Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile în cazul
pedepselor definitive. Conditii.
În cazul pedepselor definitiv aplicate nu se mai pune problema alegerii
legii mai favorabile, deoarece aceasta este prin ipoteza legea noua singura
aplicabila. Spre deosebire de situatiile tranzitorii propriu-zise numarul
criteriilor folosite pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi,
este mai mic, criteriile reducându-se la limitele de pedeapsa prevazute în cele
doua legi si la cauzele legale de modificare a acestor limite.
(decizia penala nr.132/A/7.03.2003 CAB Sectia I Penala)
Prin sentinta penala nr.42/20.01.2003 a Tribunalul Bucuresti – Sectia I-
a Penala, s-a respins ca nefondata contestatia la formulata de
condamnatul P.M., cu obligarea sa la 250.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca, prin cererea sa,
condamnatul a formulat contestatie la executare împotriva sentintei penale
nr.69 din 4.02.2000 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a-II-a Penala, definitiva
prin decizia penala nr.3380/4.09.2000 a Curtii Supreme de Justitie, prin care
a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii prev.de
art.208 alin.1-209 alin.1,lit.a,g si i si alin.3 Cod penal.
În motivarea contestatiei, condamnatul a aratat ca, în raport de
modificarile aduse articolului 146 Cod penal, prin Legea nr.456/2001 nu poate
fi retinuta agravanta prevazuta de alineatul 3 al articolului 209 Cod penal,
având în vedere ca prejudiciul cauzat s-a ridicat la suma de 196.612.168 lei.
Instanta de fond a constatat ca, în cauza nu sunt aplicabile dispozitiile
art.15 Cod penal si trebuie sa se tina seama de infractiunea savârsita, de
persoana condamnatului, conduita dupa pronuntarea hotarârii sau în timpul
executarii pedepsei si de timpul executat din pedeapsa.
Astfel, condamnatul a sustras, în repetate rânduri cupru din cablurile
telefonice si a mai savârsit 4 fapte de furt calificat, concurente, ceea ce
denota perseverenta infractionala.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel condamnatul P.M.,
considerând ca s-a facut o gresita individualizare a pedepsei în raport de
fapta si de datele sale personale, iar starea de recidiva este un element de
apreciere a instantei.
Verificând sentinta atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul
cauzei, Curtea a constatat apelul nefondat.
Instanta de fond a apreciat în mod corect ca în cauza nu sunt aplicabile
dispozitiile art.15 Cod penal si ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de
acest text de lege în ceea ce priveste aplicarea facultativa a legii penale mai
favorabile, dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.
Hotarârea a ramas definitiva prin nerecurare.
NOTA: Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile în cazul
pedepselor definitive are ca ipoteza o reducere a pedepsei prin legea noua în
raport de limitele prevazute de legea veche. Articolul 15 din Codul penal este
incident atunci când toate legile succesive prevad pentru fapta comisa
pedeapsa închisorii, iar legea noua prevede pentru fapta comisa un maxim
special mai redus decât cel din legea veche, pedeapsa concret aplicata de
instanta prin hotarârea definitiva nedepasind maximul prevazut de legea
noua. Instanta sa aprecieze ca reducerea duratei pedepsei este oportuna.
Legiuitorul a considerat ca principiul nulla poena sine lege îsi gaseste
aplicarea nu numai atunci când este vorba despre pedeapsa privita în
întregul ei – mitior lex – , dar si atunci când este vorba despre o fractiune de
pedeapsa (mitior poena).
Spre deosebire de art.13 din Codul penal care reglementeaza principiul
mitior lex si pentru aplicarea caruia s-au folosit criterii multiple de determinare
a legii mai favorabile, (conditiile de incriminare, cauzele care exclud
responsabilitatea, efectele circumstantelor atenuante, pedeapsa etc), atunci
când legea noua intervine dupa judecarea definitiva a cauzei, pentru
determinarea caracterului mai favorabil al legii noi (retroactivitatea poate privi
numai legea noua) se are în vedere cuantumul pedepsei – mitior poena.
Pentru a compara limitele de pedeapsa, trebuie avuta în vedere aceeasi
încadrare juridica a faptei.
Atunci când schimbarea încadrarii juridice a faptei în legea noua este
consecinta modului de evaluare a prejudiciului, se apreciaza (Fl.Streteanu
Drept penal- Partea generala, Ed.Rosetti 2003, pag.203), ca modificarea
textului legal nu este o consecinta a reevaluarii de catre legiuitor a pericolului
social al faptei, ci o consecinta a devalorizarii monetare. Modificarea
elementelor constitutive ale infractiunii nu atrage incidenta articolului 15 Cod
penal.
2
