Prin actiunea înregistrata la data de 21 august 2007, pe rolul Curtii de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, reclamanta T.I.I. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Padurii si Dezvoltarii Rurale si SC AGROMEC SA , a solicitat sa se dispuna anularea Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO7nr. 0942 din 20 decembrie 1993 emis de Ministerul Agriculturii, Padurii si Dezvoltarii Rurale pentru suprafata de 7321 m.p. teren.
Prin sentinta nr. 195 din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Suceava – sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, a respins – ca inadmisibila actiunea promovata de reclamanta retinând în motivare faptul ca reclamanta nu s-a conformat dispozitiilor art. 7 din Legea 554/2004 în sensul de a se adresa autoritatii publice emitente – Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – pentru a solicita revocarea, în parte, a certificatului de atestare criticat.
Prin decizia 1623 din 15 aprilie 2008, ICCJ- sectia contencios administrativ si fiscal a admis recursul promovat de reclamanta, a casat sentinta recurata si a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeasi instanta, cu motivarea ca, analizarea cauzei prin retinerea exceptiei constând în lipsa procedurii prealabile, s-a facut prin încalcarea principiului contradictorialitatii, exceptia nefiind pusa în discutia contradictorie a partilor litigante, ceea ce conduce la nulitatea hotarârii pronuntate.
Prin aceeasi decizie s-a dispus ca instanta de trimitere sa procedeze la verificarea sustinerilor recurentei reclamante privind: îndeplinirea procedurii prealabile ( conditie de admisibilitate a actiunii) si respectiv apararile ce vizeaza fondul litigiului.
Instanta de trimitere investita cu rejudecarea cauzei, în raport de motivele de casare, retine urmatoarele:
1. Cu privire la exceptiile invocate de societatea pârâta, curtea retine urmatoarele:
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis în conformitate cu prevederile HG 834/1991, este un act administrativ în sensul art. 1(1) lit. C din Legea 554/2004, astfel încât actiunea prin care se solicita anularea sau modificarea unui astfel de certificat se circumscrie prevederilor art. 1 din lege si este de competenta instantei de contencios administrativ, chiar si în pofida faptului ca dreptul de proprietate asupra terenului atribuit prin certificatul atacat a fost înscris în CF.
Cu referire la calcularea si respectarea termenului instituit de lege înlauntrul caruia persoana vatamata într-un drept al sau este obligata sa declanseze procedura prealabila atacarii actului administrativ în discutie, Curtea constata ca reclamanta este tert în raport de actul administrativ atacat, astfel încât îi sunt aplicabile dispozitiile art. 7(3) din lege, respectiv termenul de 6 luni calculat din „ momentul în care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia”.
Jurisprudenta nu este unanima în a numi circumstantele care constituie „moment” al luarii la cunostinta în sensul art. 7 alin. 3 din lege: unele instante considerând ca înscrierea dreptului de proprietate în CF constituie momentul luarii la cunostinta, argumentat pe opozabilitatea operatiunii – art. 22, 26, 27 din Legea 7/1996, alte instante apreciind ca derularea corespondentei cu autoritatea administrativa ar reprezenta un atare moment; iar altele apreciaza ca se impune administrarea unui amplu si util probatoriu care sa demonstreze caracterul efectiv al luarii la cunostinta al certificatului de atestare criticat.
Instanta se raliaza acestui ultim punct de vedere exprimat, sens în care, statueaza ca adresa nr. 6276 din 29 mai 2007 prin care Primaria comunei expediaza duplicatul certificatului de atestare în discutie la dosar 8782/193/2006 al Judecatoriei Botosani în care – parte litiganta – este reclamanta din prezenta cauza, formeaza convingerea certa asupra luarii la cunostinta – în sensul legii – de actul contestat.
Retinând acest moment, declansarea procedurii prealabile s-a facut înlauntrul termenului stabilit de lege ( f. 54 dosar).
Curtea de apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal – prin sentinta nr.32 din 13 februarie 2009, a constatat ca reclamanta justifica calitate procesuala activa în prezenta cauza, în conditiile în care nu este contestat faptul ca autorul reclamantei a fost proprietarul initial al terenului în litigiu, iar reclamanta are în curs de derulare pe rolul instantelor judecatoresti (dosar nr. 8782/193/2006 al Judecatoriei Botosani) dosar având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren, prin invocarea calitatii sale de mostenitoare a proprietarului initial, defunctul S.D.
