Actiune pauliana. Conditii de admisibilitate. Proba relei credinte a partilor contractante.
Înstrainarea de catre debitor în favoarea fiicei sale a bunului imobil susceptibil a fi urmarit silit. Aprecierea intentiei de a frauda interesele creditorului
Prin sentinta civila nr. 3052 din 15 noiembrie 2007 a Judecatoriei Roman a fost admisa actiunea civila revocatorie formulata de reclamantele A.A. si C.M.E. împotriva pârâtilor A.N., A.V. si A.C.N., constatându-se nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare autentificat prin încheierea nr. 368 din 26 ianuarie 2005 a Biroului Notarului Public Tudor Sorin din mun. Roman si dispunându-se repunerea partilor în situatia anterioara încheierii acestuia.
În motivarea actiunii reclamantele au aratat ca la data de 1 august 2004 au fost victimele unui accident de circulatie produs din culpa de pârâtul A.N., în urma acestuia A.A. ramânând cu o infirmitate fizica permanenta cu încadrare în gradul II de invaliditate, iar C.M.E. cu complicatii post-traumatice si cu capacitatea de munca pierduta în totalitate. Prin sentinta penala nr. 175 din 6 martie 2006 a Judecatoriei Roman, definitiva prin decizia penala nr. 778 din 6 noiembrie 2006 a Curtii de Apel Bacau, pârâtul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea conditionata a executarii, fiind obligat la plata despagubirilor catre reclamante, respectiv: 30.000 RON catre A.A. si despagubiri periodice de 50 RON lunar de la data de 1 august 2004 pâna la însanatosire; 40.000 RON catre C.M.E. si despagubiri periodice de 100 RON lunar de la data de 1 august 2004 pâna la însanatosire. Reclamantele au precizat ca au procedat la punerea în executare a hotarârii, ocazie cu care au constatat ca pârâtul figureaza în evidente doar cu un autoturism DACIA 1300, apartamentul unde locuieste fiind înstrainat la data de 26 ianuarie 2005. Reclamantele au apreciat ca în mod viclean pârâtul si-a înstrainat apartamentul, contractul fiind încheiat cu fiica sa A.C.N., exclusiv în frauda intereselor lor.
Pârâtul A.N. s-a aparat prin întâmpinare, sustinând ca nu sunt îndeplinite conditiile de exercitiu pentru promovarea actiunii revocatorii, conform art. 975 Cod civil. În speta, actul atacat trebuie sa mareasca starea de insolvabilitate sau sa determine insolvabilitatea debitorului, or, în speta, pârâtul realizeaza venituri lunare din pensie, din aceasta putându-se efectua retineri periodice. De asemenea, este necesar ca debitorul sa fi avut cunostinta de rezultatul pagubitor al gestului sau, pârâtul negând ca ar fi actionat în scopul producerii unui astfel de rezultat, ci a înstrainat apartamentul tocmai pentru a obtine sumele de bani necesare pentru plata despagubirilor. Pârâtul a mai aratat ca pentru admiterea actiunii pauliene este necesar ca creanta certa, lichida si exigibila sa fie anterioara actului atacat. Evenimentul rutier s-a petrecut la data de 1 august 2004, iar în cursul urmaririi penale, constatând ca partile civile solicita despagubiri consistente, pârâtul a fost nevoit sa-si vânda apartamentul, suma de 30.000 RON fiind afectata platii despagubirilor. Pârâtul a mai precizat ca prin sentinta penala a fost obligat la plata unor sume suplimentare cu titlul de despagubiri civile, acestea fiind, însa, exigibile la data ramânerii definitive a hotarârii. Tertul dobânditor nu a fost complice la frauda, iar contractul nu a fost facut de coniventa întrucât pretul a fost achitat.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca la data de 1 august 2004, conducând autoturismul înmatriculat sub nr. NT 05 JUK, pârâtul A.N. a cauzat un accident rutier pe raza com. Poienari, jud. Neamt, în urma caruia a rezultat decesul victimei C.E. si vatamarea corporala grava a numitilor G.C., A.A. si C.M.E. Datorita importantei leziunilor suferite, reclamanta A.A. a ramas cu o infirmitate fizica permanenta, fiind imobilizata la pat si încadrata în gradul II de invaliditate. Minora C.M.E., în vârsta de 7 ani la momentul accidentului, a ramas cu complicatii post-traumatice (epilepsie Grand-Mall), pierzându-si în totalitate capacitatea de munca. În cursul urmaririi penale, la datele de 10 septembrie 2004 si 4 octombrie 2004, reclamantele s-au constituit parti civile împotriva autorului accidentului, iar prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lânga Judecatoria Roman la data de 10 martie 2005 s-a dispus trimiterea sa în judecata pentru infractiunile de ucidere din culpa si vatamare corporala din culpa.
