Drept procesual penal. Măsurile preventive. Arestare preventivă. Condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului.
C.proc.pen., art. 1491 alin. 1 lit. f) şi art. 143
Din probele dosarului rezultă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 C.proc.pen. în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f) C.proc.pen., instanţa apreciază că doar condiţia privind pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani, prevăzută de lege pentru fapta reţinută pe seama inculpatului, este îndeplinită, iar nu şi cea de-a doua condiţie referitoare la existenţa unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, decizia penală nr. 847/R din 29 august 2007
Prin încheierea nr. 35 din 27 iunie 2007, pronunţată în dosar nr. 2337/115/2007, Tribunalul Caraş-Severin în baza art. 1491 alin. (9) C.proc.pen., a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul Ş.I., cetăţean român, studii 9 clase, stagiul militar parţial satisfăcut, ocupaţie – lăcătuş, fără antecedente penale, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. a), i) C.pen.
A respins cererea formulată de inculpatul Ş.I., prin apărător, de aplicare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Caraş-Severin a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin sub nr. 2337/27.06.2007, s-a propus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 zile a inculpatului Ş.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. a), i) C.pen., constând în aceea că, în seara zilei de 14.04.2007, în spatele blocului, în apropiere de parcarea auto, a lovit victima H.M.F. cu o lamă metalică în zona capului, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 65 zile îngrijiri medicale, care i-au pus viaţa în primejdie.
În motivarea cererii s-a arătat că sunt întrunite prevederile legale ale art. 136 şi art. 148 lit. f) C.proc.pen., inculpatul săvârşind o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, fapta acestuia fiind cu pericol deosebit.
La dosar s-a acvirat dosarul de urmărire penală nr. 305/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi s-a procedat la audierea inculpatului, conform art. 70 alin. (1), (2), art. 150 alin. (1) C.proc.pen.
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin ordonanţa din 27.06.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul Ş.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. a), i) C.pen., întrucât în data de 14.04.2007, în spatele blocului, în apropiere de parcarea auto, a lovit victima H.M.F. cu o lamă metalică în zona capului, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 65 zile îngrijiri medicale, care i-au pus viaţa în primejdie.
Prin ordonanţa de reţinere din 16.06.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin s-a dispus reţinerea pe o durată de 24 ore, începând cu 26.06.2007, ora 13,00, a învinuitului Ş.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174, 175 lit. a), i) C.pen.
Prima instanţă a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 1491 alin. (1) C.proc.pen., art. 150 alin. (1) C.proc.pen., propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, se întocmeşte de către procuror numai după ascultarea inculpatului în prezenţa apărătorului său. Aceste prevederi legale nu au fost respectate în cauză, întrucât s-a luat la data de 26.06.2007 doar declaraţie de învinuit, s-a dispus reţinerea pe 24 ore a învinuitului Şarpe Ion şi, ulterior, la data de 27.06.2007, prin ordonanţă s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de învinuitul Ş.I., acesta având în continuare calitatea de inculpat, şi s-a formulat la 27.06.2007 propunere de arestare preventivă pentru 29 zile a inculpatului Ş.I., fără ca acesta să fi fost ascultat, conform dispoziţiilor procedurale menţionate – în calitate de inculpat, înainte de întocmirea propunerii de arestare preventivă.
Din actele şi probele dosarului rezultă că există indicii temeinice că în seara zilei de 14.04.2007, inculpatul a lovit victima cu o lamă metalică în zona capului, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 65 zile îngrijiri medicale, care i-au pus viaţa în primejdie, împrejurare faţă de care fapta a fost încadrată în dispoziţiile art. 20 C.pen. raportat la art. 174, 175 lit. a), i) C. pen.
S-a constatat că iniţial în cauză s-au făcut cercetări de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 2 C.pen., însă s-a declinat competenţa prin ordonanţa din 10 mai 2007, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C.pen., art. 174, 175 lit. a), i) C.pen.
Instanţa a mai reţinut că din probele administrate până în prezent în dosar, rezultă că la data menţionată, între inculpat şi victimă, iniţial a avut loc un incident în barul situat la parterul blocului în care locuieşte inculpatul, în sensul că victima i-a cerut inculpatului să vorbească mai încet, apoi l-a scos pe inculpat afară din bar, s-au certat (ambii fiind sub influenţa alcoolului), iar inculpatul a fost lovit cu piciorul de către victimă şi a căzut, după care victima a reintrat în bar, iar inculpatul a plecat spre casă. Ulterior, după un scurt interval de timp, inculpatul a revenit în bar, având asupra sa sub haină lama metalică (pe care susţine că a găsit-o) şi pe care partea vătămată şi prietenii săi (care se aflau la o masă în bar), au văzut-o. Apoi, inculpatul a părăsit barul (cu intenţia de a merge la un prieten al său într-un bloc apropiat, conform susţinerilor inculpatului), însă partea vătămată care avea asupra sa un mop cu o coadă, s-a dus după inculpat şi în momentul în care a ajuns în apropierea acestuia, având mopul cu coada ridicată şi îndreptată spre inculpat, acesta a scos lama metalică pe care o avea sub braţ, şi i-a aplicat o lovitură cu lama respectivă părţii vătămate în zona capului, după care partea vătămată a căzut.
