Prin cererea de reexaminare a încheierii nr. 160/2013, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele în dosarul nr. 472/329/2013, înregistrată la data de 26 martie 2013, formulată de petenta reclamantă Societatea de Asigurare – Reasigurare A S.A., aceasta a solicitat instanţei să revină asupra măsurii anulării acţiunii şi de a pronunţa o încheiere definitivă de retrimitere a cauzei completului iniţial investit.
În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 19 februarie 2013 a formulat cerere de chemare în judecată împotriva debitoarei C. I. , în care a precizat domiciliul cunoscut al acesteia, iar la data de 28 februarie 2013 Judecătoria Turnu Măgurele i-a pus în vedere să indice adresa actuală sau reşedinţa pârâtei, întrucât agentul procedural a fost în imposibilitate de a-i comunica pârâtei cererea de chemare în judecată, constatând că pârâta nu mai deţine locuinţa pe care reclamanta a indicat-o.
Mai precizează reclamanta că, faţă de dispoziţia instanţei, a formulat răspuns în care a arătat că, din datele obţinute, este posibil ca reşedinţa pârâtei să fie în comuna Islaz, judeţul Teleorman, la domiciliul fiului acesteia.
Reclamanta mai arată că instanţa, în mod eronat, a reţinut că nu a indicat exact adresa de domiciliu a pârâtei sau reşedinţa acesteia, iar instanţa nu şi-a exercitat rolul activ, în sensul că nu a luat măsuri de refacere a procedurilor de citare şi comunicare. Apreciază, invocând prev. art. 154 alin. 8 din N.C.P.C., că instanţa avea la dispoziţie cadrul legal necesar pentru a-şi îndeplini atribuţiile, în sensul că putea, din oficiu, să interogheze baza de date a Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanei, ori dacă procedura de citare nu avea să fie îndeplinită nici la reşedinţa indicată, apreciază că, raportat la această situaţie ipotetică, ar fi fost incidente prev. art. 167 NCPC, respectiv citarea prin publicitate.
Reclamanta apreciază că încheierea a fost pronunţată cu aplicarea abuzivă şi greşită a art. 200 NCPC, interpretarea situaţiei de fapt fiind eronată. A arătat că prevederile art. 194 lit. a NCPC teza finală condiţionează indicarea domiciliului părţilor de „în măsura în care sunt cunoscute”. A făcut referire la prev. art. 90 şi art. 91 NCC, referitoare la reşedinţă şi domiciliu.
Invocând prevederile art. 196 NCPC apreciază că motivul indicat de instanţă pentru anularea acţiunii nu se regăseşte printre cazurile de nulitate prevăzute de NCPC şi astfel i se încalcă dreptul al un proces echitabil prev. de art. 6 NCPC.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 200 alin. 6 NCPC.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa reţine următoarele:
În urma înregistrării pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele la data de 21.02.2013 a dos. nr. 472/329/2013, având ca obiect pretenţii, privind pe reclamanta Societatea de Asigurare Reasigurare A. SA şi pârâta C. I., s-a dispus citarea pârâtei la domiciliul indicat – Turnu Măgurele.
Citaţia şi înscrisurile anexate au fost returnate, agentul procedural făcând menţiunea că pârâta nu mai locuieşte al adresa indicată.
Instanţa a comunicat reclamantei prin adresă solicitarea de a indica în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării, adresa de domiciliu sau reşedinţa actuală a pârâtei, aducând-i la cunoştinţă motivul neîndeplinirii procedurii de citare şi comunicare.
La data de 28.02.2013, cu adresa nr. 374/28.02.2013, reclamanta a comunicat faptul că pârâta „”este posibil să locuiască la fiul acesteia, P. A., domiciliat în localitatea I., jud. Teleorman”.
Prin încheierea nr. 160/13.03.2013 dată de instanţă în camera de consiliu, s-a dispus anularea acţiunii în pretenţii formulate de reclamantă în temeiul art. 200 alin. 3 NCPC, reţinându-se că, prin comunicarea adresei anterior menţionata, reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia impusă de către instanţă nici până la termenul de complinire a lipsurilor – 11.03.2013, respectiv nu a revenit cu indicarea exactă a adresei de domiciliu sau reşedinţă a pârâtei.
Referitor la criticile formulate de către reclamantă prin cererea de reexaminare, instanţa apreciază că sunt neîntemeiate cele referitoare la exercitarea rolului activ de către instanţă, în sensul de a verifica bazele de date la care ar avea acces şi de a cita pârâta la adresa astfel identificată, respectiv de a cita din oficiu prin publicitate pârâta dacă nu s-ar fi îndeplinit procedura nici la reşedinţa indicată.
Instanţa apreciază că raportat la prev. art. 194 lit. a NCPC, pârâtul trebuie citat la adresa pe care reclamantul este obligat să o indice cu exactitate, iar instanţa nu poate, din oficiu, să citeze pârâtul la o altă adresă pe care ar identifica-o în urma consultării bazelor de date la care reclamanta face referire.
