenta acţiune este neîntemeiată şi se va respinge ca atare.
În asemenea situaţii, oricare dintre coindivizari poate cere ieşirea din indiviziune,
iar soarta contractului de vânzare-cumpărare, validitatea lui, depinde de rezultatul
Evident că, chiar şi într-o asemenea ipoteză, trebuie avut în vedere faptul că
vânzarea bunului s-a făcut nu oricum, ci în procedura specială a falimentului, procedură
în care reclamantul are calitatea de creditor şi unde i se recunosc o serie de drepturi,
inclusiv dreptul de a contesta anumite decizii, drept de care nu a uzat în ceea ce priveşte
licenţele de fabricaţie pentru mărcile ARO.”
