Potrivit prevederilor art. 7 alin.1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contecios administrativ , persoana care consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ individual , trebuie să solicite autorităţii publice emitente , întermen de 30 de zile de la data comunicării actului, anularea, în tot sau în parte a acestuia.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6038/87/2012, reclamantul D.G.I. a chemat în judecată pe pârâta A.F.P. VIDELE solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 388/09.11.2009, precum şi restituirea sumei de 1765 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziţionat un autovehicul marca Opel, tip Astra, fabricat în anul 1993, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 1765 lei, precum şi faptul că taxa achitată, ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraful 1 din Tratat, a fost încasată în mod nelegal.
De asemenea, reclamantul a arătat că în cauză sunt aplicabile în mod direct prevederile din dreptul comunitar, care au prioritate faţă de dreptul intern, aşa cum rezultă din art. 148 din Constituţie, care stipulează în mod expres faptul că reglementările comunitare au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legislaţia internă, dată fiind şi împrejurarea că, prin Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare la U.E., România şi-a sumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele comunităţii.
Întrucât, în România, stat comunitar, nu se percep taxe de poluare pentru autoturismele produse în România, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele deja înmatriculate într-un stat comunitar, reclamantul a susţinut că există o diferenţă de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal şi contravine prevederilor Tratatului CE, încălcând principiul liberei circulaţii a mărfurilor.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 25, art. 28, art. 90 din Tratatul CE, art. 16, art. 148 din Constituţia României, art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de Procedură Fiscală, iar în dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, chitanţa de plată a taxei, înscrisuri privind achiziţionarea autoturismului.
D.G.F.P. Teleorman, în numele pârâtei A.F.P. Videle, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii pe considerentul că, în cauză, nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, susţinând că reclamantul nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele în care se poate solicita restituirea taxei.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile legale incidente, Tribunalul constată că acţiunea este inadmisibilă.
Astfel, litigiul dedus judecăţii, are ca obiect obligarea pârâtei A. F. P. Videle, la restituirea taxei de poluare achitată de reclamant pentru înmatricularea autoturismului marca Opel Astra, proprietatea sa.
Potrivit dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative tipice, cât şi actele administrative asimilate – refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului, în termen legal, conform art. 2 alin. 2 din lege, precum şi contractele administrative.
Prin urmare, temeiul formulării unei acţiuni în contencios administrativ, este reprezentat de existenţa uni act administrativ vătămător – un act tipic sau un act asimilat, sub acest din urmă aspect fiind avut în vedere refuzul autorităţii publice de a soluţiona favorabil cererea persoanei fie nesoluţionarea cererii în termenul prevăzut de lege.
În cauză, se constată că anterior sesizării instanţei de contencios administrativ reclamantul nu s-a adresat autorităţii pârâte cu o cerere prin care să solicite pârâtei restituirea taxei achitată cu chitanţa seria TS 6, nr. 3082065/09.11.2009.
Ori, atâta timp cât persoana nu se adresează autorităţii în vederea soluţionării pe cale administrativă a pretenţiilor sale, nu poate fi prezumată reaua credinţă a celui ce i-ar reveni sarcina soluţionării cererii, astfel că, în cauză, nu se poate vorbi nici despre un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri şi nici de refuzul de a răspunde solicitantului în termenul legal.
În consecinţă, având în vedere că Legea nr. 554/2004 conţine prevederea potrivit căreia mai înainte de a se adresa instanţei de judecată reclamantul trebuie să se adreseze cu o cerere autorităţii publice, precum şi faptul că acest act normativ presupune, ca şi situaţie premisă, existenţa unui act administrativ pretins vătămător care să fie contestat în contencios, Tribunalul apreciază întemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de D.G.F.P. Videle Teleorman, prin întâmpinarea formulată în numele pârâtei A.F.P. Videle, motiv pentru care se va respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul D.G.I. în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Videle.
De asemenea, se va respinge, ca nefondată, cererea de chemare în garanţie a A.F.M., întrucât deşi, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 taxa se plăteşte în numele A.F.M, aceasta se calculează şi se încasează de către autoritatea fiscală competentă, în cauză de către A.F.P. Videle, situaţie ce rezultă din chitanţa pentru încasarea de impozite, taxe şi contribuţii.
Ca atare, se apreciază că în prezenta acţiune al cărei obiect îl reprezintă restituirea taxei pe emisii poluante, obligaţia de restituire a taxei nu poate reveni decât autorităţii fiscale care a stabilit şi încasat taxa, respectiv A.F.P. Videle.
