Aceasta concluzie rezulta din dispozitiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005 – Titlul VII conform carora „Pe baza situatiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despagubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedeaza la analizarea dosarelor prevazute la alin (1) si (2) în privinta verificarii legalitatii cererii de restituire în natura.
Dupa emiterea dispozitiei primarului cu propunere de acordare de despagubiri se realizeaza controlul de legalitate al prefectului conform dispozitiilor mai sus mentionate, iar daca se apreciaza ca dispozitia emisa este ilegala, prefectul trebuie sa atace în administrativ aceasta decizie. Primarul emitent al deciziei, dupa comunicarea acesteia catre notificator nu mai are posibilitatea sa o revoce, legea prevazând în mod expres modalitatea în care se cenzureaza legalitatea acestei dispozitii si anume pe calea actiunii în contencios administrativ, cu respectarea procedurii Legii nr. 554/2004.
Art. 26 din Legea nr. 10/2001
Art. 16 din Legea nr. 247/2005 – Titlul VII
Art. 1 din Protocolul 1 la CEDO
Prin actiunea modificata, înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 9527/118/2009, reclamantii M.I. si M.T. au chemat în judecata pe pârâtii Primarul Municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna anularea Dispozitiei nr. 4971/18.06.2008 comunicata reclamantilor la data de 3 septembrie 2009.
În motivarea actiunii reclamantii au sustinut ca dupa aparitia Legii nr. 10/2001 au formulat o notificare cu privire la imobilul din Constanta, strada S. nr. 2, solicitând restituirea în natura a acestui imobil, sau în cazul imposibilitatii restituirii în natura, acordarea de despagubiri.
Prin Dispozitia nr. 3479/18.06.2008 emisa de Primarul Municipiului Constanta s-a respins cererea de restituire în natura a imobilului motivat de faptul ca terenul este afectat de blocul de locuinta LV 16, trotuar si ampriza strazii S. si s-a dispus acordarea de masuri reparatorii în echivalent astfel:
Acordarea unui teren echivalent valoric de 311 mp lotul nr. 17, careul I zona Palazu Mare pentru terenul de 209 mp ce nu poate fi restituit în natura, iar pentru valoarea ramasa de atribuit, în cuantum de 99.582 Euro, s-a propus acordarea de despagubiri conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Ulterior, prin Dispozitia nr. 4971/31.07.2009, Primarul Municipiului Constanta a modificat art. 2 din Dispozitia nr. 3479/18.06.2008 în sensul ca a propus acordarea de masuri reparatorii în echivalent valoric, respectiv acordarea în compensare pentru terenul de 77, 5 mp (ce a facut parte din terenul de 209 mp imposibil de restituit în natura) a unui lot de teren de 311 mp situat în zona Palazu Mare, careu I lot 17, iar pentru diferenta de 134, 24 mp ce face parte din terenul preluat de la reclamant de 209 mp, imposibil de restituit în natura s-a propus acordarea de despagubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Sustin reclamantii ca Dispozitia nr. 4971/31.07.2009 este lovita de nulitate, întrucât aceasta nu mai cuprinde propunerea de despagubire si pentru constructia preluata de la reclamant si ulterior demolata, reclamantii fiind expropriati conform Decretului de nr. 344/1984, la momentul exproprierii imobilul din Constanta, str. Secerisului nr. 2 fiind compus din 209 mp si constructie.
În conditiile în care noua dispozitie se refera numai la o suprafata de 134,25 mp, fara sa aiba în vedere si despagubiri pentru constructia demolata, reclamantul apreciaza ca dispozitia nr. 4971/31.07.2009 este nelegala.
Sustin reclamantii ca solutia de anulare se impune si din considerente procedurale, în sensul ca primarul nu are abilitatea legala de a proceda la modificarea propriei decizii, prin emiterea unei alte dispozitii modificatoare, iar împrejurarea ca Prefectul Judetului Constanta a dat o dispozitie în acest sens nu are relevanta juridica, dispozitia emisa conform Legii nr. 10/2001 putând fi modificata numai dupa atacarea ei în justitie de catre prefect, conform legii contenciosului administrativ, cale de atac ce nu a fost utilizata în speta.
Se mai sustine ca prima dispozitie a intrat în circuitul civil, reclamatii au fost pusi în posesia terenului acordat în compensare, iar dreptul de proprietate al reclamantului recunoscut prin Dispozitia nr. 3479/18.06.2008 a fost întabulat conform încheierii de întabulare nr. 91030/21.01.2009, emisa de Biroul de Carte Funciara Constanta.
