Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia comerciala sub nr.3699/118/17.04.2007 petenta SC Z. & I. SNC, în contradictoriu cu Oficiul Registrului Comertului Constanta, a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna radierea mentiunilor privind dizolvarea si radierea societatii din registru.
Motivând cererea reclamanta învedereaza în esenta ca, solicita luarea acestei masuri pentru a se numi un lichidator judiciar în procedura lichidarii voluntare, în vederea recuperarii creantelor ce sunt înca în litigiu si pentru a plati catre stat taxele si impozitele aferente.
Ulterior, la termenul de judecata din 04.09.2007, au fost depuse la dosar precizari de catre reclamanta, prin care se solicita numirea unui lichidator judiciar conform prev.art.51 din Decretul nr.31/1954 coroborat cu disp.art.233 al.1 si 4 din Legea nr.31/1990.
Prin întâmpinare, Oficiul registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Constanta a înteles a invoca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, cu motivatia în esenta ca, SC Z. & I. SNC a fost radiata din registru conform încheierii nr.17384/14.06.2006 pronuntata de judecatorul delegat la ORC, împotriva careia nu a fost exercitata nici o cale de atac.
La termenul de judecata din 16.10.2007 reclamanta a formulat aparari prin care învedereaza instantei ca-si mentine solicitarea initiala, privind radierea mentiunilor referitoare la dizolvarea si radierea societatii din Registrul Comertului, întrucât actele de procedura au fost comunicate la o alta adresa decât cea indicata ca fiind sediul social, conform înstiintarii emise de SC Z. & I. SNC la data de 15.09.2003.
Prin urmare, reclamanta considera ca se impune constatarea nulitatii celor doua încheieri ale judecatorului delegat la ORC Constanta, prin retinerea aplicabilitatii în cauza a disp.art.105 cu referire la art.106 Cod pr.civila.
În respectarea disp.art.129 Cod pr.civila, în raport cu motivele de fapt si de drept cuprinse în întâmpinarea depusa la dosar de pârâta, din oficiu, instanta a calificat exceptia invocata ca fiind cea a lipsei capacitatii de folosinta a reclamantei, în formularea cererii dedusa judecatii.
Prin sentinta civila nr.5270/COM/16.10.2007 Tribunalul Constanta – Sectia comerciala respinge cererea de constatare a nulitatii absolute a actelor de procedura ca nefondata, admite exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a reclamantei si respinge cererea de chemare în judecata, ca nefondata.
Pentru a aprecia de aceasta maniera, instanta retine în esenta ca:
În referire la cererea având ca obiect constatarea nulitatii absolute a actelor de procedura, se arata ca, sediul declarat la registrul Comertului pentru reclamanta SC Z. & I. SNC este cel din Constanta, str.B.N. nr.R22, ap.16, iar reprezentantul legal al reclamantei a aratat în cuprinsul înscrisului depus la dosar ca, nu a înregistrat la ORC Constanta nici o mentiune privitoare la schimbarea sediului.
Cum, regulile privitoare la înregistrarea unui nou sediu social, cuprinse în prevederile Legii nr.26/1990 nu pot fi eludate printr-o simpla înstiintare adresata de societatea comerciala catre ORC, actul nefiind apt pentru a produce consecinte juridice, se retine de catre instanta ca, în mod legal au fost comunicate toate înscrisurile procedurale la sediul indicat si înregistrat în registrul Comertului Constanta.
Se admite exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a reclamantei, urmare a dispozitiilor cuprinse în încheierea nr.17384/14.06.2006 pronuntata de judecatorul delegat de pe lânga ORC Constanta, deoarece urmare acesteia, s-a dispus înregistrarea mentiunilor de radiere a reclamantei si astfel, petenta nu mai are folosinta drepturilor sale procesuale, atât timp cât, si-a încetat existenta ca si subiect de drept.
În aceste conditii retine instanta ca, admiterea exceptiei lipsei capacitatii de folosinta atrage consecinta fireasca a respingerii cererii deduse judecatii ca nefondata, similar situatiei în care însusi dreptul pretins lipseste.
Împotriva acestei hotarâri, în termen a promovat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, fara indicarea temeiului de drept aplicabil, cu urmatoarea motivatie în esenta:
-se apreciaza ca, invocarea din oficiu a exceptiei „lipsei calitatii procesuale a reclamantei” a presupus o antepronuntare din partea completului de judecata care, a încalcat dreptul la aparare al partii;
-s-a facut o interpretare vadit eronata a legii si recomandatei comunicate ORC sub nr.6133/15.09.2003, mai precis a art.28 din Legea nr.26/1990, recurenta necerând înregistrarea în actele oficiale ale ORC schimbarea sediului social, ci, numai comunicarea oricarui act legat de SC Z. & I. SNC;
-ORC era obligat conform art.28 din Legea nr.26/1990 sa comunice toate actele la adresa indicata, în acelasi sens fiind si disp.art.93 Cod pr.civila privind alegerea unui domiciliu, încalcându-se astfel disp.art.85 Cod pr.civila , atât timp cât nu i-a fost comunicata actiunea sau citatia, ca de altfel si încheierea judecatorului delegat legata de dizolvare si astfel, nu a avut posibilitatea a promova calea de atac împotriva acelei hotarâri;
-Interpretarea data recomandatei adresata ORC, a determinat pronuntarea unei hotarâri „aberante”, solicitându-se a se dispune casarea sa si fata de disp.art.105-106 Cod pr.civila, sa se constate nulitatea sau sa se anuleze cele doua încheieri împotriva carora s-a abordat calea de atac;
-se apreciaza ca, au fost încalcate grav drepturile procesuale ale reclamantei, accesul liber la justitie si dreptul la aparare.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, conform art.312 Cod pr.civila, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Constituirea unei societati comerciale are drept rezultat aparitia în câmpul activitatii comerciale a unui nou subiect de drept, care participa la raporturile juridice .
