Încetarea de drept a mandatului de consilier. Calitate procesuală a Consiliului local. Neacordarea daunelor morale
Legea nr. 161/2003, art. 90 alin. (1) Legea nr. 393/2004, art. 9 alin. (3)
în situaţia în care a intervenit starea de incompatibilitate în privinţa alesului local (în calitate de consilier local şi asociat unic al unei societăţi cu capital privat, a încheiat un contract de execuţie de lucrări cu autoritatea din care făcea parte, respectiv Consiliul local), reglementată de dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, Consiliul local are competenţa să constate încetarea de drept a mandatului, în virtutea atribuţiilor conferite de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004.
în condiţiile în care atât Legea nr. 393/2004, cât şi Legea nr. 161/2003 prevăd procedurile după care se constată încetarea de drept a mandatului de consilier local, fără ca ele să se excludă, Consiliul local a uzat în mod legal de această prevedere, atât timp cât dispoziţiile art. 9 alin. (3) îi oferă această posibilitate. Consiliul local a acţionat în limita atribuţiilor conferite de lege.
în cauză nefiind încălcate normele ce reglementează competenţa autorităţii ce constată încetarea mandatului, nu se justifică acordarea de daune morale.
C.A. Alba lulia, s. com., decizia nr. 25 din 21 mai 2007, în C.P.J.C.A. Alba lulia 2007, Ed. Hamangiu, 2009, p. 286
Prin cererea înregistrată la data de 30.11.2006, reclamantul J.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local M., să fie constatată nulitatea absolută a hotărârii nr. 158/18.09.2006 şi a celei de completare cu nr. 186/30.10.2006, acordarea daunelor morale în sumă de 2.000 lei şi a cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii, se arată că, în mod nelegal, s-a constatat încetarea de drept a mandatului de ales local, în temeiul dispoziţiilor art. 92 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, în considerarea faptului că, în calitate de asociat unic al unei societăţi cu capital privat, a încheiat contractul de de lucrări cu autoritatea administraţiei publice locale din care face parte. Se arată că încetarea mandatului a fost dispusă de o autoritate necompetentă, aceasta putând fi constatată doar de prefect, la sesizarea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Au fost solicitate daune morale, în temeiul dispoziţiilor art. 998-999 C. civ., pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat ca urinare a faptei ilicite, cât şi faţă de
dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004. In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 92 din Legea nr. 161/2003.
Secţia comercială şi administrativ a Tribunalului Sibiu, prin sentinţa nr. 292/7.02.2007, a respins acţiunea.
Instanţa a reţinut prin considerentele expuse că, în cauză, nu au fost încălcate normele ce reglementează competenţa autorităţii ce constată încetarea mandatului, fiind o situaţie intervenită pe parcursul exercitării mandatului, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 şi care se constată de Consiliul local, şi nu de prefect, care constată incompatibilitatea după validarea mandatului pentru o situaţie existentă anterior, potrivit art. 91 şi art. 92 din Legea nr. 161/2003.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii şi admiterea acţiunii.
Prin motivele de recurs se arată că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut competenţa Consiliului local, în baza Legii nr. 393/2004, deoarece competenţa revine prefectului, şi nu Consiliului local, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 92 din Legea nr. 161/2003. Acest articol acoperă toate situaţiile de incompatibilitate, atât cele anterioare intrării ei în vigoare, cât şi ulterioare. Incompatibilitatea ce intervine după validarea mandatului de consilier, ca urmare a unei funcţii deţinute anterior, este reglementată exclusiv de art. 91 din Legea nr. 161/2003. Articolul 92 se referă la situaţia expresă ce vizează încălcarea obligaţiei negative de a nu încheia contracte cu autoritatea din care face parte, atât a celor în derulare, cât şi a celor încheiate ulterior.
Curtea, analizând sentinţa atacată sub aspectul recursului declarat, a constatat că este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a avut calitatea de consilier local al municipiului Mediaş din mai 2004 şi până la data de 18.09.2006, dată la care Consiliul local a adoptat hotărârea nr. 158, prin care a constatat încetarea de drept a mandatului pentru incompatibilitatea prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003.
In motivarea hotărârii, s-a arătat că reclamantul, în calitate de consilier local şi asociat unic al unei societăţi cu capital privat, a încheiat un contract de execuţie de lucrări cu autoritatea din care facea parte, respectiv Consiliul local.
Hotărârea adoptată a fost motivată, în drept, pe dispoziţiile art. 90 alin. (1), art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004.
Viceprimarul municipiului a sesizat secretarul unităţii administrativ-teritoriale, care, la rândul său, a sesizat prefectul. Acesta din urmă a răspuns că incompatibilitatea se constată de Consiliul local prin hotărâre, la propunerea primarului, conform art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004.
Din fişa de identificare nr. 3174/2007, primită de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu, reiese că reclamantul este asociat unic şi administrator al SC A. SRL. Firma a încheiat cu municipiul Mediaş contractul nr. 104/14.07.2006, privind efectuarea unor lucrări de reabilitare la străzile din municipiul Mediaş.
Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali arc ca obiect stabilirea condiţiilor de exercitare a mandatului de către aleşii locali, a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în baza mandatului încredinţat. Legea nr. 393/2004 nu reglementează situaţiile de incompatibilitate, dar Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei vine să reglementeze situaţiile de incompatibilitate pentru aleşii locali. Legea nr. 161/2003 constituie legea specială aplicabilă în domeniul incompatibilităţilor în privinţa combaterii şi sancţionării faptelor de corupţie, în timp ce Legea nr. 393/2004 reglementează statutul aleşilor locali.
De fapt, Decizia nr. 631/2006, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 903 din 7 noiembrie 2006, respinsă în cele din urmă, vine să clarifice relaţia dintre cele două legi, precum şi natura atribuţiilor prefectului în emiterea ordinului. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, şi anume situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), iar prefectul emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii adminis-trativ-teritoriale.
Curtea a constatat că acest text legal nu vizează crearea unui raport de subordonare între prefect şi autorităţile administraţiei publice locale, dimpotrivă, încetarea mandatului intervine în temeiul legii, iar ordinul prefectului are doar rolul de a constata o stare de fapt în ceea ce îl priveşte, în mod exclusiv, pe alesul local. Referitor la pretinsa contrarietate a prevederilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 cu cele ale art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, Curtea nu a reţinut abrogarea celui dintâi text în baza art. 85 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 393/2004, întrucât nu există o contrarietate între cele două prevederi legale.
In consecinţă, în condiţiile în care atât Legea nr. 393/2004, cât şi Legea nr. 161/2003 prevăd procedurile după care se constată încetarea
de drept a mandatului de consilier local, fară ca ele să se excludă, instanţa a apreciat că în mod legal Consiliul local a uzat de această prevedere, atât timp cât dispoziţiile art. 9 alin. (3) îi oferă această posibilitate. Consiliul local a acţionat în limita atribuţiilor conferite de lege. Aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin decizia pronunţată, nu este contrarietate între dispoziţiile celor două legi.
