Au fost respinse excepţiile lipsei coparticipării procesuale active, lipsei calităţii procesuale active, lipsei de interes, invocate de pârâţi în raport de reclamanta PP, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant MT şi de reclamanta PP decedată ulterior introducerii acţiunii, acţiune continuată de moştenitor GL , în contradictoriu cu pârâţii PN si PI, a fost respinsă cererea pârâţilor referitoare la exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale de către reclamanţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut referitor la excepţia lipsei de interes a reclamantei, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Plăvănescu Profira, că reclamanta PP a fost căsătorită cu reclamantul MT, cei doi dobândind în timpul căsătoriei imobilul teren cuprins în înscrisul zdelcă ce face obiectul dosarului. Cum părţile nu au dovedit în mod clar dacă terenul cuprins în zdelcă a fost atribuit integral şi exclusiv reclamantului MT, instanţa apreciază că reclamanta PP are calitate procesuală activă dar justifică şi un interes în formularea cererii introductive.
Excepţia lipsei coparticipării procesuale se impune a fi respinsă având în vedere că nu s-a indicat de către pârâţi o altă persoană care să pretindă apărarea drepturilor sale în cadrul prezentului dosar. Nu s-a indicat o persoană a cărei interese se impune a fi protejate în prezentul litigiu, astfel că excepţia este neîntemeiată .
Pe fondul cauzei , instanţa a reţinut că se pretinde de către reclamanţi că semnătura vânzătorului din actul intitulat zdelcă nu aparţine reclamantului MT şi că acest aspect are relevanţă întrucât astfel s-ar face dovada lipsei consimţământului reclamantului la încheierea antecontractului de vânzare cumpărare.
Conform art.948 C.civil consimţământul reprezintă una din condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii, lipsa consimţământului fiind o cauză de nulitate absolută ale actului juridic.
Lipsa consimţământului constituie un motiv de nulitate absolută a unui act juridic, însă nu poate fi probată doar cu o simpla susţinere în cuprinsul cererii de chemare în judecată astfel cum au solicitat reclamanţii în lipsa oricăror alte probe.Astfel cum rezultă din înscrisul intitulat „zdelcă convenţională (act de vânzare cumpărare )” datat 18.10.1975, rubrica vânzător poartă semnătura celui menţionat în act având această calitate. Înscrisul sub semnătură privată are forţa probanta tocmai prin semnarea lui de către părţi. Atât timp cât pârâtul a depus originalul pentru verificarea de scripte, dar reclamantul nu s-a prezentat în instanţă pentru parcurgerea acestei proceduri – instanţa urmează a reţine că semnătura de pe acest înscris aparţine reclamantului.
Contrar celor afirmate de reclamanţi, dovada că semnătura existentă pe înscris nu aparţine vânzătorului incumbă acestuia, întrucât acesta deţine şi toate probele ce fac posibilă constatarea acestui fapt. Astfel, reclamantul este cel care deţine înscrisurile ce poartă semnătura sa, cu referire la perioada la care se pretinde că s-a întocmit actul contestat. De asemenea, citat fiind personal la interogatoriu, reclamantul nu s-a prezentat, refuzul său de a se prezenta fiind considerat şi ca un refuz de a semna. Pârâţii au prezentat înscrisul în original punându-l la dispoziţia părţii adverse care, în situaţia nerecunoaşterii semnăturii, avea posibilitatea de a se înscrie în fals sau de a arăta expres că tăgăduieşte semnătura.
Reclamantul nu s-a prezentat la termenul acordat pentru administrarea probelor, pentru a semna în faţa instanţei, lipsa acestuia având valoarea unei mărturisiri depline în folosul părţii potrivnice, conform art. 225 CPC 1965.
Deşi reclamantul a depus o multitudine de înscrisuri , nu a depus nici un înscris autentic sau cu dată certă care să poarte semnătura sa, deşi avea această posibilitate, pentru a dovedi că semnătura de pe actul a cărui constatare a nulităţii absolute o solicită nu îi aparţine.
Reclamantul a precizat expres prin apărător că nu solicită efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească cu exactitate realitatea susţinerilor sale, deşi proba ştiinţifică este cea mai relevantă în stabilirea adevărului în prezenta cauză.
Mai mult decât atât, pârâţii sunt cei care au depus mai multe înscrisuri cu date certe apropiate celui contestat ( cerere autorizare pentru executare lucrări, cerere către primar Podu Iloaiei, înregistrate sub nr. 1696 din 23.09.1975) înscrisuri ce au fost depuse la autorităţile locale, din care rezultă cu claritate că semnătura reclamantului MT este identică cu cea de pe zdelca convenţională act de vânzare cumpărare.
Susţinerile reclamanţilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată privind faptul că anterior s-ar fi constatat că zdelca ar fi falsă nu pot fi primite, referirile din sentinţa civilă nr. 2209/ 2007 reţinând doar că înscrisul nu este datat şi nici semnat, deşi anterior nu se face menţiunea că s-ar fi prezentat originalul acestuia. De asemenea, obiectul cauzei în care s-a pronunţat sentinţa menţionată nu a privit valabilitatea înscrisului ci a unor titluri de proprietate emise în baza Legii nr. 18 din 1991.
Deşi instanţa constată că reclamantul MT are pe rolul Tribunalului Iaşi dosarul nr. 1399/245/2008, suspendat la solicitarea sa în baza art. 244 pct. 1 din CPC 1865, până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze, instanţa consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 108 ind. 1 sau art. 723 din Codul de procedură Civilă 1865, privind exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, astfel că apreciază că nu se impune aplicarea acestor dispoziţii.
