Faliment
Contestaţie formulată de către debitoare împotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului formulată creditoare – admitere
Lipsa caracterului cert , lichid şi exigibil al creanţei .
Art.31 raportat la art.3(1) lit.a pct.6 şi 12, art.11(1) lit.c şi 33 din Lg.85/2006.
Prin sentinţa civilă 80/14 Martie 2013 pronunţată în dosarul nr. …/116/2013 Tribunalul Călăraşi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către debitoare, a admis contestaţia formulată de către debitoarea S.C. T S.R.L. împotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului împotriva sa formulată de către creditoarea S.C. EE S.R.L.., a dispus respingerea cererii creditoarei de deschidere a procedurii falimentului împotriva debitoarei şi a obligat creditoarea către debitoare la 1120 lei cheltuieli de judecată (1000 lei onorariu avocat şi 120 lei taxă de timbru).
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere următoarele :
Prin cererea depusă la acest tribunal în data de 13.02.2013 şi înregistrată sub nr…./116/2013 creditoarea S.C. EE S.R.L., cu sediul în Bucureşti…, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr.J40/…./20.., CUI 17…., reprezentată de SCPA CE cu sediul în Bucureşti, … în baza art.31 din Legea 85/2006 a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. T S.R.L., cu sediul în Călăraşi, …, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr.J51//20.., CUI 152…..
În motivarea cererii creditoarea arată că debitoarea îi datorează suma de 110.374,88 lei reprezentând contravaloare factură neachitată nr.1/18.07.2011 conform contractului de arendă nr.1…/26.04.2010 înregistrată la Consiliul Local al localităţii O, jud.Constanţa sub nr.6…./22.04.2010, capitolul 4, art.8,9 şi 10.
Prin contractul precizat a transmis debitoarei spre folosinţă un teren în suprafaţă de 445,06 ha în extravilanul localităţii O, jud.Constanţa, în schimbul achitării unei arende de 200 lei/ha/an+TVA.
A emis factura precizată însă debitoarea nu a achitat suma solicitată.
În baza art.7201 C.proc.civ.(vechi) în datele de 26.04.2010 şi 29.07.2011, a efectuat procedura prealabilă, debitoarea recunoscând suma şi obligându-se să o achite. Debitul este scadent de mai mult de 90 de zile.
Apreciază că starea de insolvenţă a debitoarei este vădită, iar creanţa sa certă, lichidă şi exigibilă. Debitoarea nu deţine bunuri mobile şi imobile, în patrimoniul său aşa după cum rezultă din procesul verbal de insolvabilitate emis de BEJ PCG la 14.02.2013. Mai arată creditoarea că a mai formulat o cerere împotriva debitoarei de deschidere a procedurii insolvenţei, respinsă, şi care a format obiectul dosarului nr.1…/116/2012 al Tribunalului Călăraşi.
Arata că în mod nefondat şi nelegal debitoarea apreciază că a semnat contractul de arendă sub presiune, actele şi corespondenţa purtate între părţi demonstrând că actul a fost încheiat şi semnat în deplină cunoştinţă de cauză. Nu subzistă nici apărarea debitoarei cu privire la imposibilitatea valorificării terenului şi înfiinţării de culturi deoarece a cunoscut termenul de valabilitate al contractului la semnarea acestuia (de 8 luni).
În drept se invocă art.31 raportat la art.3(1) lit.a pct.6 şi 12, art.11(1) lit.c şi 33 din Lg.85/2006. S-a depus taxa de timbru de 120 lei. În dovedirea cererii sale solicită proba cu acte depunând:
1.contract de arendă nr…..12.26.04.2010 înregistrat la Consiliul Local al localităţii O, jud.Constanţa sub nr…./22.04.22010;
2.factura fiscală nr.1/18.07.2011;
3.Proces-verbal de conciliere din data de 29.07.2011;
4.împuternicire avocaţială SCPA CE nr.0974812/2013;
5. procesul-verbal de insolvabilitate emis de către BEJ PCG, la data de 14.02.2013.
S-au depus oferte din partea administratorilor judiciari.
