Prin decizia nr.695/C4/516 pronunţată de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor la data de 26.02.2013 în dosarul nr.516/2013 a fost admisă contestaţia formulată de SC CEASIS IMPEX SRL, în contradictoriu cu UNIVERSITATEA CRAIOVA, s-a anulat raportul procedurii de atribuire şi comunicarea privind rezultatul procedurii fiind obligată autoritatea contractantă la continuarea procedurii de atribuire
A apreciat că din text rezultă că eroarea trebuie să fie anterioară momentului evaluării, şi, totodată, imposibil de corectat. Cum autoritatea contractantă nu a invocat şi nu a probat erori anterioare demarării procedurii, un astfel de motiv pentru anularea procedurii nu a putu fi luat în considerare.
Împotriva deciziei pronunţată de Consiliul a formulat plângere petenta UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA.
În motivarea plângerii petenta a arătat că sunt nelegale considerentele deciziei pronunţate de CNSC.
În esenţă, criticile formulate de petenta Autoritate Contractantă vizează concluzia C.N.S.C referitoare la faptul că eroarea privind valoarea estimată a contractului, prezentată drept temei al deciziei de anulare a procedurii, nu se încadrează în situaţia reglementată de prevederile art.209 alin.1 lit.c şi d din OUG 34/2006.
Eroarea constă în faptul că s-au comunicat iniţial preţuri unitare pentru marfuri, eronat fără TVA, în timp ce în realitate aceste valori cuprindeau şi TVA-ul aferent.
Prin Raportul Procedurii, Comisia a luat act de adresa sus menţionată , de erorile modului de calcul şi de stabilire a valorii estimate a achiziţiei şi a dispus în consecinţă anularea procedurii pentru loturile 1 şi 2 în conformitate cu dispoziţiile art.209 alin.1 lit c din OUG 34/2006.
Conform dispoziţiilor art.209 alin.1 lit.c din OUG 34/2006, Autoritatea are obligaţia de a anula procedura dacă abateri grave de la prevederile legislative afectează procedura de atribuire.
Notiunea de „abateri grave” este explicată în sensul că se referă în concret şi la situatia în care, pe parcursul evaluării, se constată erori instabilirea valorii estimative sau omisiuni, iar autoritatea contractantă se află în imposibilitatea de a adopta măsuri corective, fără ca acestea să conducă la încălcarea principiilor prevazute de art.2 alin.l2 lit.a – f din OUG 34/2006.
Din Referatul privind necesarul de achiziţie nr.905/13.11.2912 (fila 137 dosar) rezultă că într-adevăr, s-a stabilit iniţial o valoare unitară fără TVA de 1773 lei, pentru azotatul de amoniu şi 2562 lei pentru complxe 20-20-0.
La rubrica valoare totală s-au trecut valorile totale pentru fiecare categorie de mărfuri, avându-se în vedere un preţ unitar cu TVA.
Eroarea a constat in faptul că preţul unitar stabilit conţinea în realitate TVA, astfel că valoarea totală estimată ar fi fost în realitate inferioară.
În fişa de date a achiziţiei ,este adevărat că s-a prevăzut valoarea estimată fără TVA 1.068,290.00 RON, cum a retinut si CNSC, însă eroarea constă tocmai în faptul ca valoarea respectivă conţinea in realitate si TVA, astfel incat valoarea estimata fara TVA ar fi una inferioară sumei de 1.068,290.00 RON.
Ori, eronat CNSC în considerente nu a surprins cu exactitate problema de fapt supusă dezlegării, ci s-a concentrat aproape exclusiv pe analiza ofertelor producătorilor din luna ianuarie 2013, ce reprezintă de fapt probe complementare în dovedirea unui preţ informativ practicat pe piaţă ,care sa sutina in plus justetea Deciziei de anulare a procedurii .
În realitate, eroarea a fost anterioară şi s-a produs prin Referatul iniţial de calcul.
În plus, fata de considerentele sus expuse, Curtea va analiza modul în care măsura adoptata de Autoritatea Contractanta este de natura a asigura un just echilibru între interesul general public si cel particular al ofertantului – intimat.
Întrucât la licitaţie s-a înscris un singur ofertant iar procedura va fi reluata cu o valoarea estimata a contractului inferioara, nu se conturează nicio premisa de încălcare a principiilor enumerate de intimata. Ofertantul are libertatea de a participa la reluarea procedurii
Ideea că s-ar crea un precedent periculos de natura a încuraja un comportament discreţionar nu poate constitui o cauza concreta, legala care să conducă la anularea Deciziei Autorităţii .
Legalitatea si temeinicia Deciziei Autorităţii se apreciază în concret, raportat la circumstanţele specifice speţei şi nu în raport de necesitatea de a preveni un ipotetic comportament discreţionar al Autorităţilor , în general.
S-a subliniat in considerentele mai sus expuse ca depunerea unor oferte valabile în luna ianuarie nu constituie cauza Deciziei de anulare, ci constituie argumente suplimentare în justificarea temeiniciei măsurii.
Curtea observa din interpretarea disp. art. 209 că Autoritatea are, pe lângă obligaţia de a anula procedura şi cazurile şi condiţiile strict enumerate de alin.1 şi dreptul a apela la o astfel de măsură.
În situaţiile în care Autoritatea are doar facultatea de a anula procedura, Curtea remarca că ipotezele de fapt presupun o culpa din partea ofertanţilor, culpă asupra căreia, în virtutea dreptului de apreciere, Autoritatea poate decide în ce măsura se impune anularea ori nu a procedurii. În paralel, în situaţia reglementata de alin.2 al art. 209 se observa că ipotezele vizează erori comise inclusiv din culpa Autorităţii Contractante.
În consecinţă, dreptul de apreciere al Autorităţii asupra Deciziei de anulare este privit mai larg în situaţiile prev. de alin .1 , în timp ce în cazurile alin 2 al art. 209 , Autoritatea are o obligaţie legala de a anula procedura, dreptul său de apreciere fiind privit in sens restrictiv. Ca atare nu poate fi vorba de exercitarea dreptului de apreciere cu exces de putere si discreţionar, cât timp chiar legiuitorul impune o obligaţie legala in sarcina Autorităţii in cazul producerii unor erori inclusiv din propria culpa a Autorităţii.
Scopul normei este tocmai acela de da posibilitatea corectării erorilor în considerarea respectării cu prevalenta a principiului eficientei utilizări a fondurilor publice faţă de interesul particularilor.
De altfel, Autoritatea este singura răspunzătoare pentru estimarea valorii achiziţiei si eficienta utilizarea a fondurilor publice în consecinţă.
Plângerea a fost admisă.