Prin sentinta penala nr. 175 din 6 martie 2006 a Judecatoriei Roman, astfel cum a ramas definitiva prin decizia penala nr. 16 noiembrie 2006 a Curtii de Apel Bacau, pârâtului A.N. i-a fost aplicata pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare cu suspendarea conditionata a executarii. Sub aspect civil, pârâtul a fost obligat la plata unor daune materiale si morale în suma de 30.000 RON catre reclamanta A.A., 40.000 RON catre minora C.M.E., precum si la plata de despagubiri periodice (50 RON lunar catre prima si 100 RON lunar catre cea de-a doua) începând cu data de 1 august 2004 si pâna la însanatosire. De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata unor despagubiri civile în suma de 4.000 RON catre partea vatamata G.C. si s-a luat act ca numita C.V., mostenitoarea victimei C.E., nu s-a constituit parte civila, fiind ajutata de inculpat la cheltuielile de înmormântare.
În cursul urmaririi penale, prin contractul de vânzare-cumparare autentificat prin încheierea nr. 368 din data de 26 ianuarie 2005 a Biroului Notarului Public Tudor Sorin din mun. Roman, pârâtii A.N. si A.V. îsi înstraineaza imobilul pe care îl detineau în devalmasie, respectiv apartamentul cu nr. 47 situat în mun. Roman, str. Tudor Vladimirescu, catre fiica lor A.C.N., contra unui pret în suma de 30.000 RON, cu privire la care s-a facut mentiunea ca a fost achitat la data autentificarii.
Cu privire la îndeplinirea conditiilor de exercitiu a actiunii pauliene, revocatorii, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 975 Cod civil creditorii pot ataca actele viclene facute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. La aceasta reglementare, pe cale jurisprudentiala si în doctrina s-a conturat o sfera mai larga de conditii de admisibilitate, respectiv cerinta ca prin actul atacat sa se fi marit sau cauzat o stare de insolvabilitate a debitorului, acesta sa fi anticipat rezultatul pagubitor al actului sau de dispozitie, dreptul de creanta al creditorului sa fie anterior actului atacat, iar tertul dobânditor sa fie complice la fraudarea intereselor creditorului.
Este cert ca, în raport cu sumele stabilite prin sentinta penala cu titlul de despagubiri în favoarea reclamantelor, cu structura si importanta valorica a bunurilor mobile ramase în patrimoniul pârâtului (autoturism marca DACIA 1300 si venituri lunare de circa 441 RON realizate cu titlul de pensie) si cu posibilitatile restrânse de executare silita a creantelor, pârâtul se afla în prezent în stare de insolvabilitate. Lipsa unor bunuri urmaribile de valoare acceptabila (cel putin pâna la concurenta drepturilor de creanta) pun, practic, creditoarele în imposibilitatea de a obtine executarea titlului executoriu. Starea de insolvabilitate a pârâtului nu a fost generata decât de înstrainarea apartamentului. Chiar daca, potrivit declaratiilor partilor contractante, s-ar fi facut plata integrala a pretului si, teoretic, ar fi trebuit sa opereze o subrogatie reala prin intrarea în patrimoniul pârâtului a contravalorii bunului înstrainat cu titlu oneros, încasarea pretului nu s-a concretizat în punerea vreunei sume de bani la dispozitia creditorilor în vederea stingerii creantelor. Cum teza probatorie a pârâtului a fost contradictorie (initial a sustinut ca pretul pe care l-a încasat a fost destinat platii despagubirilor, iar apoi ca din acesta s-au restituit împrumuturile contractate în vederea platii despagubirilor), iar reclamantele nu au fost despagubite nici macar partial, instanta a apreciat ca înstrainarea apartamentului s-a facut exclusiv în perspectiva obligarii la plata de despagubiri prin sentinta penala si în scopul crearii unei stari de insolvabilitate. Din acest motiv, instanta a considerat ca pârâtul a anticipat consecintele actului de dispozitie si a urmarit aceasta finalitate.