De asemenea, instanţa nu poate proceda, din oficiu, la citarea prin publicitate a pârâtei în cazul neîndeplinirii procedurii la adresa indicată de reclamant, întrucât o asemenea măsură se poate numai încuviinţa, conform art. 167 NCPC, deci la cererea reclamantului, după ce acesta ar arăta motivat că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului.
Instanţa nu împărtăşeşte nici opinia petentei reclamante în sensul că anularea cererii de chemare în judecată s-ar putea dispune numai pentru lipsa elementelor cererii de chemare în judecată enumerate de art. 196 alin. 1 NCPC. Art. 200 alin. 1 NCPC impune anularea cererii pentru nesocotirea tuturor cerinţelor menţionate la art. 194-197 NCPC, fără distincţii, exceptând în mod expres de la aplicarea acestei sancţiuni numai ipoteza nerespectării obligaţiei de a desemna un reprezentant comun. Menţionarea expresă a anumitor elemente ale cererii de chemare în judecată de art. 196 alin. 1 NCPC are drept consecinţă doar faptul că în aceste cazuri vătămare se prezumă. În cazul de faţă, prin neindicarea domiciliului pârâtului, vătămarea rezultă implicit, întrucât desfăşurarea judecăţii fără ca pârâtul să poată fi efectiv înştiinţat despre existenţa procesului l-ar prejudicia pe acesta.
Referitor la susţinerile reclamantei cu privire la prev. art. 90, 91 NCC privind dovada reşedinţei sau a domiciliului, instanţa reţine pe de o parte că până la data pronunţării încheierii atacate, reclamanta nu a făcut dovada domiciliului sau reşedinţei cu care pârâta figurează înregistrată în baza de date oficială a serviciului de evidenţă a persoanelor, iar pe de altă parte, potrivit practicii judiciare, prin domiciliul pârâtului care trebuie indicat de reclamant pentru citare trebuie să se înţeleagă nu neapărat domiciliul înregistrat de autorităţi ci locul în care aceasta locuieşte efectiv.
O altă apreciere nefondată este şi cea referitoare la existenţa obligaţiei de precizare a adresei pârâtului numai în măsura în care aceasta ar fi cunoscută de către reclamant. O asemenea interpretare a art. 194 lit. a nu poate fi în mod evident reţinută, având în vedere ansamblul reglementării. Sintagma „în măsura în care sunt cunoscute” se referă la alte elemente de identificare a pârâtului enumerate de textul de lege, precum codul numeric personal, contul bancar, dar nu vizează şi domiciliul pârâtului, acesta fiind un element esenţial pentru desfăşurarea judecăţii, reclamantul fiind cel care este obligat a-l indica, prin depunerea diligenţelor minime obligatorii, cum ar fi verificarea domiciliului înregistrat de serviciul de evidenţă a persoanelor, în cazul în care nu dispune de alte date.
Cu toate că reclamanta nu a indicat în mod ferm domiciliul pârâtei prin adresa nr. 374/28.02.2013, ci într-o manieră evazivă, precizând că este posibil aceasta să locuiască la fiul său P. A., instanţa constată că a fost indicată totuşi localitatea I., jud. Teleorman.
Instanţa apreciază că anularea cererii de chemare în judecată a fost determinată tocmai de această formulare evazivă a reclamantei şi a lipsei oricăror dovezi sau explicaţii în sensul celor afirmate.
Reclamanta a adus dovezi şi explicaţii suplimentare în cursul soluţionării prezentei cereri de reexaminare.
Astfel, din adresa nr. 4071/20.03.2013 a Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor din cadrul Consiliului Judeţean Teleorman rezultă că pârâta C. I. figurează în evidenţe cu domiciliul în mun. Timişoara, str. O. nr. 4, ap. 4, jud. Timis.
Din sent. civ. nr. 13999/03.06.2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara, dec. civ. nr. 1082/A/21.12.2011 pronunţată de Tribunalul Timiş şi dec. civ. nr. 1531/R/12.06.2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara Secţia I Civilă, toate în dos. nr. 14877/325/2008, rezultă că pârâta C. I. a vândut în cursul anului 2008 ap. 4 din mun. Timişoara, str. O. nr. 4, jud. Timiş, iar anterior datei de 21.12.2011 indicase drept domiciliu pentru comunicarea actelor procedurale mun. Turnu Măgurele, jud. Teleorman.
Din cuponul de pensie depus de reclamantă la dosar rezultă că pensia pentru luna noiembrie a anului 2011 îi era transmisă pârâtei în com. I., jud. Teleorman.
Faţă de succesiunea cronologică a celor reţinute, instanţa apreciază că se poate naşte prezumţia că ultima locuinţă cunoscută a pârâtei s-a aflat în com. I., jud. Teleorman, astfel că în baza acestor dovezi, apreciază că reclamanta a validat domiciliul indicat prin adresa nr. 374/28.02.2013.
În consecinţă, în temeiul art. 200 alin. 6 şi 7 NCPC, instanţa va admite cererea de reexaminare formulată şi va trimite cauza completului iniţial învestit
