R O M Â N I A
DOSAR NR. 36993/3/2008
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV A CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1275
Şedinţa publică din 04.11.2009
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE:CĂTĂLIN AXÎNTI
GREFIER:RAMONA OLINICI
Pe rol pronunţarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâtul M. I. ŞI R. A., cererea de chemare în judecată având ca obiect „ legea nr. 10/2001”.
Dezbaterile pe fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de la 28.10.2009, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea hotărârii la data de 0704.11.2009, când a hotărât:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă sub nr. 38815/3/2007, la data de 07.11.2007, reclamanta M. E., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. A. SI I., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea paratului la emiterea dispoziţiei prin care sa-i restituie in natura sau sa-i acorde masuri reparatorii in echivalent pentru imobilul situat in Ploieşti, , respectiv a terenului in suprafata de 10.500 mp, in temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 06.03.1945-22.12.1989, cu modificarile la zi; obligarea paratului la plata de daune cominatorii in cuantum de 200 lei/zi de intarziere, de la data pronuntarii unei hotărâri de admitere a primului capat de cerere pana la emiterea efectiva a dispozitiei şi obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 09.08.2001 a formulat si transmis Notificarea nr. 231, inregistrata sub nr. 84151/2001 de catre P. M. P., prin care a solicitat unitatii notificate ca, in baza art. 21 din Legea nr. 10/2001 sa procedeze la restituirea in natura sau acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul in suprafata de 10.500 mp situat in Ploiesti,
Reclamanta a arătat că terenul a fost dobandit de autorii săi, M. C. si M. M., prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3554 si transcris sub nr. 4598 la data de 14 noiembrie 1945. La data de 18 mai 1961, suprafata de 7200 mp a fost preluata de stat prin Decretul nr. 115/1959.
De asemenea, reclamanta a arătat că institutia notificata, respectiv P. M. P., i-a comunicat, prin adresa din data de 22 iunie 2007, ca a transmis notificarea si actele de la dosarul de notificare actualului detinator al terenului, M. A. si I., spre solutionare.
Totodata, prin adresa nr. 536.151/21.06.2007 emisa de M. A.si I., a aflat din raspunsul la cererea sa de a i se furniza informaţii cu privire la acest teren, ca va fi invitata in scris, in timp util, pentru a¬-şi sustine cererea de retrocedare in natura in fata organelor de conducere ale unităţii detinatoare. Desi au trecut mai bine de 4 luni de zile, nici pana in prezent nu a primit această invitatie. Mai mult decat atat, consideră ca dosarul este complet, astfel încât nu ar mai exista niciun motiv pentru tergiversarea solutionarii notificarii.
Referitor la cel de-al doilea capat de cerere, privind daunele cominatorii, s-a arătat că a formulat nenumarate cereri scrise catre parata in sensul urgentarii solutionarii dosarului si a fost in audienta personal, actiuni care, insa, nu au avut nicio finalitate concreta; parata era obligata prin lege sa emita o dispozitie/decizie motivata prin care sa solutioneze notificarea; in orice moment, parata are la dispozitie actiunea in regres impotriva celor care au tergiversat nejustificat solutionarea dosarului.
Mai mult decat atat, potrivit recursului in interesul legii, solutionat prin Decizia XX din 12.12.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicata in Monitorul Oficial nr. 225/13.03.2006, pronuntata in dosarul nr. 1612005, decizie obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 C.proc.civ., arată că daunele cominatorii sunt admisibile, si în contextul in care Codul de procedura civila reglementeaza in art. 5803 obligatia debitorului la plata unei amenzi civile, putandu-se acorda independent de aplicarea sau nu a amenzii civile.
In atare situatie, dat fiind ca dosarul este complet de un interval de timp lung, depasindu-se termenul imperativ de 60 de zile, prevazut de art. 25 alin. 1 al Legii nr. 10/2001, s-a solicitat obligarea paratei la emiterea dispozitiei prin care sa dispuna restituirea in natura a imobilului sau acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, in situatia in care nu este posibila restituirea in natura, sub sanctiunea platii daunelor cominatorii in cuantum de 200 lei/zi intarziere.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, raportat la pct. 1 lit. b cap. 1 „Principiile de solutionare a notificarilor” din Normele Metodologice emise in aplicarea Legii 10/2001.
In dovedirea cererii s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr. 536151/21.06.2007, emisă de pârât şi adresa emisă de Primăria Municipiului Ploieşti la data de 22.06.2007.