Prin contestaţia formulată debitoarea solicită respingerea cererii creditoarei deoarece nu întruneşte condiţiile prevăzute de art.31 din Lg.85/2006 respectiv creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă, iar starea de insolvenţă nu există deoarece conform actelor depuse la dosar rezultă că a efectuat plăţi, neplata creanţei creditoarei, datorându-se neînţelegerilor dintre părţi. Se invocă şi autoritatea de lucru judecat, avându-se în vedere sentinţa civilă nr.216/25.09.2012 a Tribunalului Călăraşi, dos.1…/116/2012 irevocabilă prin decizia civilă a Curţii de Apel Bucureşti nr.2334/18.12.2012. În această sentinţă este inclusă şi creanţa din prezenta cauză.
Pe fond se arată că arenda a fost prevăzută pentru un an iar durata contractului de arendă este doar de 8 luni, şi că nici în acest timp nu a putut efectua lucrările pe teren deoarece a constatat că acesta era lucrat deja, de diferite persoane, chiar dacă nu era lucrat în totalitate, aspect adus la cunoştinţă creditoarei care nu a luat nici un fel de măsuri. La data încheierii contractului (cu durata de 8 luni) respectiv 26.04.2010 nu se mai putea înfiinţa culturi deoarece expirase perioada de însămânţare.
Debitoarea arată că în cauză contractul a fost încheiat sub presiune, fiind ameninţată de către creditoare că va fi acţionată în justiţie dacă nu semnează contractul . Acest aspect este materializat prin promovarea unor acţiunii ce fac obiectul dosarelor 3…/116/2011 şi 3…./116/2011 declinate de Tribunalul Călăraşi către Tribunalul Bucureşti şi conexate la dosarul nr.73…/3/2011 în care s-a pronunţat sentinţa 16737/08.11.2012.
Până în prezent creditoarea nu a obţinut o hotărâre judecătorească prin care să se constate o executare necorespunzătoare a obligaţiilor datorate de debitoare. Nu este reală confirmarea că B.E.J. a constatat insolvabilitatea debitoarei, deoarece nici nu a cunoscut de existenţa executării iar executorul nu a depus diligenţe pentru a afla conturile bancare şi dacă debitoarea deţine bunuri chiar şi pe raza altor judeţe decât cel corespunzător sediului său social.
În susţinerea contestaţiei depune acte şi invocă în drept art.33(2) din Lg.85/2006.
Prin concluziile scrise creditoarea solicită respingerea contestaţiei şi admiterea cererii sale, apreciind creanţa certă, lichidă şi exigibilă, cu menţiunea că în 7 dosare (Judecătoriile sectorului 1,2,3, 4,5 şi 6 Bucureşti şi Judecătoria Călăraşi) i-au încuviinţat executarea silită. Apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru invocarea autorităţii de lucru judecat, conform art.1201 Cod civil (1864). A procedat la executarea silită dar executorul judecătoresc a constatat că debitoarea nu deţine bunuri.
În raport de actele şi lucrările dosarului, de probele administrate Tribunalul urmează a respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, a admite contestaţia debitoarei şi a respinge cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei pe următoarele considerente:
În cauză debitoarea s-a angajat să vândă creditoarei mai multe terenuri. Pentru o parte din ele, pentru care transferul de proprietate s-a realizat, s-a încheiat contractul de arendă nr.1226.04.2010, cu valabilitate pe 8 luni şi pentru suprafaţa de 445,06 ha, având valoarea arendei de 200 lei/ha/an.
În cauză, în raport de sentinţa Tribunalului Călăraşi nr.216/25.04.2012, irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Bucureşti 2334/18.12.2012 (dosar nr.1…/116/2012) nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat conform art.1201 Cod civil vechi aplicabil speţei şi art.163(1) Cod procedură civilă vechi. Este adevărat că în această cauză creditoarea a solicitat o creanţă mai mare şi în ea se include şi creanţa din prezentul dosar însă judecătorul sindic a respins cererea cu privire la contractul nr.1…/06.04.2010 pe următoarele considerente: „Până în prezent, creditoarea nu a obţinut o hotărâre judecătorească prin care să se constate o executare necorespunzătoare a obligaţiilor, creanţa solicitată nefiind certă, lichidă şi exigibilă. Pe de altă parte, nu este dovedită în cazul în speţă nici starea de insolvabilitate caracterizată prin lipsa disponibilităţilor băneşti. Din actele depuse la dosar se observă că debitoarea a făcut plăţi către alţi creditori ai săi, ceea ce denotă că debitoarea dispune de sume de bani, dar nu în mod constant, ci în salturi. Prin urmare, nu poate fi luată măsura deschiderii procedurii insolvenţei, care este o măsură extremă, atât timp cât societatea nu este într-o evidentă stare de încetare plăţi”.
