În motivarea cererii lor reclamanţii au arătat că la data de 26.07.2001 a decedat tatăl lor, P. M. , cu ultimul domiciliu în com. Borcea, jud. Călăraşi şi că din masa succesorală rămasă de pe urma acestuia fac parte : dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3,82 ha teren extravilan situată în com. Borcea, jud. Călăraşi , reconstituit prin titlul de proprietate nr. 6823 din 17.03.1994 emis de C.J.S.D.P.A.T. Călăraşi şi dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 6,13 ha teren extravilan , situată în com. Borcea, jud. Călăraşi , reconstituit prin titlul de proprietate nr. 138112 din 27.01.2009 emis de C.J.S.D.P.A.T. Călăraşi .
Au mai precizat de pe urma defunctului , au rămas ca moştenitori ei , în calitate de fii , pârâţii P .I. şi P. N. ,tot în calitate de fii şi pârâta C.V. ,în calitate de nepoată de fiică- K. A., postdecedată tatălui ei -, fiecare având câte o cotă de 1/6 din masa succesorală.
Au mai menţionat solicită ieşirea din indiviziune asupra bunurilor ce compun masa succesorală ,prin atribuirea în natură a cotelor ce li se cuvin din acestea , precum şi obligarea pârâtului P. N. să le restituie c/val. arenzii încasate de el de pe suprafaţa de 3,82 ha teren , aferentă ultimilor trei ani .
În dovedirea cererii lor reclamanţi au înţeles să se folosească de proba cu expertiză ,interogatoriu ,martori şi înscrisuri, depunînd în acest sens la dosarul cauzei următoarele : copii de pe titlurile de proprietate nr.6823 din 17.03.1994 şi 138112 din 27.01.2009 emise de CJSDPAT Călăraşi , copii de pe actele lor de stare civilă din care rezultă că sunt fiii defuncţilor P. M.şi P. L., copii de pe certificatele de deces ale defuncţilor ,copie de pe certificatul de naştere şi de căsătorie al acesteia din urmă .
În drept au invocat prevederile art. 650 şi urm. C civ , 721 C civ .
În termen legal pârâtul P. N. a depus la dosarul cauzei întâmpinare , invocând excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al reclamanţilor şi al celorlalţi pârâţi ,de a accepta succesiunea rămasă de pe urma defunctului P. M. , el fiind unicul moştenitor al acestuia şi solicitând obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată .
În motivarea cererii sale , pârâtul a arătat că nici una dintre părţi , cu excepţia sa , nu a acceptat , conform art. 700 C civ , nici expres şi nici tacit , moştenirea rămasă de pe urma defunctului P.M., ba mai mult , toţi au cunoscut şi au acceptat voinţa acestuia de al desemna pe el unic moştenitor , aşa cum reiese din testamentul autentificat sub nr. 1060 din 21.06.2001 de BNP Stuparu Ion .
În susţinerea cererii sale pârâtul a înţeles să administreze proba cu interogatoriu , martori şi înscrisuri, depunând la dosar testamentul mai sus menţionat , precum şi o copie a cărţii sale de identitate .
În şedinţa publică din data de 12.11.2009 reclamanţii au solicitat introducerea în cauză , în calitate de pârât şi a soţului defunctei K .A. ,moştenitor al acesteia şi au depus o cerere privind reducerea taxei de timbru având în vedere veniturile pe care le au .
În susţinerea acesteia au depus o serie de înscrisuri , aflate la filele 30-41, 46-61 din dosar.
Instanţa a admis cererea reclamanţilor şi a dispus citarea în cauză , în calitate de pârât a numitului K. F. , soţ al fiicei postdecedate , a defunctului P. M. .
Totodată prin încheierea pronunţată la data de 27.11.2009 a fost admisă şi cererea reclamanţilor de reducerea a taxei de timbru , aferentă acţiunii formulate de la 3094 lei, la 1547 lei , în baza art. 8 rap. la art. 6 şi art. 9 din OUG 51/2008.
În şedinţa publică din data de 17.12.2009 , reclamanţii şi-au completat acţiunea cu cererea privind constatarea deschisă a succesiunii rămasă de pe urma defunctei P.L. , decedată la data de 11.09.2003,solicitând să se stabilească masa succesorală rămasă de pe urma acesteia, moştenitorii şi cotele lor, să se dispună ieşirea din indiviziune a părţilor şi să se reducă liberalitatea excesivă făcută de defunctul P. M. ,în favoarea pârâtului P. N., prin testamentul autentificat sub nr. 1060 din 21.06.2001 de BNP Stuparu Ion .