Prin sentinta civila nr. 3541/10.06.2011 Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantilor si a anulat Dispozitia nr. 4971/31.07.2009 emisa de Primarul Municipiului Constanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul Constanta a retinut ca prin Dispozitia nr. 3479/18.06.2008 emisa de Primarul Municipiului Constanta s-a decis acordarea de masuri reparatorii reclamantilor pentru imobilul expropriat – casa si teren aferent de 209 mp constând în compensarea cu teren echivalent, respectiv suprafata de 311 mp situat în Palazu Mare, careul I lot 17, iar pentru valoarea ramasa de atribuit pentru diferenta de teren si casa demolata, în cuantum de 99.582 Euro s-a propus acordarea de despagubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În baza acestei dispozitii reclamantii au procedat la întabularea dreptului de proprietate asupra terenului atribuit prin compensare. Ulterior în cadrul controlului de legalitate exercitat de Prefectul Judetului Constanta, Prefectul a emis adresa nr. 3123/19.03.2009 prin care a solicitat Primarului Municipiului Constanta modificarea Dispozitiei nr. 3479/2008 în sensul propunerii de acordare de despagubiri numai pentru suprafata de teren ramasa de restituit, iar nu si pentru constructie si fara a se face referiri la o anumita valoare de atribuit în compensare. Urmare a acestei adrese Primarul Municipiului Constanta a emis Dispozitia nr. 4971/31.07.2009. A apreciat Tribunalul Constanta ca, potrivit dispozitiilor art. 23 al. (4) din Legea 10/2011, dispozitia de aprobare a restituirii în natura a imobilului constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, are forta probanta a unui înscris autentic, iar dupa îndeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara nu mai poate fi revocata sau modificata întrucât a intrat în circuitul civil, sens în care s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie în Decizia civila nr. 103/13.01.2005.
S-a mai retinut ca în situatia concreta a spetei, în ipoteza constatarii unor neregularitati cu ocazia exercitarii controlului de legalitate de catre prefect, conform dispozitiei art. 21.6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 precum si cele ale art. 16.9 din Titlul VII, capitolul V al Legii nr. 247/2005, singura cale legala pe care prefectul o avea la dispozitie pentru înlaturarea dispozitiilor nelegale emise de primar este aceea de a actiona în contencios administrativ, nefiind permis primarului, în baza unei simple solicitari a prefectului, sa modifice unilateral o dispozitie intrata în circuitul civil.
Pe de alta parte s-a mai retinut ca, prin emiterea dispozitiei modificatoare, reclamantii au fost vatamati în drepturile stabilite în favoarea lor prin dispozitia initiala emisa în anul 2008, valoarea ramasa de atribuit reclamantilor în cuantum de 99.582 Euro a fost stabilita prin raportare atât la terenul preluat, cât si la constructia demolata, în timp ce prin dispozitia contestata în prezenta cauza s-a propus acordarea de despagubiri exclusiv pentru diferenta de teren de 134,25 mp, fara a se avea în vedere valoarea constructiei demolate.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel pârâtii Municipiul Constanta prin Primar si Primaria Municipiului Constanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Au sustinut pârâtii ca hotarârea Tribunalului Constanta a fost pronuntata cu încalcarea Legii nr. 10/2001, întrucât Dispozitia nr. 4971/31.07.2009 a fost emisa de Primarul Municipiului Constanta în urma exercitarii de catre prefect a controlului de legalitate reglementat de art. 24 din O.U.G nr. 81/2007, care a constatat ca dispozitia initiala nr. 3479/18.06.2008 a fost emisa cu depasirea limitelor notificarii reclamantilor, în conditiile în care acestia prin notificarea nr. 348/2001 au solicitat despagubiri numai pentru terenul în suprafata de 209 mp.
În situatia în care solicitarea reclamantului ar fi vizat si constructia demolata, în temeiul art. 11 al. (7) din Legea nr. 10/2001, la emiterea dispozitiei nr. 3479/2008 ar fi fost necesar sa se tina seama de despagubirile primite pentru constructie conform Procesului-verbal nr. 16/07.02.1985.
La termenul de judecata din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Constanta a procedat la recalificarea caii de atac promovata de pârâti împotriva sentintei civile nr. 3541/10.06.2011 pronuntata de Tribunalul Constanta în temeiul dispozitiilor art. XII coroborat cu art. XXVI din Legea nr. 202/2010, stabilind calea de atac ca fiind recurs si nu apel, completul fiind întregit conform dispozitiilor legale în vigoare.
Analizând legalitatea hotarârii Tribunalului Constanta în raport de criticile recurentilor pârâti Municipiul Constanta si Primarul Municipiului Constanta, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin adoptarea Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, s-a urmarit clarificarea regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu respectarea prevederilor constitutionale privind dreptul la proprietatea privata, legiuitorul reglementând o procedura administrativa, finalizata prin decizia/dispozitia unitatii detinatoare a imobilului notificat si o procedura judiciara, declansata de persoana îndreptatita sa beneficieze de masuri reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, nemultumita de modalitatea de solutionare a notificarii.