La data de 13.02.2008, pârâtul M. I. şi R.A., prin D. G. J.a formulat în temeiul dispoziţiilor art. 115 şi urm. C.proc.civ., întâmpinare prin care a invocate excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că obiectul acţiunii este o obligaţie de a face, reclamanta solicitând instanţei să oblige M.I.RA la „emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificării formulate în baza Legii nr.10/2001”. Având în vedere acest aspect, precum şi dispoziţiile art.2 pct.1 şi art.5 C.proc.civ., s-a solicitat admiterea excepţiei şi desesizarea în favoarea instanţei competente, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că nu se poate reţine în sarcina sa un refuz nejustificat de a soluţiona această notificare. Astfel, M.I.RA se află în imposibilitate de a o soluţiona întrucât documentaţia aferentă acestei notificări este incompletă, fiind necesare verificări suplimentare pentru clarificarea situatiei juridice a imobilului solicitat, astfel încât soluţia care urmează a fi adoptată să fie în strictă concordantă cu prevederile legale în materie.
În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, s-a arătat că la data de 10.08.2001, numitele M. E. şi M. M., au depus la Instituţia Prefectului judeţului Prahova notificarea înregistrată cu nr.301/2001 la Biroul executorului judecătoresc M. S.prin care solicitau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, în cuantum de 100.000 USD, pentru imobilul situat în municipiul Ploieşti, compus din teren în suprafaţă de 10.500 mp .
Cu adresa nr.7558IDs.5/A/11 din 28.11.2001, Instituţia Prefectului judeţului Prahova a transmis notificarea P. M.P., spre competentă soluţionare.
P. M. P., cu adresa nr.84151/05.12.2006, a înaintat notificarea spre competentă soluţionare U.M.0756 Ploieşti (actualmente Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Prahova), „Întrucât terenul revendicat a fost transmis în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor conform Deciziei de transfer nr.235/1976 emisă de Ministerul Forţelor Armate” care, cu adresa nr.1224112/18.12.2006 a înaintat-o Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.
S-a mai susţinut că analizând dosarul aferent notificării, I.G.J.R. a constatat faptul că documentaţia este incompletă, motiv pentru care cu adresa nr. 194.179/19.01.2007 l-a restituit I.J.J. Prahova, unitatea deţinătoare a terenului solicitat, în vederea completării documentaţiei.
Cu adresa nr.1369297/19.04.2007, I.J.J. Prahova a restituit dosarul I.G.J.R., precizând faptul că „făcându-¬se măsurătorile solicitate de moştenitorii lui M. C. aşa cum rezultă din expertiza tehnică extrajudiciară şi comparându-se cu măsurătorile făcute la solicitarea unităţii de S.C. T. S. S.R.L. Ploieşti, ar rezulta că cele două unităţi de jandarmi, I.J.J.Prahova si G. M.P., ocupă o suprafaţă de 7.200 mp. din totalul de 10500 mp care este revendicat, restul de 3300 mp fiind ocupat de blocuri, spaţii de parcare şi stradă”.
De asemenea, în vederea stabilirii situaţiei juridice a terenului, unitatea deţinătoare a făcut demersuri la Ministerul Apărării (adresa nr. 1369349/31.01.2007), Primăria Municipiului Ploieşti (adresa nr. 1369350/31.01.2007 şi adresa nr. 1369837/07.03.2007) şi Consiliul Judeţean Prahova (adresa nr. 1370313/06.04.2007), însă nu au fost identificate documente în acest sens.
Se mai arată că având în vedere acest aspect, cu adresele nr. 194.240/11.06.2007, Inspectoratul General al Jandarmeriei a solicitat relaţii de la Arhivele Naţionale şi Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Prahova.
Cu adresa nr. 6698/29.06.2007, Arhivele Naţionale, au comunicat faptul că nu deţin documentele solicitate, precizând faptul că acestea ar putea fi furnizate de P. M. P. şi D. J. A. N. P., demersuri care erau deja făcute de către unitatea deţinătoare, conform precizărilor de mai sus. Întrucât Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Prahova nu a dat curs solicitării I.G.J.R., cu adresa nr. 194.240/02.11.2007 s-a revenit la această instituţie.
