Recurenta persoană fizică, prin neîndeplinirea obligaţiei de a comunica pârâtei venituri impozabile, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei, este cea care a acţionat cu rea credinţă pentru a evita executarea obligaţiei legale de plată a contribuţiei la Fondul Naţional de asigurări de sănătate şi singura răspunzătoare de forma atipică în care s-a realizat controlul, la sediul pârâtei şi nu la sediul cabinetului său notarial. OG. nr.92/2003 nu impune o arătare exhaustivă a temeiurilor de drept, fiind suficientă indicarea actului normativ prin obligaţie a fost instituită, contribuţia datorată fiind unică, generală şi inconfundabilă.
În mod corect s-a reţinut că reclamanta are obligaţia de plată a contribuţiei la Fondul de asigurări de sănătate, corespunzător veniturilor declarate ca realizate în perioada de referinţă, stabilite prin deciziile de impunere anuală întocmite de organul fiscal competent şi că asiguratul s-a sustras de la îndeplinirea acestei obligaţii.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 13 din 7 februarie 2011