În considerarea argumentelor expuse mai sus, Curtea a statuat ca exceptiile invocate nu sunt întemeiate
2. Cu referire la fondul cauzei Curtea a retinut urmatoarele:
Prin Legea 15/1990 s-a instituit cadrul legal prin care fostele unitati economice de stat se transformau în societati comerciale prin preluarea activului si pasivului acelor unitati economice.
În aplicarea respectivei legi, pentru cazul specific al terenurilor (în aplicarea art. 19 si 20 din Legea 15/1990) s-a emis HG 834/1991.
Potrivit prevederilor HG 834/1991, eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este conditionata de: detinerea în folosinta a terenurilor de catre societatile comerciale – la data înfiintarii lor – si evaluarea masurii în care aceste terenuri le sunt necesare desfasurari activitatii conform obiectului lor de activitate – evaluari ce trebuie sa aiba la baza criteriile elaborate în aplicarea acestei hotarâri.
Criteriile comune ale M.F. si M.L.P.A.T date în aplicarea HG 834/1991 stabilesc componenta documentatiei necesare pentru eliberarea Certificatului de Atestare respectiv: documentatia topografica, titlul asupra terenului, procesele verbale de delimitare, documentele privind înfiintarea societatii, documentele de constituire a comisiei de stabilire si evaluare a terenurilor din cadrul societatii, însa evaluarea necesitatii terenurilor pentru buna desfasurare a activitatii societatii este atributul exclusiv al comisiei astfel înfiintate, evaluare ce are la baza procesarea si interpretarea întregii documentatii de specialitate pusa la dispozitia sa.
Din perspectiva celor aratate mai sus, în speta este a se observa ca partile nu contesta faptul ca la data înfiintarii societatii pârâte ( fosta S.M.A.) sectia V. M. (indicata la pct. 6 în centralizatorul de la f. 8 dosar 337/39/2007) avea în folosinta suprafata de 7321 mp teren ( delimitat cu gard – conform depozitiilor martorilor audiati.
Din aceasta suprafata de teren: suprafata de 400 mp i-a fost atribuita în baza Deciziei nr. 542/1973 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judetului Botosani iar diferenta de 6921 mp teren era detinuta fara titlu, contractul de concesiune fiind încheiat cu autoritatile locale, la data de 4 octombrie 1993- ulterior datei întocmirii documentatiei care a stat la baza eliberarii certificatului de atestare( documentatie înregistrata sub nr. 535 din 13 septembrie 1993 f. 7 dosar 337/39/2007).
Din consultarea aceleiasi documentatii prealabile emiterii certificatului urmeaza a se observa ca, urmare a masuratorilor topografice cât si a verificarii actelor de provenienta, Comisia abilitata a facut propuneri pentru emiterea certificatului de atestare numai în limita suprafetei totale de 26.730 mp teren si nu 57.575 mp teren ( pentru suprafata de teren în litigiu numai în limita suprafetei de 400 mp teren si nu pentru 7321 mp teren) – a se vedea f. 27, 32, 33 dosar – pentru diferenta de teren detinuta dar nejustificata cu acte de provenienta, facându-se recomandarea ca societatea sa se adreseze organelor abilitate pentru rezolvarea situatiei juridice.
Contrar acestei recomandari, certificatul de atestare a fost eliberat pentru întreaga suprafata de teren detinuta, desi comisia abilitata nu si-a exprimat în mod clar optiunea în sensul ca si diferenta de teren detinuta fara acte de provenienta ar fi necesara normalei desfasurari a activitatii societatii nou înfiintate.
Asa fiind, în considerarea si a concluziilor din raportul de expertiza topo atasat la dosar, Curtea a constatat ca Certificatul de Atestare se impune a fi eliberat numai pentru suprafata de 400 m.p. teren – si nu pentru suprafata de 7321 m.p.- la Vorona Mare – teren ce este ocupat de constructii si necesar functionarii acestor constructii, sens în care a admis – în parte – actiunea reclamantei.
Procesul verbal de vecinatate este un act întocmit de expertul topograf (lucrare ce se regaseste în capitolul „ Masuratori topografice” din cadrul documentatiei prealabile), iar invitarea vecinilor în vederea întocmirii lui ofera garantii numai sub aspectul delimitarii terenului nu si sub aspectul evaluarilor ulterioare ale Comisiei abilitate si respectiv al legalitatii certificatului de atestare eliberat în final.
Curtea a lua act de precizarile reclamantei în sensul ca actiunea vizeaza numai anularea partiala a certificatului de atestare nu si cererile privind: suspendarea actului administrativ; anularea documentatiei întocmite de OCPI Botosani si plata daunelor morale.