Inculpatul a susţinut că l-a lovit pe partea vătămată cu lama metalică, în momentul în care l-a observat pe partea vătămată că se îndrepta spre el şi intenţiona să îl lovească cu coada mopului, iar în acel moment el a reacţionat, şi pentru a se apăra, l-a lovit pe partea vătămată cu lama metalică în zona capului, întrucât aşa s-a nimerit, fără să gândească în acele momente în ce zonă a corpului să aplice lovitura.
Împrejurarea că înainte de a fi lovit de inculpat, partea vătămată se îndrepta spre inculpat având asupra sa coada de mop ridicată spre acesta, a rezultat şi din declaraţia martorilor A.B.L. şi S.R.C.
S-a mai reţinut că ulterior comiterii acestei fapte, inculpatul nu a avut vreun alt incident cu partea vătămată, şi nici cu alte persoane.
Potrivit art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., pentru a se putea dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, este necesar a fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C.proc.pen. şi inculpatul să fi săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiei pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Deşi în cauză s-a dovedit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 C.proc.pen., în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârşit fapta mai sus menţionată, prevăzută de legea penală, faptă care este sancţionată cu închisoarea mai mare de 4 ani, s-a apreciat că nu este îndeplinită şi condiţia ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, s-a constatat că la dosar nu există nici un fel de probe de natură a dovedi existenţa pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate, întrucât doar săvârşirea faptei pentru care este cercetat inculpatul, faptă care într-adevăr a fost săvârşită cu violenţă şi prezintă un pericol social ridicat, nu justifică arestarea sa.
S-a mai reţinut că la luarea măsurii arestării preventive se ţine seama de îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. şi de criteriile complementare în cadrul cărora gradul de pericol social al infracţiunii trebuie analizat prin prisma unor circumstanţe concrete ale cauzei, şi rezonanţele ulterioare ale comiterii infracţiunii.
Având în vedere că inculpatul nu a mai săvârşit anterior fapte de natură penală, că este încadrat în muncă, şi ţinând cont de împrejurările concrete (probate până în prezent) în care s-a comis fapta, de atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, în sensul că a recunoscut fapta, s-a prezentat la organul de urmărire penală şi că de la data săvârşirii faptei (14.04.2007) a trecut o perioadă de două luni şi jumătate, perioadă în care nu s-a dovedit că inculpatul ar fi fost implicat în vreun alt incident şi, nedovedindu-se existenţa vreunei temeri din partea colectivităţii în privinţa persoanei inculpatului, s-a apreciat că la dosar nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Aşa fiind, prima instanţă a reţinut că nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., nu se poate dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, urmărirea penală putându-se efectua şi cu inculpatul în stare de libertate, în condiţiile în care nu sunt probe care să dovedească existenţa pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpat prin apărătorul său, de aplicare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, s-a constatat că această cerere este nefondată, întrucât în prezent nu se justifică luarea acestei măsuri de către instanţă, faţă de dispoziţiile art. 145 alin. (1) C.proc.pen., art. 136 alin. (1) lit. b), alin. 4 C.proc.pen.
Faţă de aceste considerente, prima instanţă a respins propunerea formulată de parchet privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul Ş.I., respingând totodată şi cererea formulată de inculpat, prin apărător, de aplicare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, arătând că încheierea recurată este netemeinică şi nelegală, în sensul greşitei respingeri a propunerii de arestare preventivă a inculpatului, sub aspectul comiterii infracţiunii de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C.pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) şi i) C.pen.
S-a mai arătat că Tribunalul Caraş-Severin nu a apreciat în mod just pericolul social concret al faptei comise de inculpat, deşi inculpatul a lovit victima într-o zonă vitală, în trei rânduri, rezultând clar intenţia de a curma viaţa acestuia.
S-a mai menţionat că, concluziile raportului de constatare medico-legală stipulează clar că leziunile de violenţă au pus în primejdie viaţa victimei şi s-au soldat cu o infirmitate fizică permanentă.
În motivarea recursului s-a mai arătat că argumentele invocate în sensul că nu s-au respectat normele de procedură prin lipsa luării declaraţiei de inculpat, nu au relevanţă, neîncălcându-se nici o normă de procedură.
Mai mult decât atât, Tribunalul Caraş-Severin nu a ţinut cont de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care au cunoştinţă de producerea faptei, care au declarat că la ieşirea din bar, cu obiectul contondent asupra sa, inculpatul a insultat şi a incitat victima, pentru a ieşi afară să se lupte cu inculpatul.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., instanţa constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin este nefondat, hotărârea Tribunalului Caraş-Severin fiind temeinică şi legală.
Organul de urmărire penală a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) şi i) C.pen., fapta constând în aceea că la data de 14.04.2007, în spatele blocului, în apropiere de parcarea auto, a lovit victima cu o lamă metalică în zona capului, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 65 zile îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie.
În speţa de faţă, din probele dosarului rezultă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 C.proc.pen. în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C.proc.pen., instanţa apreciază că instanţa de fond a apreciat în mod just că doar o condiţie prevăzută de acest text de lege este îndeplinită, aceea că fapta penală reţinută în sarcina inculpatului este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, neexistând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, în condiţiile în care acesta a recunoscut săvârşirea faptei, s-a prezentat la organele de urmărire penală, iar propunerea de arestare preventivă s-a făcut după trecerea unei perioade de aproximativ două luni şi jumătate, perioadă în care acesta nu a mai fost implicat în vreun eveniment similar.