În motivarea cererii , reclamanţii au arătat că P. L. este soţia postdecedată a defunctului P. M. ,care în calitate de moştenitor legal al acestuia , moşteneşte 1/4 din masa succesorală rămasă de pe urma soţului ei . Au mai menţionat că la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei vin în calitate de moştenitori ei, în calitate de fii , pârâţii P. I. şi P. N. ,tot în calitate de fii şi pârâta C. V. ,pârâtul K. F. , în calitate de nepoată de fiică şi respectiv soţ a lui K. A., postdecedată tatălui ei -, fiecare având câte o cotă de 1/6 din masa succesorală .
Au mai invederat că şi în acest caz doresc atribuirea în natură a cotelor ce li se cuvin din bunurile ce compun masa succesorală şi au solicitat să se reducă liberalitatea excesivă făcută de defunctul P. M. , care îi lasă pârâtului P. N., prin testamentul autentificat sub nr. 1060 din 21.06.2001 de BNP Stuparu Ion, întreaga sa avere şi care încalcă rezerva succesorală , prev. de art. 841 C civ ,care stabileşte că în cazul în care există mai mult de 3 copii , autorul nu poate dispune decât de 1/4 din bunurile sale, restul de 3/4 reprezentând rezerva succesorală a acestora .
Au mai menţionat că solicită totodată respingerea excepţiei prescripţiei dreptului lor de opţiune succesorală , în ceea ce priveşte acceptarea succesiunii defunctului P. M. , arătând că au făcut acte tacite de acceptare a moştenirii acestuia ,în sensul că au primit o parte din arenda cuvenită pentru terenul aflat în extravilan şi au achitat şi impozitul către stat, aferent bunurilor succesorale .
Pârâtul P. N. a depus o nouă întâmpinare ,prin care a precizat că este de acord cu dezbaterea succesiunii defunctei P. L. , constatându-se calitatea de moştenitori ai acesteia atât în persoana sa ,cât şi în persoana reclamanţilor şi a celorlalţi pârâţi , urmând a se avea în vedere ,că aceasta i-a lăsat întreaga sa avere , conform testamentului autentificat sub nr. 1061 din 21.06.2001 de BNP Stuparu Ion , pe care-l depune la dosar. A mai adăugat că ambii săi părinţi i-au lăsat averile lor, în considerarea faptului că el a fost singurul care i-a îngrijit în timpul vieţii ,iar după moarte le-a organizat înmormântările şi parastasele ulterioare acestora.
La termenul din data de 4.02.2010 ,pârâtul P. N.a invocat excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al reclamanţilor şi al celorlalţi pârâţi ,de a accepta succesiunea rămasă de pe urma defunctei P.L. , el fiind unicul moştenitor al acesteia, ţinând cont de faptul că nici în acest caz ,nici unul dintre ei , nu a făcut vreun act de acceptare expresă sau tacită a acesteia .
În drept a invocat prev. art. 700 C civ .
La acelaşi termen de judecată , reclamanţii au invocat la rândul lor , reducţiunea liberalitatea excesive făcută de defuncta P. L.,în favoarea pârâtului P.N., prin testamentul autentificat sub nr. 1061 din 21.06.2001 de BNP Stuparu Ion .
În motivarea cererii au arătat că şi în acest caz au fost încălcate prev. art. 841 C civ , în sensul că defuncta testându-şi întreaga avere doar în favoarea unui copil,le-a încălcat rezerva succesorală de 3/4 din masa succesorală , rămasă de pe urma ei .
Totodată au solicitat respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de opţiune succesorală , în ceea ce priveşte acceptarea succesiunii rămase de pe urma mamei lor , învederând că şi în acest caz au făcut acte de acceptare tacită a acesteia.
Au menţionat că au participat la cheltuielile de înmormântare ale mamei lor şi la organizarea parastaselor ulterioare a acesteia , s-au implicat în plata impozitului pe teren şi nu au înţeles nici un moment să renunţe la moştenirea mamei lor , chiar dacă , în baza unei înţelegeri , l-au lăsat pe pârâtul P. N. să încaseze şi arenda cuvenită lor, de pe urma terenurilor , întrucât acesta locuia în aceiaşi zonă şi îi era mult mai uşor să gestioneze banii .
Prin întâmpinările depuse la dosar , în şedinţa publică din 4.02.2010 pârâţii C.V. şi P. I. au invederat că pârâtul P. N. a fost singurul care s-a ocupat de administrarea averilor rămase de pe urma defuncţilor P.M.şi P. L. , tot el fiind şi cel care s-a ocupat de organizarea înmormântărilor acestora şi a parastaselor ulterioare lor , fără ca vreunul din ceilalţi fraţi să contribuie financiar la ele.
Pârâta C. a depus la dosar o copie a cărţii sale de identitate.
La termenul de judecată din data de 4.03.2010 instanţa , după ce a pus în discuţia părţilor excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al reclamanţilor şi al pârâţilor P. I. şi C. V. ,în ceea ce priveşte acceptarea succesiunilor defuncţilor P. M. şi P. L., invocate de pârâtul P. N. , le-a admis pentru următoarele considerente .
