Liberarea provizorie sub control judiciar. Temeiul de arestare prevăzut în art. 148 lit.f Cod procedură penală este incompatibil cu liberarea provizorie cerută la scurt timp de la luarea măsurii arestării preventive
Prin încheierea de şedinţă din 8 decembrie 2006, pronunţată în dosarul penal nr. 4024/62/2006, Tribunalul Braşov a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul P.M.G., de liberare provizorie sub control judiciar, motivând că lăsarea în libertate a acestuia prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia şi admiterea cererii, motivând că nu există niciunul din cazurile de neacordare a liberării provizorii prevăzute în art.160/2 alin.2 Cod procedură penală.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 1 noiembrie 2006 pentru infracţiunea de vânzare de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reţinându-se că, în zilele de 23 şi 24 octombrie 2006 i-a vândut unui investigator sub acoperire cantităţile de 2,08 şi, respectiv, 300 grame haşiş, pentru suma de 3000 euro. Temeiul arestării l-a constituit cazul prevăzut în art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Deşi inculpatul nu se găseşte în vreunul din cazurile prevăzute în art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, când liberarea provizorie nu se acordă, curtea constată că, dat fiind timpul relativ scurt de la data luării măsurii arestării preventive, temeiul de arestare prevăzut în art.148 lit.f Cod procedură penală este incompatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar, garanţiile de ordin personal prezentate de inculpat, precum şi obligaţiile prevăzute în art.160/2 alin. 3 şi 3/1 Cod procedură penală, ce s-ar putea stabili în sarcina inculpatului, nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.
(Decizia penală nr. 668/R din 13 decembrie 2006)
