Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 1243 din 27 mai 2010
Prin sentinţa civilă nr. 808 din 02.04.2009 a Judecătoriei Sighetu Mar¬ma¬ţiei, a fost admisă plângerea formulată de petentul O.M.O. împotriva în¬¬cheierii de carte funciară nr. 11694 din 24.11.2008 a Biroului de Cadastru şi Pu¬blicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei şi SC B.L.T. IFN şi, în consecinţă, a fost anulată încheierea de carte funciară nr. 11694 din 24.11.2008 a Bi¬roului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei şi s-a dispus res¬ta¬bilirea situaţiei anterioare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că, între SC B.L.T. IFN şi SC E. O.V. SRL, s-a încheiat un contract de leasing financiar cu nr. 5.335LE/2006 la 03.02.2006, având ca o¬bi¬ect autoturismul marca „Mercedes ML”270 CDI.
Deoarece nu au fost achitate ratele, s-a solicitat de către executorul ban¬car notarea somaţiei de plată asupra imobilului înscris în CF nr. 7732 Sighetu Mar¬maţiei nr. top. 2629/11 proprietatea lui O.M.O..
Prin încheierea de carte funciară nr. 11694 din 24.11.2008, s-a dispus în¬s¬crierea în cartea funciară a acestei somaţii.
Petentul a arătat că încheierea este nelegală, deoarece nu există identitate între SC E. O.V. SRL şi persoana fizică O.M.O., bunul imobil a¬su¬pra căruia a fost notată somaţia fiind bunul său propriu.
Conform dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 republicată, administratorul unei so¬cietăţi comerciale răspunde cu bunurile proprii pentru obligaţiile asumate de so¬cietatea pe care o reprezintă doar în situaţia în care societatea a fost declarată în faliment, conform legii insolvenţei, şi au rămas datorii neachitate.
Deoarece nu ne aflăm într-o astfel de situaţie, instanţa a considerat că, în mod abuziv, Biroul de cartea funciară a notat o sarcină asupra unui bun propriu al administratorului societăţii.
Prin decizia civilă nr. 278/A/16.120.2009 a Tribunalului Cluj, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei OCPI Ma¬ramureş; a fost admis apelul declarat de intimata SC B.L.T. IFN SA Cluj Napoca contra sen¬tinţei civile nr. 808 din 02.04.2009 a Ju¬de¬cătoriei Sighetu Marmaţiei, care a fost schimbată în sensul respingerii plângerii, intimatul O.M.O. fiind obligat să-i plătească apelantei su¬ma de 250 lei cheltuieli de judecată în recurs.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reţinut că dosarul de executare silită nr. 576/14.02.2008 are ca obiect titlul exe¬cu¬to¬riu reprezentat de Biletul la Ordin emis de către SC E.O.V. SRL la data de 08.12.2006 în Cluj-Napoca pentru suma de 16.190,52, cu scadenţă la data de 11.12.2006, refuzat la plată de către BRD-GSG Sighetu Marmaţiei în data de 18.12.2006.
Biletul la Ordin a fost avalizat de către O.M.O. personal, ceea ce înseamnă că s-a obligat personal, alături de emitent pentru îndeplinirea o¬bligaţiilor asumate de către acesta, aşa cum rezultă din prevederile art. 35 şi 52 din Legea nr. 58/1934 asupra Cambiei şi Biletului la Ordin cu modificările şi com¬pletările ulterioare.
Potrivit textului de lege mai sus indicat, emiterea şi analizarea Biletului la Ordin conferă apelantului dreptul de urmărire asupra averii personale a de¬bi¬torului avalist în scopul realizării creanţei pe calea executării silite.
Prin urmare, Încheierea nr. 11694/2008 de notare în CF a somaţiei de plată a fost dată cu respectarea prevederilor legale şi a fost menţinută ca o consecinţă a admiterii apelului, conform dispozitivului.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Ca¬dastru şi Publicitate Imobiliară Maramureş, aceasta a fost apreciată fondată şi a fost admisă, reţinându-se că, prin Decizia nr. LXXII a Înaltei Curţi de Casaţie şi Jus¬ti¬ţie Bucureşti, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul ge¬neral al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la calitatea procesuală pasivă a OCPI în plângerile de carte funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamantul, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului, cu consecinţa menţinerii sentinţei apelate.
