Teoria impreviziunii, principiul echităţii şi justiţia comutativă. Aplicarea lor în procesele de partaj ca urmare a devalorizării bunurilor imobile
C. proc. civ., art. 673/5, art. 673/6
În aplicarea principiului egalităţii copartajanţilor, la efectuarea partajului trebuie luată în considerare valoarea bunului de la data judecăţii, iar nu valoarea existentă în momentul naşterii stării de coproprietate, astfel încât diminuarea valorii de piaţă a bunului se impută asupra drepturilor tuturor coparticipanţilor.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,
Decizia civilă nr. 725/R din 15 septembrie 2010, G.O.
Prin Decizia civilă nr. 725 din 15 septembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara a admis recursurile declarate de reclamanţii P.D.D. şi P.V. şi pârâtul Statul Român reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva Deciziei civile nr. 106 din 03.02.2010 a Tribunalului Timiş, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a avut în vedere argumentele ce succed.
În aplicarea principiului egalităţii copartajanţilor, la efectuarea partajului trebuia luată în considerare valoarea bunului de la data judecăţii, iar nu valoarea existentă în momentul naşterii stării de indiviziune.
Astfel, diminuarea valorii de piaţă a bunului, ca şi sporul de valoare al acestuia – care nu sunt rezultatul activităţii vreunuia dintre coproprietari – se impută asupra drepturilor tuturor copartajanţilor sau, dimpotrivă, le profită tuturor, iar nu unuia singur dintre ei.
Cu alte cuvinte, pentru a se asigura deplina echitate în efectuarea partajului unui imobil, respectiv pentru a asigura un deplin echilibru între cota transmisă şi contravaloarea acesteia, evaluarea trebuie să fie făcută la valoarea de circulaţie din momentul partajului.
Această soluţie este acceptată şi de doctrină care, în principiu, acceptă teoria impreviziunii, care se fundamentează pe căutarea unui just echilibru între prestaţiile părţilor unei convenţii, în condiţiile schimbării împrejurărilor economice (ca o cerinţă a justiţiei comutative).
Or, în speţa de faţă, menţinerea valorii imobilului de 103.158 lei, stabilită în luna aprilie 2009, pentru efectuarea partajului, ar fi profund inechitabilă, prin aceea că nu se realizează un just echilibru între cota transmisă şi contravaloarea ce trebuie plătită cu titlu de despăgubire, fiind de notorietate că din luna aprilie 2009 şi până în prezent, valoarea de piaţă a imobilelor a scăzut cu zeci de procente.
În acest sens, este de observat că potrivit raportului de expertiză extrajudiciară, depus în recurs, valoarea de circulaţie este de 26,691 euro/mp, cu peste 50% mai mică decât cea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în primă instanţă (63 euro/mp).
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 şi 312 alin. (3) Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul reclamanţilor, iar ca o consecinţă a admiterii acestui recurs a admis şi recursul pârâtului, a casat decizia atacată şi a trimis cauza la Tribunalul Timiş spre rejudecarea apelului, ocazie cu care se va suplimenta raportul de expertiză pentru determinarea valorii de piaţă actuale a imobilului.