Art. 25 din Legea nr. 10/2001 prevede ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificarii, sau dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art. 23 din lege, unitatea notificata este obligata sa se pronunte, prin decizie, sau dupa caz, prin dispozitie motivata asupra cererii de restituire în natura.
Desi masura restituirii în natura este prioritara în raport de alte modalitati de despagubire, iar dispozitia de restituire în natura este un act administrativ de putere care atesta proprietatea si care odata îndeplinite formalitatile de publicitate imobiliara se consolideaza ca titlu de proprietate nemaiputând fi revocata de organul emitent, atunci când restituirea în natura nu este posibila, detinatorului imobilului îi revine obligatia ca prin decizie sau, dupa caz, dispozitie motivata, în termenul prevazut de art. 25 al. (1), sa acorde persoanei îndreptatite în compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si de plata a despagubirilor aferente imobilelor în mod abuziv.
Dupa modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, Titlul VII – entitatea notificata, respingând solicitarea de restituire în natura, face numai o propunere de acordare de despagubiri în conditiile Titlului VII din legea speciala, cuantum final al despagubirilor urmând a fi stabilit de Comisia Centrala de Acordare a despagubirilor conform art. 16 si urmatoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Desi nu se stabileste în dispozitia/decizia emisa de unitatea detinatoare cuantumul despagubirii, dispozitia statueaza asupra calitatii notificatorilor de persoane îndreptatite sa beneficieze de masuri reparatorii conform legii speciale, respectiv asupra calitatii de fost proprietar al bunului notificat si imposibil de restituit în natura, cât si asupra caracterului abuziv al preluarii.
Decizia/dispozitia necontestata de titularul notificarii conform art. 26 al. (3) din Legea nr. 10/2001, sau de catre prefect în cadrul controlului de legalitate, conform Legii nr. 554/2004, devine definitiva si confera notificatorului o „speranta legitima”, respectiv „un bun” în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Conventie, constând în dreptul de creanta cu privire la imobilul imposibil de restituit în natura, în procedura Legii nr. 247/2005 urmând a se determina numai cuantumul despagubirilor si modalitatea de plata.
Aceasta concluzie rezulta din dispozitiile art. 16 al. (4) din Legea nr. 247/2005- Titlul VII conform carora „Pe baza situatiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despagubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedeaza la analizarea dosarelor prevazute la alin (1) si (2) în privinta verificarii legalitatii cererii de restituire în natura.
Prin urmare, Comisia Centrala nu are competenta de a cenzura calitatea notificatorilor de persoane îndreptatite sa beneficieze de masurile reparatorii ale Legii nr. 10/2001 si nici componenta imobilului pentru care prin dispozitie/decizie definitiva (necontestata de notificator sau de prefect conform Legii nr. 554/2004) s-a propus acordarea de despagubiri, cenzura Comisiei Centrale limitându-se exclusiv la analiza legalitatii respingerii cererii de restituire în natura a imobilului notificat.
În acest sens art. 21 al. (1) prevede ca daca pe baza constatarilor Secretariatului Comisiei Centrale aceasta stabileste ca imobilul este restituibil în natura, prin decizie motivata va proceda la restituirea acestuia.
Art. 16.16 din Normele de aplicare a Legii nr. 147/2005 – Titlul VII – aprobate prin H.G. nr. 128/2008 prevede ca daca pe baza constatarilor Secretariatului Comisiei Centrale aceasta din urma stabileste ca imobilul pentru care, prin decizie/dispozitie sau, dupa caz, prin ordin, s-au consemnat/propus despagubiri este restituibil în natura, prin decizie motivata potrivit art. 21 din Titlul VII al legii, Comisia Centrala va proceda la restituirea acestuia; decizia de restituire în natura astfel emisa urmând regimul juridic prevazut de art. 23 al. (4) din Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, dupa emiterea dispozitiei/deciziei cu propunere de acordare de despagubiri si comunicarea acesteia tuturor persoanelor interesate, daca persoana îndreptatita sau prefectul nu contesta legalitatea acesteia, (ultimul în procedura contenciosului – administrativ) emitentul dispozitiei, respectiv primarul unitatii administrativ teritoriale nu mai are dreptul sa dispuna revocarea/modificarea deciziei definitive si emiterea altei dispozitii.
Dupa comunicarea dispozitiei împreuna cu dosarul aferent notificarii Comisiei Centrale de Despagubiri numai aceasta din urma poate cenzura dispozitia emisa de primar, si numai cu privire la modalitatea de reparare a prejudiciului, prin restituirea în natura a bunului notificat, fara a desfiinta decizia care a statuat asupra calitatii notificatorului de proprietar al imobilului notificat sau asupra componentei bunului pentru care se datoreaza despagubiri.
