Prin încheierea penala 262/16.02.2007 Judecatoria Baia Mare a dispus în temeiul art. 3001 al.2 C.pr.pen. rap.la art. 139 al.2 C.pr.pen., revocarea masurii arestarii preventive dispusa fata de inculpatul K.A.S. si V.D. si totodata punerea acestora de îndata în libertate de sub puterea mandatelor de arestare preventiva nr. 5/U/30.01.2007 si nr. 6/U/30.01.2007.
În considerentele încheierii s-a retinut ca inculpatul K.A. este cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i, al.2 lit.b C.pen. cu aplic. art. 41 al.2 si 99 si urmat. C.pen., iar inculpatul V.D. este cercetat pentru savârsirea infractiunii de furt calificat prev.de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i , al.2 lit.b C.pen. cu aplic.art. 41 al.2si art. 75 lit.c C.pen.
Inculpatii au fost trimisi în judecata în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Baia Mare.
Verificând legalitatea si temeinicia masurii preventive, în conditiile prev. de art. 300 ind. 1 alin. 2 din C.proc.pen. instanta a apreciat ca nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea ei si ca impactul negativ al faptelor savârsite de inculpati, asupra societatii, s-a diminuat de la data arestarii acestora pâna-n prezent.
Împotriva acestei încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Baia Mare solicitând casarea în întregime si rejudecarea cauzei în sensul mentinerii masurii preventive luata fata de cei doi inculpati, motivat de faptul ca din materialul probator administrat rezulta probe certe ca lasarea în libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Recursul este fondat din urmatoarele considerente :
Inculpatii au fost trimisi în judecata pentru savârsirea infractiunii de furt calificat în forma continuata, prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Baia Mare, retinându-se ca acestia au comis pe timp de noapte si prin efractie, în intervalul de timp cuprins între data de28/29.06.2006 si 30.09/01.10.2006, respectiv noua fapte de furt constând în acte de patrundere în locuintele mai multor persoane de unde au sustras portmonee cu bani si acte, telefoane mobile, posete, etc.
Inculpatii au recunoscut faptele savârsite prin declaratiile date în fata organelor de cercetare penala, iar probele administrate în faza de urmarire penala au arata ca exista indicii temeinice ca acestia au savârsit infractiunile pentru care sunt cercetati, fapt care a determinat instanta sa admita propunerea de arestare preventiva si sa ia aceasta masura fata de acestia în cursul urmaririi penale.
Din verificarea actelor de la dosar tribunalul a retinut ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatilor K.A.S. si V.D. nu au încetat si ele impun în continuare privarea de libertate a acestora având în vedere ca, pedeapsa prevazuta de lege pentru faptele retinute în sarcina acestora este mai mare de 4 ani si în cauza exista probe certe ca lasarea în libertate a inculpatilor prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Astfel, natura faptelor savârsite si gravitatea acestora (care rezulta din modalitatea de savârsire si din prejudiciul semnificativ cauzat si nerecuperat, precum si din mobilul infractiunilor) justifica pe deplin masura mentinerii arestarii preventive a inculpatilor.
Raportat la aceste împrejurari tribunalul a considerat ca pericolul concret pentru ordinea publica nu s-a diminuat, asa cum în mod gresit a apreciat prima instanta, ca acesta subzista si în prezent motiv pentru care nu se impune revocarea masurii arestarii preventive si lasarea în libertate a inculpatilor.
Pentru motivele mai sus aratate tribunalul a admis recursul, a casat în întregime încheierea primei instante si rejudecând cauza, a mentinut masura arestarii preventive luata fata de cei doi inculpati în cursul urmaririi penale.