Pentru a garanta securitatea raporturilor juridice, legea stabileste conditiile care trebuie îndeplinite pentru constituirea societatii comerciale si formalitatile în acest sens cu toate consecintele pe care le implica statutul sau de persoana juridica, între care, si cele referitoare la sediul social.
Este cunoscut ca, societatea comerciala are capacitate de folosinta, adica aptitudinea de a avea drepturi si obligatii, aceasta capacitate fiind dobândita în ziua înmatricularii societatii în Registrul Comertului (art.41 din Legea nr.31/1990), astfel încât modificarea actului constitutiv, indiferent de obiectul modificarii, inclusiv cu referire la sediul social, impune anumite conditii asa dupa cum corect si legal a retinut instanta de fond.
Sustinerile recurentei referitoare la constatarea nulitatii absolute a actelor de procedura cu indicarea temeiurilor de drept prev.de art.28 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comertului cu referire la art.85 Cod pr.civila si aplicarea art.93 Cod pr.civila, coroborate cu disp.art.105, art.106 Cod pr.civila, nu pot fi primite de instanta deoarece înmatricularea în Registrul Comertului se efectueaza pe baza unei cereri numita cerere de înmatriculare, care se adreseaza Oficiului Registrului Comertului în care comerciantul va avea sediul sau.
Prin sediu se întelege locul unde comerciantul persoana fizica urmeaza sa-si exercite comertul sau sau locul unde se afla sediul comerciantului persoana juridica, potrivit actului de constituire.
Cererea de înmatriculare a societatii comerciale cuprinde astfel, toate datele necesare identificarii societatii, iar, odata cu efectuarea înmatricularii, încheierea judecatorului delegat, însotita de toate actele constitutive, se comunica Monitorului Oficial al României, spre publicare în vederea realizarii unei publicitati legale, cea de drept comun si cea prevazuta de Registrul Comertului.
În anumite cazuri, conditiile economice pot determina necesitatea modificarii societatii comerciale – chiar si sub aspectul sediului social – constituita potrivit legii, pentru a fi adaptata noilor cerinte, însa, în respectarea disp.art.204 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale actul constitutiv poate fi modificat de asociati, cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute pentru încheierea lui, ori, în atare conditii nu se poate sustine ca, instanta ar fi dat o interpretare „vadit eronata a legii si recomandatei comunicate la ORC sub nr.6133/15.09.2003” emisa de reclamanta.
Pe de alta parte, în lipsa efectuarii formalitatilor necesare pentru schimbarea sediului social al entitatii comerciale , orice pretinsa modificare în acest sens, lipsita de acte care sa justifice aptitudinea persoanei juridice de a folosi un anumit spatiu, cu o astfel de destinatie, este fara eficienta juridica.
În atare conditii, în mod legal si temeinic instanta de fond a retinut ca, în mod legal s-au comunicat toate înscrisurile procedurale catre reclamanta, la sediul indicat si înregistrat la ORC în Registrul Comertului Constanta, fapt pentru care cererea de constatare a nulitatii încheierilor judecatorului delegat, prin care s-a dispus cu privire la dizolvarea si ulterior radierea petentei, este nefondata, comunicarea fiind conforma prevederilor Codului de procedura civila.
Nu se poate sustine ca, hotarârea pronuntata de instanta de fond este „aberanta” astfel cum apreciaza recurenta, atât timp cât, ea s-a bazat pe reglementarea generala privind societatile comerciale cuprinsa în Legea nr.31/1990, cât si pe cea speciala cuprinsa în Legea nr.26/1990, ce se completeaza cu prevederile Codului comercial si Codului civil, atât timp cât, societatea comerciala nu este numai un contract, ci si o persoana juridica.
În mod legal si temeinic instanta a calificat exceptia invocata de intimata pârâta prin întâmpinare ca fiind cea a lipsei capacitatii de folosinta a reclamantei, în formularea cererii dedusa judecatii, acest aspect neechivalând cu situatia unei „antepronuntari”, adica exprimarea solutiei ce urmeaza a fi pronuntata, odata ce , au fost respectate disp.art.129 al.6 Cod pr.civila, iar în baza rolului activ obligatoriu, instanta a solicitat precizari, ea având posibilitatea sa procedeze în consecinta, prin schimbarea calificarii juridice, nefiind tinuta de temeiul juridic al cererii.
Nu pot fi retinute nici sustinerile recurentei referitoare la accesul liber la justitie si încalcarea dreptului la aparare , deoarece, în speta, hotarârea a fost pronuntata cu respectarea disp.art.85 si urm.Cod pr.civila, accesul liber la justitie neputând fi considerat „ca fiind îngradit” prin calificarea data unei exceptii ce a fost de natura a determina solutionarea legala a cererii dedusa judecatii, aceasta cu atât mai mult cu cât, dezlegarea data acesteia este legala si temeinica, cât timp prin încheierea nr.17384/14.06.2006 s-a dispus înregistrarea mentiunii9 de radiere a SC Z. & I. SNC, petenta nemaiavând folosinta drepturilor sale procesuale, cât timp si-a încetat existenta ca si subiect de drept.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, Curtea vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, dispune respingerea recursului, ca nefondat.