În motivarea recursului său, reclamantul învederează că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit al acestuia, întrucât, în realitate, în anul 2007, apelanta a solicitat executorului judecătoresc încetarea executării silite împotriva SC E.O.V. SRL pentru recuperarea autoturismului obiect al contractului de leasing, titlu executor, părţile ajungând la înţelegere şi stingând pe cale amiabilă obligaţiile dintre ele.
Afirmaţia că reclamantul recurent ar fi avalizat biletul la ordin nu este fondată, întrucât, în cuprinsul acestuia, nu se stipulează expres pentru cine garantează şi ce creanţă, recurentul contestând că ar fi garantat în nume personal plata ratelor bunului achiziţionat în leasing.
Aşadar, titlul invocat nu întruneşte cerinţele legale pentru a putea fi înscris în cartea funciară, pentru că, aşa cum s-a arătat, părţile au stins pe cale amiabilă datoria şi nu s-a cerut recunoaşterea juridică a operaţiunii de avalizare.
Oricum, încheierea de carte funciară este nelegală, deoarece solicitarea creditoarei ale la bază contractul de leasing încheiat cu societatea comercială şi nu cu persoana fizică administrator al acesteia, care nu este parte în contract, împotriva sa neexistând titlu executoriu.
Apelanta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că, în calitate de creditoare, a solicitat executorului judecătoresc să treacă la executarea silită a contractului de leasing, precum şi a emitentului şi avalistului biletului la ordin emis la data de 8.12.2006 pentru suma de 16.190,52 lei, scadentă la data de 18.12.2006, biletul la ordin fiind avalizat de reclamant.
În aceste condiţii, sunt întrunite condiţiile art. 48 din l 7/1996, dispunându-se în mod corect notarea în cartea funciară a somaţiei de plată.
Criticile formulate de recurent au caracterul unei apărări de fond împotriva titlului executoriu, ce nu pot fi verificate pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Executarea silită pornită în anul 2007 a încetat pentru că reclamantul s-a obligat să achite debitele restante pe cale amiabilă, însă, ulterior nu şi-a mai respectat promisiunea.
Conform Legii nr. 58/1934, posesorul biletului la ordin nu are obligaţia să obţină anterior punerii în executare recunoaşterea operaţiunii de avalizare, validitatea şi întinderea acesteia.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 8 şi 9 Cod proc.civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, prin încheierea contestată, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei a dispus notarea în cartea funciară a imobilului proprietatea reclamantului a unei somaţii de plată emisă de executorul judecătoresc în baza art. 387 C. pr. civ.
Unica atribuţie a oficiului de cadastru era de a verifica dacă înscrisul a cărui notare s-a solicitat întruneşte condiţiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996 şi dacă este opozabil celui înscris, cerinţă rezultând din dispoziţiile art. 22 lit. a din lege.
Înscrisul somaţie de plată de la fila 16 din dosarul judecătoriei întruneşte condiţiile prev. de art. 387 Cod proc.civ., condiţia prev. de art. 48 din Legea nr. 7/1996 fiind, astfel, verificată, iar acesta este opozabil proprietarului tabular O.M.V., în cuprinsul său făcându-se referire şi la biletul la ordin avalizat de acesta, titlu executor.
Toate celelalte apărări invocate de reclamant vizează titlul executor însuşi, putând fi formulate pe calea unei contestaţii la executare, în sensul art. 399 Cod proc.civ., urmată de o acţiune în rectificarea înscrierii în cartea funciară, fundamentată pe disp. art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, nicidecum pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, întemeiată pe disp. art. 50 din lege.
În condiţiile în care încheierea întruneşte cerinţele prev. de art. 48 din Legea nr. 7/1996, plângerea împotriva acesteia este nefondată, aşa cum corect a apreciat tribunalul, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul formulat va fi respins ca nefondat.