De asemenea, s-a menţionat faptul că, în vederea completării documentaţiei depuse de către petente, cu adresa nr. 194.240/02.05.2007, Inspectoratul General al Jandarmeriei a solicitat notificatoarei M. E. copie legalizată de pe testamentul întocmit de defuncta M. M., precum şi precizări referitoare la legătura de rudenie cu aceasta.
S-a mai susţinut că actele doveditoare în susţinerea notificării, depuse de petente, nu îmbracă forma cerută în mod imperativ de dispozitiile pct.23.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, respectiv „copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate si la calitatea de mostenitor”.
Se arată că prin urmare, , dacă M.I.R.A. ar soluţiona notificarea numai pe baza unor înscrisuri depuse în fotocopie, ar fi aplicabile dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare care prevăd că „emiterea deciziei sau a dispozitiei de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calitătii de moştenitor al fostului proprietar sau, după caz, a calitătii de asociat al persoanei juridice proprietare a imobilului preluat constituie infractiune şi se pedepseste cu închisoare de la 1 an la 5 ani”.
De asemenea, s-a susţinut că M.I.R.A. nu are nicio culpă că această notificare i-a fost transmisă spre competentă soluţionare de către P.M. P. abia după 5 ani de la data depunerii acesteia şi că dosarul aferent notificării nu a fost complet, ceea ce a necesitat purtarea unei corespondenţe atât cu petentele, cât şi cu alte instituţii abilitate.
De asemenea, având în vedere precizările făcute de Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Prahova, în sensul că au în folosinţă, împreună cu G. M. P., numai suprafaţa de 7.200 mp., diferenţa de 3300 mp fiind ocupată de blocuri, parcare şi străzi, coroborate şi cu concluziile raportului de expertiză extrajudiciară depus de către petente, se impune introducerea în cauză, în calitate de pârâtă şi a P. M. P., care este competentă să soluţioneze notificarea pentru această suprafaţă de teren.
De altfel, chiar această instituţie menţionează în cuprinsul Referatului întocmit cu ocazia analizării notificării în discuţie că „pentru terenul afectat de stradă, blocuri etc., trebuie să se pronunţe Primăria Municipiului Ploieşti”.
La data de 20.03.2008, reclamanta M. E., a formulat cerere de introducere in cauza, in calitate de parat, a M. P. prin P., motivat de faptul că suprafata de 3.300 mp, din totalul de 10.500 mp, este ocupata de blocuri, strazi. In vederea solutionarii unitare a notificarii depuse in temeiul legii 10/2001, este de preferat sa se judece cu ambii detinatori ai terenului intr-un singur proces.
Prin încheierea de şedinţă din data de 26.03.2008, tribunalul a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât şi a Municipiului Ploieşti, prin Primar.
La data de 30.05.2008, reclamanta M. E., a formulat cerere precizatoare, prin care a arătat că înţelege să se judece pe următoarele capete de cerere: obligarea paratului la emiterea dispozitiei prin care sa-i restituie in natura sau sa i se acorde masuri reparatorii in echivalent pentru imobilul situat in Ploiesti, respectiv a terenului in suprafata de 10500 mp, in temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 06.03.1945-22.12.1989, cu modificarile la zi; obligarea paratului la plata de daune cominatorii in cuantum de 200 lei/zi de intarziere, de la data pronuntarii unei hotarari de admitere a primului capat de cerere si pana la emiterea efectiva a dis pozitiei şi obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Reclamanta a arătat că a formulat prezenta precizare, dat fiind faptul ca obiectul dosarului este „obligatia de a face intr-un anume mod” si nu doar „obligatia de a face”.
La formularea capetelor de cerere reclamanta a invocat a Decizia. nr. 20/19.03.2007 pronunţată de Inalta Curte de Casatie si Justitie şi publicat in Monitorul Oficial nr. 764/12.11.2007.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 132 C.proc.civ.
La termenul din 7.05.2008 pârâtul MIRA a renunţat a mai susţine excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti.
