Prevederile art. 15 din Codul penal privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile sunt incidente atunci când există o de legi în timp, dintre care cea nouă este mai favorabilă condamnatului. Textul nu este aplicabil în situaţia în care, printr-un act normativ ulterior condamnării, se modifică doar cuantumul prejudiciului faţă de care se încadrează juridic fapta.
(Decizia nr. 609 din 12 noiembrie 2001 — Secţia Ipenală)
Prin contestaţia la adresată Tribunalului Bucureşti, condamnatul V.B. a solicitat reducerea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 461 din 29 septembrie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti -Secţia a ll-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 263 din 23 ianuarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave.
în motivarea cererii condamnatul a arătat că, în raport de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, fapta sa nu mai poate fi considerată că a produs “consecinţe deosebit de grave”, astfel încât se impune reducerea pedepsei.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a ll-a penală, prin Sentinţa penală nr. 549 din 18 septembrie 2001, a respins ca nefondată contestaţia la executare.
S-a reţinut că în prezent, chiar în contextul modificărilor legislative menţionate, pedeapsa de 10 ani închisoare este mai mică decât maximul prevăzut pentru infracţiunea de furt calificat în varianta simplă, sancţionată cu închisoarea de la 3 la 15 ani. Pe de altă parte, în raport de infracţiunea săvârşită, de împrejurările în care a fost comisă, de cuantumul prejudiciului cauzat şi de timpul executat din pedeapsă, reducerea sancţiunii nu este justificată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, solicitând reducerea pedepsei în raport de prevederile Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 207/2000.
Apelul este nefondat.
Dispoziţiile art. 15 din Codul penal devin aplicabile în cazul în care, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea integrală a pedepsei, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, aceasta fiind prima condiţie a textului.
Or, în cauză, nu există succesiune de legi în timp, în sensul de reglementări care să prevadă, pentru aceeaşi infracţiune, pedepse diferite. Sancţiunile au rămas aceleaşi şi după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, modificându-se numai cuantumul prejudiciului în raport de care se încadrează juridic fapta. Pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului reprezintă minimul special prevăzut pentru infracţiunea de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, înainte şi după adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000.
Prin cererea sa, condamnatul a solicitat implicit schimbarea încadrării juridice a faptei, ceea ce confirmă inexistenţa succesiunii de legi în timp. Pe de altă parte, schimbarea încadrării juridice se dispune după cu totul alte reguli, cuprinse în art. 334 din Codul de procedură penală, şi nici nu este posibilă pe calea contestaţiei la executare prin aplicarea prevederilor art. 15 din Codul penal.
NOTĂ:
Decizia penală nr. 609 din 12 noiembrie 2001 a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1278 din 8 martie 2002 a Curţii Supreme de Justitie – Secţia penală