Cu privire la anterioritatea dreptului de creanta al reclamantelor în raport cu actul a carui desfiintare se solicita, instanta a apreciat ca aceasta chestiune trebuie tratata în raport cu împrejurarile concrete ale cauzei. Este indubitabil ca înca din momentul producerii accidentului pârâtul a realizat, în plan subiectiv, gravitatea si întinderea culpei sale. De altfel, chiar cu ocazia audierii sale din data de 1 august 2004 pârâtul si-a recunoscut vinovatia în producerea accidentului rutier si a urmarilor vatamatoare ale acestuia. Ca atare, în nici un moment nu s-a pus la îndoiala certitudinea obligarii sale ulterioare la plata despagubirilor civile catre victimele accidentului. În plan subiectiv pârâtul a avut reprezentarea calitatii sale de debitor în raport cu victimele accidentului chiar din momentul audierii sale. Nefiind contestat acest aspect, dreptul de creanta al reclamantelor (chiar daca nu se stabilise cuantumul acestuia) a luat nastere din momentul producerii accidentului. De altfel, în cazul raspunderii civile delictuale debitorul este de drept în întârziere din momentul cauzarii prejudiciului, ceea ce presupune ca dreptul de creanta ia nastere din acel moment si nu la o data ulterioara (spre exemplu la data ramânerii definitive a hotarârii penale de condamnare). În consecinta, instanta apreciaza ca dreptul de creanta al reclamantelor este anterior actului atacat.
Cu privire la complicitatea la frauda a tertului dobânditor, instanta a retinut, înainte de toate, ca înstrainarea s-a facut de parinti în folosul fiicei. Având în vedere ca vânzarea survine în contextul unei urmariri penale pornite împotriva vânzatorului, în cadrul careia se formulasera deja pretentii civile consistente, tinând seama de împrejurarea ca pârâtul A.N. a avut la dispozitie toate împrejurarile care sa-l determine sa aprecieze, în mod obiectiv, ca obligarea sa ulterioara la plata despagubirilor civile este certa, si ca dobânditoarea a cunoscut toate aceste aspecte, instanta apreciaza ca, în mod cert, aceasta a avut reprezentarea finalitatii urmarite de debitor, respectiv crearea unei stari de insolvabilitate. Aceasta o face complice la fraudarea intereselor creditoarelor.
Referitor la apararile pârâtului, instanta a apreciat ca acestea sunt întemeiate, dar numai în parte. Acesta nu a probat ca ar fi achitat reclamantelor ori creditorului G.C. vreo suma în contul celor stabilite prin hotarârea de condamnare. Într-adevar (sustinerea fiind întarita de pozitia procesuala a partilor civile C.V. si C.M.E. din cursul urmaririi penale), pârâtul a contribuit financiar la efortul material determinat de organizarea înmormântarii victimei C.E. si partial la cheltuielile efectuate pe durata spitalizarii minorei C.M.E. Nu s-au produs, însa, dovezi certe cu privire la cuantumul acestor sume, asa încât nu se poate aprecia consistenta acestora sau ponderea în raport cu celelalte sume la plata carora a fost obligat. În orice caz, însa, pârâtul nu a probat ca aceste sume ar fi fost atât de importante încât sa reclame contractarea mai multor împrumuturi si, în final, vânzarea apartamentului si restituirea împrumuturilor din pretul primit. Din acest motiv, instanta a apreciat ca aceasta pozitie a pârâtului a fost doar pur formala (pentru a determina aplicabilitatea circumstantei atenuante prevazute de art. 74 lit. b Cod penal si orientarea instantei penale catre masuri de individualizare executionala neprivative de liberate) si nu a urmarit satisfacerea efectiva si cât mai cuprinzatoare cu putinta a pretentiilor victimelor accidentului. Asa fiind, nu se poate retine buna credinta a pârâtului la înstrainarea apartamentului.
Fata de toate aceste considerente, instanta a considerat ca sunt pe deplin întrunite conditiile de admisibilitate a actiunii pauliene. Ca atare, solicitarea reclamantelor a fost admisa, constatându-se nulitatea contractului de vânzare-cumparare cu consecinta repunerii partilor în situatia juridica anterioara încheierii acestuia.