Elementele dispozitiei emise de primar prin care s-a stabilit calitatea notificatorului de proprietar al bunului notificat, caracterul abuziv al privarii de proprietate, identificarea imobilului si compunerea acestuia la momentul preluarii pot fi supuse controlului de legalitate al prefectului conform Legii nr. 554/2004, caz în care procedura de transmitere a dosarului de despagubiri catre Secretariatul Comisiei Centrale se suspenda pâna la ramânerea definitiva si irevocabila a hotarârii judecatoresti (art. 16.9 din Normele de aplicare a Legii nr. 247/2005).
Legea nr. 247/2005 prevede ca la dosarul de despagubire se va anexa, urmare a controlului de legalitate asupra dispozitiei primarului unitatii administrativ –teritoriale exercitat în temeiul Legii nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, referatul continând avizul de legalitate al institutiei prefectului, întocmit dupa urmarea procedurilor prevazute de lege. În cadrul controlului de legalitate se verifica îndeplinirea tuturor conditiilor prevazute de lege pentru a-i fi recunoscuta notificatorului calitatea de persoana îndreptatita, respectiv depunerea notificarii cu respectarea procedurii în termenul prevazut de lege, existenta la dosar a înscrisurilor care dovedesc calitatea de fost proprietar al bunului imobil preluat în mod abuziv sau, dupa caz, calitatea de mostenitor al fostului proprietar, existenta actelor doveditoare referitoare la preluarea abuziva a imobilului notificat în perioada de referinta a legii si înscrisurile care atesta imposibilitatea restituirii în natura a imobilului.
Prin urmare, dupa emiterea dispozitiei primarului cu propunere de acordare de despagubiri se realizeaza controlul de legalitate al prefectului conform dispozitiilor mai sus mentionate, iar daca se apreciaza ca dispozitia emisa este ilegala, prefectul trebuie sa atace în contencios administrativ aceasta decizie. Primarul emitent al deciziei, dupa comunicarea acesteia catre notificator nu mai are posibilitatea sa o revoce, legea prevazând în mod expres modalitatea în care se cenzureaza legalitatea acestei dispozitii si anume pe calea actiunii în contencios administrativ, cu respectarea procedurii Legii nr. 554/2004.
În concret, în speta dedusa judecatii se constata ca dispozitia nr. 3479/18.06.2008 emisa de Primarul Municipiului Constanta dupa comunicarea ei reclamantului, nu a fost atacata în procedura Legii nr. 554/2004 si numai cu încalcarea dispozitiilor Legii nr. 10/2001 si ale Legii nr. 247/2005 (art. 16 si urmatoarele din Titlul VII), ea a fost revocata de Primarul Municipiului Constanta, cu consecinta emiterii Deciziei nr. 4971/31.07.2009, contestata în prezenta cauza.
Tribunalul Constanta a statuat în mod judicios ca dispozitia nr. 4971/31.07.2009 este lovita de nulitate în conditiile în care prima dispozitie –Dispozitia nr. 3479/18.06.2008 prin care s-a solutionat notificarea reclamantilor dupa efectuarea controlului de legalitate de catre prefect si constatarea unor neregularitati cu privire la depasirea obiectului notificarii, prefectul nu a solicitat anularea dispozitiei apreciata ca fiind nelegala, în contencios administrativ. Simpla adresa emisa de prefect prin care se aduc la cunostinta primarului deficientele dispozitiei nr. 3479/18.06.2008 nu echivaleaza cu o contestare a legalitatii acestei dispozitii în procedura Legii nr. 554/2004, cât timp nu s-a dispus printr-o hotarâre judecatoreasca irevocabila anularea partiala a acestei dispozitii.
În ceea ce priveste împrejurarea ca în Dispozitia nr. 3479/18.06.2008 nu s-a consemnat faptul ca la stabilirea despagubirii cuvenite reclamantilor conform Titlului VII, pentru imobilul notificat, nu s-au avut în vedere despagubirile încasate de notificatori cu ocazia exproprierii constructiei, aceasta nu prezinta relevanta în actuala procedura declansata de reclamanti.
Stabilirea cuantumului despagubirii constituie atributul exclusiv al Comisiei Centrale de Despagubiri care nu este tinuta de propunerea facuta de primar în cadrul dispozitiei, ci dupa parcurgerea întregii proceduri reglementata de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (ce implica o noua evaluare a imobilului notificat, si compensarea creantelor reciproce dintre stat si notificatori), Comisia emite decizia reprezentând titlul de despagubire.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedura civila se va respinge recursul partilor ca nefondat.