În dovedirea cererii precizatoare, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: matricola nr. 2 (impozitul pe cladiri); adresa nr. 52916/21.02.1962 a Sfatului Popular Oras Ploiesti – Sectiunea Financiara – Inspectia I.T.P.; adresa catre Inspectie, in vederea scoaterii de la impozit a suprafetei de teren preluata de stat; adresa nr. 9531/18.10.2005 a P. M. P.; adresa nr. 660576 a C. L. al M. B. catre M. E.; foi matricole manuale; decizia nr. 1441/26.07.1978; ordinul M. F. A.nr. 657/28.09.1957; decizia nr. 235/03.03.1976; minuta / 10.06.1974 semnata de reprezentantii C. E. al C. P.J. P. si I. J. P. al M. de I.; adresa nr. 500/26.03.1960 a S. P. O. P.- S. F. – I. I.T.P.; cerere catre S. P.O. P. inregistrata sub nr. 7531/03.04.1952; cerere catre Regimentul – cazarma 4 Rosiori inregistrata sub nr. 20595/17.11.1958; adresa nr. 3194/15.03.2007 a M.A.I. – Arhivele Nationale prin care i se comunica urmatoarele: „privind aplicarea Decretului 115/1959, nu figureaza M.C., respectiv M. M. cu teren predat la stat”; adresa nr. 1290/24.01.2007 a P. M. P. – prin care i se comunica ca nu au fost identificate documente privind imobilul din litigiu; adresa nr. 751836/17.08.2007 a C. L.al M. P.- S. P. F. L. prin care i s-au inaintat acte de la istoricul de rol; adresa nr. 6210/2007 a M. A. – U. M. 02523 prin care i s-au adus la cunostinta urmatoarele: „in documentele juridice existente in arhiva unitatii noastre nu detinem date prin care terenul in suprafata de 10.500 mp, a fost preluat de la fostii proprietari, persoane fizice. Referitor la decizia nr. 235/1976 prin care terenul susmentionat a fost transmis din administrarea ministerului nostru in administrarea Ministerului de Interne, va facem cunoscut ca nu figureaza in documentele noastre”; adresa nr. 14558/30.11.2006 a P M. P.prin care i s-a comunicat ca nu au fost identificate date privind situatia juridica a terenului din litigiu; notificarea nr. 231/09.08.2001 formulata de M. M. si M. E. catre P. judetului P.; adresa nr. 1224112/20.12.2006 a M. A. si I. – U.M 0756 P. prin care i s-a adus la cunostinta ca dosarul format in baza notificarii formulate in temeiul Legii 10/2001 a fost inaintat I.G. al J.din B.; adresa nr. 84151/05.12.2006 a P. M. P. – D. A. P., J. – C. – B. J. si L. S. prin care se inainta dosarul format în baza Legii 10/2001 U.M. 0756.
Prin sentinţa civilă nr.1363/2008 Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă Admite a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii precizate formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul M. P. prin P. în favoarea Tribunalului Prahova – Secţia Civilă şi a disjuns cererea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul M.I. ŞI R. A., formându-se prezentul dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul constată următoarele:
Prin notificarea nr. 301/2001 emisă prin intermediul BEJ M. S. M. M. şi M. E. au solicitat acordarea de masuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul in suprafata de 10.500 mp situat in Ploieşti.
Cu adresa nr.7558IDs.5/A/11 din 28.11.2001, I. P. judeţului Prahova a transmis notificarea P. M. P., spre competentă soluţionare.
P. M. P., cu adresa nr.84151/05.12.2006, a înaintat notificarea spre competentă soluţionare U.M.0756 Ploieşti avându-se în vedere că că terenul revendicat a fost transmis în administrarea M. A. şi I. conform Deciziei de transfer nr.235/1976 emisă de Ministerul Forţelor Armate” care, cu adresa nr.1224112/18.12.2006 a înaintat-o I. G.al J. R..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3554 /1945 si transcris sub nr. 4598 la data de 14 noiembrie 1945 M. C.si M. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 10.500 mp situat in Ploieşti, având următoarele vecinătăţi : la est terenul., la vest moştenitorii lui S. V. B., la nor
Conform adresei nr.8/1991 emisă de M. de i. UM 0599 Ploieşti terenul a fost preluata de stat prin Decretul nr. 115/1959.
Pârâtul nu contestă calitatea de unitatea deţinătoare în sensul Legii 10/2001.
În ceea ce priveşte stabilirea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei tribunalul constată că acesta a formulat notificare alături de M.M..
Conform certificatului de moştenitor nr.15/1962 de pe urma defunctului M. C. au rămas moştenitori M.T., în calitate de fiu şi M.M. în calitate de soţie supraveţuitoare.
Conform certificatului de moştenitor nr.1/1996 de pe urma defunctului M.T., a rămas moştenitor M. E. în calitate de soţie supraveţuitoare.
