Asistenţa juridică reglementată de art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală este una facultativă, şi nu obligatorie, art. 332 alin. 2 C.pr.pen. referindu-se la cazurile de asistenţă juridică obligatorie de la alin. 2 al art. 171 C.pr.pen.
Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 92 din 19 decembrie 2008
Prin sentinţa penală nr. 447 din 8 octombrie 2008, Tribunalul Vaslui, în temeiul dispoziţiilor art.332 alin.2 raportat la art.300 alin.2 Cod procedură penală a dispus restituirea cauzei privind pe inculpaţii M.R. şi M.O.-M., la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Vaslui pentru refacerea urmăririi penale.
S-a dispus menţinerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului nr.98/D/P/2006 din 6 septembrie 2006 asupra autoturismului marca Wolkswagen Passat Variant 1,9 TDI cu seria şasiu x…x şi numărul de înmatriculare VS-xx-xxx, posesor M.R. şi respingerea cererii formulate de inculpatul M.R. privind ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra acestui autovehicul.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul întocmit la data de 30 aprilie 2007 în dosarul nr. 98/D/P/2006 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Vaslui s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor M.R. şi M.O.-M., ambii pentru săvârşirea a câte unei infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. şi a câte o infracţiune de trafic de minori prevăzută de art. 13 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 678/2001, ambele infracţiuni aflate în concurs real conform art. 33 lit. a) C.pen.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Vaslui la nr. 1568/89/2007 din data de 2 mai 2007şi la termenul din 18 iulie 2007 (fiind primul termen la care s-a putut face citirea actului de sesizare) apărătorul ales al inculpaţilor a invocat nulitatea actelor de urmărire penală şi a solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, motivat de faptul că atunci când s-a păşit la interogarea inculpaţilor nu au fost asistaţi de un avocat înscris într-un barou, ceea ce echivalează cu o lipsă de apărare a inculpaţilor. De asemenea, inculpaţii au susţinut că prin Ordonanţa din 20 decembrie 2006 s-au respins cererile formulate privind administrarea unor probe în prezenţa apărătorului nou angajat membru al Baroului Iaşi, invocându-se dispoziţiile art. 172 alin.1 Cod procedură penală, text ce s-a declarat a fi ulterior neconstituţional, conform Deciziei nr. 1086/2007 a .
Verificând întreg dosarul de urmărire penală, instanţa a constatat că la data de 6 septembrie 2006 celor doi învinuiţi M.R. şi M.O.-M. li s-a adus la cunoştinţă că sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane, fiind totodată audiaţi de procuror în prezenţa unei persoane ce s-a pretins a fi avocat pe nume P.T.-G., dar care s-a dovedit ulterior a nu fi membru al vreunui barou şi nici al Uniunii Naţionale a Barourilor din România care funcţionează conform dispoziţiilor Legii nr. 51/1995.
După trei luni, constatându-se această anomalie, cei doi şi-au angajat avocat din Baroul Iaşi şi în prezenţa acestuia li s-a adus la cunoştinţă din nou învinuirea. În mod nelegal însă procurorul anchetator a respins cererile inculpaţilor de refacere a unor acte de urmărire penală, invocând dispoziţiile art. 172 alin.1 Cod procedură penală, text care s-a declarat a fi neconstituţional conform Deciziei nr. 1086/2007 a Curţii Constituţionale.
S-a mai constatat, de asemenea, că procesele verbale de confruntare întocmite în cursul urmăririi penale între inculpaţi şi martori sunt semnate de avocatul care nu era membru al baroului iar procesele verbale de prezentare spre recunoaştere ale martorelor sunt făcute în lipsa unui apărător desemnat din oficiu, martorele-victime fiind astfel lipsite de apărare, contrar dispoziţiilor Legii 678/2001.
Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa a constatat că în prezenta cauză se impune ca în baza art. 322 alin. 2 cu referire la art. 300 alin.2 Cod procedură penală să se dispună restituirea la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
În termenul prevăzut de art.332 alin.4 Cod procedură penală sentinţa penală a fost recurată de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Vaslui.