Ca atare formulându-se o nouă acţiune, se invocă o nouă situaţie, ce a intervenit după pronunţarea primei sentinţe, respectiv insolvenţa debitoarei, datorată, în opinia creditoarei de neplata creanţei şi de insolvabilitatea stabilită de executorul judecătoresc. Ca atare într-o atare situaţie nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat.
Cât priveşte cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenţei Tribunalul trebuie să analizeze mai întâi contestaţia debitoarei la această cerere.
Tribunalul nu reţine apărarea debitoarei cu privire la încheierea sub presiune a contractului, deoarece acest motiv conduce la alte sancţiuni asupra contractului cu care Tribunalul nu a fost investit, respectiv vicii de consimţământ.
Nu reţine nici apărările debitoarei cu privire la durata contractului şi imposibilitatea realizării unor culturi în termenul de valabilitate al contractului deoarece, atunci când a semnat contractul cunoştea sau trebuia să cunoască aceste aspecte, sau trebuia să se profileze pe culturi care puteau fi semănate în acea perioadă, încă, şi care-i puteau aduce un beneficiu.
Tribunalul nu reţine nici apărarea creditoarei, că în cauză nu se pune problema, dacă se putea sau nu realiza vreo cultură în perioada de valabilitate a contractului, deoarece în esenţă contractul de arendă, conform art.2 din Lg.16/119, este exploatarea terenului agricol, respectiv a părţi care are folosinţa terenului (spre cultivare, exploatare) iar cealaltă parte în schimbul folosinţei primeşte un preţ al folosinţei (contravaloare arendă).
Însă, aşa după cum rezultă din probele dosarului debitoarea nu a avut folosinţa terenului deoarece acesta era parţial lucrat de diferite persoane, aspect adus la cunoştinţa creditoarei, care nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de art.8(1) din această lege, respectiv de a preda bunurile arendate…. şi să garanteze pe arendaş de evicţiune totală sau parţială.
Într-o atare situaţie, neputând folosi terenul conform destinaţiei stabilită prin contract, arendaşul debitor nu poate fi obligat la executarea obligaţiei sale corelative de plată a arendei. Ca atare într-o asemenea situaţie creanţa solicitată nu este certă şi lichidă. Procedura prealabilă nu este necesară în cauză.
Tribunalul nu reţine nici apărarea creditoarei că a încercat executarea silită prin executor judecătoresc şi că acesta a constatat insolvabilitatea debitoarei, după ce în prealabil a obţinut încuviinţarea executării (la cele 7 instanţe), deoarece debitoarea are sediul pe raza municipiului Călăraşi, iar verificările au privit existenţa conturilor bancare, însă doar pe raza Municipiului Bucureşti, precum şi existenţa bunurilor mobile sau imobile, însă doar pe raza municipiului Călăraşi, debitoarea pretinzând că are bunuri în alte localităţi.
Nu s-a făcut dovada somării de către executorul judecătoresc a debitoarei, care afirmă că nu a cunoscut despre executare, în condiţiile art.411(1) Cod procedură civilă, iar în cazul popririi, poprirea putea privi şi încasările viitoare conform art.457(1) Cod procedură civilă. Executorul precizează doar că nu există sume în conturi, si nu ca prin conturile stabilite nu se rulează sume de bani.
De asemenea nici starea de insolvenţă nu se dovedeşte deoarece, conform balanţei de verificare (10 a1.01.2013) rezultă că debitoarea a efectuat plăţi (pag.68), neavând relevanţă câtimea acestora şi destinatarul lor.
În raport de situaţia prezentată mai sus Tribunalul reţine că în cauză creanţa nu este certă şi lichidă iar starea de insolvabilitate nedovedită, motiv pentru care urmează a admite contestaţia şi a respinge cererea creditoarei.