Potrivit dispozitiilor art. 644,686,688 cod civ. transmiterea patrimoniului succesoral operează de drept din momentul deschiderii moştenirii fără vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără ştirea lui . Nimeni nu este însă obligat să accepte o moştenire care i se cuvine şi pentru ca soarta acesteia să nu rămână multă vreme incertă , legiuitorul a stabilit ca dreptul de opţiune să fie exercitat într-un termen de 6 luni , calculat de la data deschiderii moştenirii . Astfel, art. 700 al. 1 cod civ stipulează că „ dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni , socotit de la data deschiderii succesiunii „ . Acest termen de 6 luni a fost calificat de doctrină ca un termen de prescripţie , care dacă nu a fost exercitat stinge dreptul la acţiune în sens material . Termenul de exercitare a opţiunii succesorale începe să curgă de la data deschiderii succesiunii , deci de la data decesului , indiferent de momentul înscrierii lui în registrele de stare civilă şi faţă de toţi succesibilii , indiferent că vocaţia lor la moştenire este concretă sau numai generală .
Regula privind începutul prescripţiei se aplică indiferent dacă succesibilul moşteneşte în nume propriu , cum este cazul reclamanţilor P .G. , P. Ş. , P.T., Petcu Ion,fii ai defuncţilor P. M. şi P. L. sau prin retransmitere , cum este cazul pârâtei C. V. , nepoată de fiică , K. A.,postdecedată .
De la regula calculării termenului de prescripţie există excepţii , aşa cum există şi cauze de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripţie , stipulate în Decretul nr. 167/1958 , însă reclamanţii şi pârâţii P. I. şi C.V. nu au făcut dovezi din care să rezulte că s-ar încadra într-unul din cazurile expres stipulate de lege , de natură să suspende sau să întrerupă termenul de 6 luni .Acceptarea succesiunii în termenul mai sus menţionat este fie expresă , atunci când succesibilul îşi manifestă intenţia de a o accepta printr-un înscris , fie el autentic sau sub semnătură privată , fie tacită , respectiv prin fapte din care să rezulte neîndoielnic intenţia acestuia de a intra în posesia ei . Deşi legiuitorul nu stabileşte expres care sunt actele sau faptele în virtutea cărora se consideră că moştenitorul a înţeles să accepte succesiunea , totuşi din conţinutul acestora trebuie să rezulte indubitabil această intenţie a sa .În acest sens, practica judiciară a stabilit că nu semnifică acceptare tacită a moştenirii plata cheltuielilor de înmormântare sau a parastaselor ulterioare , acestea fiind efectuate de moştenitori din considerente de morală şi de respect faţă de memoria defunctului .
Martorii audiaţi în cauză , atât la cererea reclamanţilor, cât şi la cererea pârâtului P. N. , au relevat în declaraţiile date că după moartea defunctului P. M. , în imobilul masă succesorală s-a mutat pârâtul P.N. , împreună cu soţia sa , pentru a-şi îngriji mama neputincioasă, respectiv defuncta P. L. şi după ce au convieţuit împreună aprox. 1 an , s-au mutat cu toţii în Feteşti, unde defuncta a locuit pînă la data decesului .
După mutarea lor în Feteşti, defuncta P. L. şi pârâtul P. N. au dispus de imobilul masă succesorală în sensul că l-au închiriat martorului F. M. , aspect cunoscut şi de martorul reclamanţilor N. I. , dar şi de martorul pârâtului , P.C. .
În ceea ce-i priveşte pe reclamanţi şi pe pârâtul P. I. ,din probele administrate în cauză , rezultă că aceştia nu au făcut nici un act de acceptare tacită a succesiunii . În interogatoriile ce le-au fost luate ( filele 133-135 ), reclamanţii recunosc că după moartea părinţilor lor nu şi-au însuşit nici un bun din gospodăria acestora şi au acceptat fără nici un fel de discuţie ca de imobilul masă succesorală compus din casa de locuit , să dispună prin închirierea lui , doar pârâtul P. N. .
Aşa cum am arătat mai sus , este irelevant în speţă, faptul că aceştia au participat sau nu la cheltuielile de înmormântare sau la parastasele părinţilor lor, câtă vreme aceste acte nu semnifică acceptarea succesiunii .
Reclamanţii au încercat să dovedească , fără a reuşi însă , faptul că între ei şi pârâtul P. N. a existat o înţelegere intervenită după moartea defunctului lor tată, care consta în încasarea de către acesta a arendei cuvenită lor, de pe urma terenurilor extravilane ce intrau în masa succesorală ,iar cu aceasta urmau să se achite cheltuielile de înmormântare şi parastasele părinţilor.
