Accesiunea, ca mod de dobandire a dreptului de proprietate asupra constructiilor. Incadrarea in drept a situatiei constructurilor pe terenul propriu si cu materialele apartinand acestora. Gresita motivare in temeiul disp. art. 493 C.Civ., pentru situatia de fapt in care s-a edificat o constructie pe terenul aflat in proprietatea constructorilor si cu materialele acestora.
Motivarea deciziei 410/23.02.2009 Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a
Analizând sentinţa recurata prin prisma motivelor de recurs invocate,tribunalul retine ca recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Astfel, hotărârea adoptata de către instanţa de fond cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celor doua parate este nelegala, ţinând cont de considerentele care au fundamentat adoptarea acestei soluţii. Tribunalul retine ca dispoziţiile cuprinse in art.493-494 din Codul Civil reglementează doua cazuri de accesiune imobiliara artificiala, si anume:
– accesiunea construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul sau cu materialele aflate in proprietatea altei persoane (art.493 Cod Civil).In aceasta ipoteza, proprietarul terenului devine si proprietar al construcţiei, plantaţiei sau altei lucrări, prin accesiune. El este insa îndatorat, in virtutea principiului îmbogăţirii fără just temei, sa plătească valoarea materialelor celui căruia i-au aparţinut. De asemenea, poate fi obligat si la plata de daune interese in condiţiile răspunderii civile delictuale.
– accesiunea construcţiilor, plantaţiilor sau a altor lucrări făcute de o persoana cu materialele sale pe un teren, aflat in proprietatea altuia (art.494 Cod Civil) In aceasta ipoteza , de regula, proprietarul terenului devine, prin accesiune, si proprietar al construcţiilor, plantaţiilor si lucrărilor realizate, având insa obligaţia sa-1 despăgubească pe constructor tot pe temeiul principiului îmbogăţirii fără justa cauza.
In lumina expunerii teoretice a instituţiei de drept substanţial a accesiunii imobiliare , tribunalul retine faptul ca situaţia de fapt descrisa de către recurenţii – reclamanţi in cererea introductiva nu se încadrează in niciuna din situaţiile reglementate de Codul civil prin articolele 493 si 494.
Astfel , tribunalul retine faptul ca in mod greşit instanţa de fond a apreciat ca recurenţii – reclamanţi se afla in situaţia prevăzuta de art. 493 din Codul civil, respectiv accesiunea construcţiilor făcute de un proprietar pe terenul sau cu materialele aflate in proprietatea altei persoane.
Din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezulta faptul ca recurenţii-reclamanţi nu se regăsesc in niciuna din situaţiile reglementate de art. 493, 494 din Cocul civil, astfel încât in mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celor doua parate prin raportare la prevederile art. 493 din Codul civil.
Practic, in situata de faţă tribunalul retine ca recurenţii-reclamanţi se găsesc in situaţia in care au edificat o construcţie pe terenul acestora,cu materialele proprii, precum si faptul ca in favoarea acestora operează o prezumţie relativa de proprietate care deriva din art. 492 din Codul civil.
Deci, prin raportare la considerentele reţinute de instanţa de fond, soluţia data excepţiei procesuale este greşita.
Mai mult decât atât, din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezulta ca dreptul de proprietate al acestora asupra construcţiilor a fost contestat de vreo persoana, împrejurare care sa fie de natura sa justifice interesul recurenţilor-reclamanţi in promovarea prezentei cereri, altul decât reconstituirea unui titlu de proprietate in privinţa unor construcţii edificate fără autorizaţie de construcţie.
Având in vedere faptul ca instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ca urmare a soluţionării in mod greşit a unei excepţii procesuale, tribunalul va casa hotărârea recurată si va trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată.
In rejudecare, instanţa de fond va avea in vedere dezlegarea data de către instanţa de recurs cu privire la faptul ca cererea recurenţilor – reclamanţi nu se grefează pe niciuna din situaţiile prevăzute de art. 493 , 494 din Codul civil si va pune in discuţia contradictorie a partilor calificarea juridica corecta a cererii introductive si temeiul de drept substanţial aferent cererii de chemare in judecata, potrivit celor menţionate anterior.