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Vaslui a susţinut că soluţia de restituire dispusă are la bază o interpretare eronată a dispoziţiilor procedurale care reglementează faza de urmărire penală, atât sub aspectul reţinerii nejustificate a încălcării unor prevederi legale, cât mai ales sub aspectul sancţiunii aplicabile în situaţia în care se reţine o asemenea încălcare.
În raport de motivele expuse s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate şi trimiterea cauzei la Tribunalul Vaslui pentru continuarea cercetării judecătoreşti.
Verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar şi sub toate aspectele în conformitate cu prevederile art.385 ind.6 alin. ultim C.pr.pen., curtea a reţinut că, prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond a constatat că audierea inculpaţilor M.R. şi M.O.-M. s-a făcut în prezenţa unui avocat lipsit de calitatea de membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, persoană ce a semnat şi procesele-verbale întocmite în cursul urmăririi penale cu ocazia confruntării între inculpat şi martori, iar martorele-victime au fost lipsite de apărare la momentul prezentării spre recunoaştere a inculpaţilor.
A constatat de asemenea că în mod nelegal procurorul anchetator a respins cererile inculpaţilor privind refacerea unor acte de urmărire penală în prezenţa noului apărător ales.
În raport de cele constatate prima instanţă a apreciat că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale în baza art.322 alin.2 C.pr.pen., cu referire la art.300 alin.2 C.pr.pen.
Aprecierea primei instanţe este greşită, a constatat curtea de apel.
Conform art.332 alin.2 C.pr.pen. instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, iar faţă de dispoziţiile art.171 alin.2 C.pr.pen. inculpaţii M.R. şi M.O.-M. nu se aflau în nici una din situaţiile pentru care era necesară asistenţa juridică obligatorie.
Potrivit opţiunii de asistenţă a inculpaţilor, în perioada 6 septembrie 2006 – 4 decembrie 2006 toate actele de urmărire penală au fost efectuate în prezenţa avocatului ales, respectiv, P.T.-G., persoană care a depus la dosar împuternicirile avocaţiale nr.117536 şi nr.117537 din 6 septembrie 2006.
Asistenţa juridică reglementată de art.172 alin.1 din Codul de procedură penală este una facultativă şi nu obligatorie, în cauză nefiind operantă sancţiunea nulităţii absolute reglementată de dispoziţiile art.197 alin.2 C.pr.pen.
În speţă, asistenţa juridică a celor doi inculpaţi nu era obligatorie, fiind asistaţi de apărătorii pe care şi i-au ales, respectiv avocat P.T.G. şi V.M. – ulterior datei de 4 decembrie 2006. Împrejurarea că primul apărător nu avea calitatea de membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din România nu echivalează cu o lipsă de apărare, iar eventualele vătămări cauzate inculpaţilor vor putea fi înlăturate prin refacerea actelor de urmărire penală în faza cercetării judecătoreşti, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale consfinţite de lege, neimpunându-se restituirea cauzei la procuror în condiţiile art.332 alin.2 C.pr.pen.
De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea primei instanţe potrivit căreia lipsa de apărare a victimelor infracţiunii prevăzute de Legea nr.678/2001 ar atrage restituirea cauzei la procuror în condiţiile în care această situaţie nu se regăseşte între cazurile reglementate de legiuitor în alin.2 al art.332 C.pr.pen.
Lipsa asistenţei juridice prevăzută de art.44 din Legea nr.678/2001 ar putea fi sancţionată cu nulitatea relativă în condiţiile invocării de către victima ce se consideră vătămată şi a dovedirii vătămării produse.
În raport de cele expuse anterior, curtea a constatat că sunt întemeiate criticile formulate de procuror.
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit. d) C.pr.pen. s-a admis recursul declarat de parchet şi s-a casat în parte hotărârea recurată numai cu privire la dispoziţia vizând restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
S-a dispus trimiterea dosarului pentru continuarea judecăţii la instanţa de fond.