Conform certificatului de moştenitor testamentar nr.8/2003 de pe urma defunctei M. M., a rămas moştenitor M. E. în calitate de legatar cu titlu particular cu privire la căta de 1 din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci.
În condiţiile în care imobilul în litigiu a aparţinut defuncţilor M. C. şi M. M. tribunalul constată că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art.4 din Legea 10/2001 doar în ceea ce priveşte cota de 1 din bun, respectiv cota moştenită de la defunctul ei soţ, respectiv M. T., în condiţiile în care nu are calitatea de moştenitor legal al defunctei M. M. care a decedat ulterior defunctului M. T., iar calitatea de moştenitor testamentar cu titlu particular se referă la un alt bun decât cel în litigiu.
În ceea ce priveşte obligaţia de a soluţiona notificarea tribunalul constată că potrivi art.25 din Legea 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
În aceste condiţii unitatea deţinătoare avea obligaţia de a soluţiona notificarea în funcţie înscrisurile aflate la dosar şi nu să aştepte scurgerea a peste doi ani de la primirea notificării, nimic neîmpiedecând intimată să respingă notificarea dacă considera că înscrisurile depuse nu sunt suficiente pentru o soluţie pozitiv.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost identificat terenul în litigiu, suprafaţa în discuţie fiind doar ceea aflată în administrarea intimatei respectiv de 7200 m.p.
În ceea ce priveşte problema dacă terenul este liber şi poate fi restituit în natură, tribunalul constată că în raportul întocmit au fost identificat amplasamentul construcţiilor edificate pe teren, reclamanta solicitând doar acordarea de măsuri reparatorii, iar la termenul de probe pârâtul a contestat raportul extrajudiciar doar în ceea ce priveşte poziţionarea terenului, neavând obiecţiuni cu privire la natura construcţiilor.
În aceste condiţii tribunalul constată că poziţia adoptată prin obiecţiunile formulate cu privire la construcţiile edificate este total contradictorie faţă de poziţia procesuală anterioară şi faţă de calitatea sa de pârâtă.
În consecinţă faţă de concluziile raportului de expertiză, ţinând cont de amplasamentul concret al construcţiilor dar şi de specificul unităţii care îşi desfăşoară activitatea pe acest imobil tribunalul constată că nu se impune restituirea în natură a terenului, ci acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Având în vedere cele reţinute mai sus, văzând art.26 din Legea 10/2001 astfel cum a fost interpretat prin Decizia XX /2007 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie pronunţată în recursului in interesul legii, dar ţinând şi de principiul disponibilităţii( reclamanta a solicitat doar obligarea pârâtului de a emite decizie de soluţionare a notificării în sensul acordării de măsuri reparatorii în echivalent când putea să solicite ca prin hotărâre instanţa să propună o astfel de soluţie, caz în care nu mai era necesară emiterea şi a unei decizii de punere în executare a hotărârii judecătoreşti) tribunalul va obliga pârâtul să emită decizie de propunere de acordare în favoarea reclamantei de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile legii speciale privind regimul stabiliri şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru cota de 1 din imobilul situat în Ploieşti în suprafaţă de 7200 m.p.
În ceea ce priveşte solicitarea de acordare de daune cominatorii tribunalul constată că cererea este neînntemeiată având în vedere că potrivit art.580/3 alin5 c.p.civ. astfel cum a fost modificat – text în vigoare începând cu 1.01.2007- pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol (obligaţia de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul ) nu se pot acorda daune cominatorii. În aceste condiţii în cauză nu mai pot fi invocate dispoziţiile deciziei XX/2005 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, modificarea legislativă fiind ulterioară pronunţării respectivei decizii.
Având în vedere soluţia adoptată, văzând şi dispoziţiile art.274 c.pr.civ. tribunalul va obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1704,5 lei cheltuieli de judecată, onorarii expert şi avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite în parte cererea precizată formulată de reclamanta M. E. cu domiciliul în Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul M. I. ŞI R. A. cu sediul în Bucuresti.
Obligă pârâtul să emită decizie de propunere de acordare în favoarea reclamantei de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile legii speciale privind regimul stabiliri şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru cota de 1 din imobilul situat în Ploieşti în suprafaţă de 7200 m.p.
Respinge ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1704,5 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4.11.2009.
PREŞEDINTE GREFIER
Cătălin Axînti Ramona Olinici
Red.jud.CA,
Tehn. Jud.CA
4 ex.