Instanţa a înlăturat în acest sens declaraţia martorului N.I. care învederează că a auzit la înmormântarea defunctului P. M. de această înţelegere a părţilor , apreciind că această afirmaţie este făcută procauza , fiind puţin probabil ca părţile să fi discutat un asemenea subiect , la acel moment şi de faţă cu persoane străine .
Nu a putut fi reţinută nici afirmaţia martorului N. G. , referitoare la existenţa acestei înţelegeri între părţi , întrucât acesta a aflat de ea în mod indirect , în urma unei discuţii purtate cu fratele său, în urmă cu 1 an , fără a putea preciza exact când a intervenit ea , aşa încât să se poată stabili dacă s-a produs în interiorul termenelor de prescripţie sau în afara acestora .
De asemenea , din probele administrate nu a reieşit care dintre părţi a participat la această înţelegere , întrucât pârâţii P.I. şi C. V. nu fac nici o referire la acest aspect , în întâmpinările depuse în cauză, iar martorii nu au făcut nici o menţiune cu privire la ei , iar reclamantul P G. a recunoscut la interogatoriul ce i-a fost luat că nici măcar nu a fost prezent la înmormântarea părinţilor săi , astfel că este puţin probabil să fi încheiat vreo înţelegere cu pârâtul P. N. , la acel moment , aşa cum a încercat să susţină martorul N.De altfel, nu s-a putut stabili din probele administrate dacă această eventuală înţelegere viza ambele succesiuni , sau doar pe cea a defunctului P. M. şi nici pe câţi ani ar fi încheiat-o părţile , pentru a se putea verifica veridicitatea afirmaţiilor reclamanţilor .
Nici unul dintre reclamanţi nu a făcut vreo dovadă din care să rezulte că ar fi achitat vreunul din impozitele aferente bunurilor succesorale , ori în cazul în care ar fi acceptat moştenirea părinţilor lor , ar fi fost normal să facă şi acest lucru , mai ales că înţelegerea pe care pretind că au încheiat-o cu pârâtul P.N. viza cheltuirea banilor din arenda cuvenită lor , doar pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare şi a parastaselor părinţilor .
Reclamanta P. T. a depus la dosar înscrisuri datând din anul 2009 , din care rezultă că s-ar fi interesat de terenurile extravilane aparţinând defunctului său tată şi chiar ar fi primit arenda cuvenită pe anul respectiv . Aceste înscrisuri nu reprezintă o dovadă a faptului că a acceptat succesiunea părinţilor săi în termen de 6 luni de la decesul acestora, iar în plus, pârâtul P. N. a precizat , la cererea instanţei, că le-a dat fraţilor săi sub formă de ajutor , având în vedere situaţia lor financiară precară, o parte din arenda încasată pe ultimii 2 ani .
De altfel, toţi cei trei martori audiaţi la cererea reclamanţilor au invederat în declaraţiile date că au auzit de neînţelegerile dintre părţi abia în ultimul an , deşi cei doi defuncţi au decedat în 2001 şi respectiv 2003 şi singurul care a beneficiat de bunurile succesorale , prin închirierea imobilului casă de locuit şi prin încasarea arendei de pe terenul extravilan , a fost pârâtul P. N. .
În ceea ce-i priveşte pe pârâţii P. I. şi Co. V. , prin întâmpinările depuse la termenul din data de 4.02.2010 ( filele 122-125 ) aceştia au recunoscut că singurul care s-a ocupat de administrarea averilor defuncţilor a fost pârâtul P.N. , în timp ce ceilalţi fraţi ai lui , nu au avut nici o contribuţie în acest sens şi nu au plătit nici unul din impozitele aferente bunurilor succesorale , care au fost suportate tot de acesta .
Ca atare, instanţa a considerat că întreg probatoriul administrat în cauză , conduce la concluzia că singurul care a acceptat tacit moştenirea defuncţilor P. M. şi P. L. , în favoarea căruia cei doi şi-au testat şi întreaga avere, aşa cum rezultă din testamentele depuse la dosarul cauzei ( filele 78 şi 115 ) , este pârâtul P. N. ,în timp ce ceilalţi fraţi ai săi ,prin neacceptarea în termen a moştenirii acestora , au devenit străini faţă de ele .
Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate , respectiv art. 700 şi urm. C civ , instanţa admiţând excepţiile invocate de pârâtul P. N. , urmează a respinge acţiunea formulată de reclamanţi, aşa cum a fost completată , ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite excepţiile prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al reclamanţilor în ceea ce priveşte acceptarea succesiunilor defuncţilor P.M.şi P. L., invocate de pârâtul P. N .
Respinge acţiunea , aşa cum a fost completată, formulată de reclamanţi împotriva pîrîţilor , ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Obligă reclamanţii la plata către pârâtul P. N. a sumei de 1000 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8.03.2010.
