Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului TT sub aspectul săvârşirii unei tentative la infracţiunea de omor prevăzută de disp. art. 32 al. 1 Cod Penal raportat la art. 188 al. 1 Cod Penal. S-a reţinut prin rechizitoriul mai sus menţionat faptul că la data de 11.06.2014, în jurul orelor 12-13:00, în loc public, pe fondul geloziei, inculpatul mai sus menţionat a aplicat persoanei vătămate NM lovituri directe şi repetate cu obiect înţepător-tăietor (posibil cuţit) peste corp, inclusiv în zona toracelui şi latero-cervicală, cauzându-i multiple plăgi înjunghiate hemitorace stâng (pneumotorax) şi plăgi superficiale latero-cervicale stânga – leziuni traumatice care au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate.
În cursul judecății inculpatul a solicitat a-i fi reţinută circumstanţa atenuantă legală prevăzută de disp. art.75 al.1 lit.a C.p.(săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă); în acest context s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor corelative prev. de art.76 C.p. şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, conform acestor dispoziţii legale, care să permită suspendarea sub supraveghere a executării;
Cererea inculpatului a fost admisă doar în privinţa reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art.75 al.1 lit.a C.p. pentru următoarele considerente: pentru a putea fi reţinută circumstanţa atenuantă a provocării este necesar ca victima infracţiunii să dovedească o agresivitate ori un comportament care să fie considerat grav, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, astfel încât acesta să nu fie în stare să de abţină de la o ripostă (prin săvârşirea unei infracţiuni); legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificaţie.
Faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea într-o astfel de stare de încărcare nervoasă este evidenţiat prin numeroase mijloace probatorii: declaraţia martorei TD evidenţiind faptul că persoana vătămată NM s-a implicat în viaţa acesteia, oferindu-şi ajutorul în diverse probleme într-o perioadă când martora era vulnerabilă şi trebuia să se descurce singură (încă de când inculpatul lucra în străinătate); corelativ, procesul verbal de verificare evidenţiind mesajele recepţionate de la postul telefonic utilizat de martora TD; totodată, multiplele caracterizări ale inculpatului înaintate la dosar încă din prima fază a procesului penal pune în lumină buna conduită morală, civică a acestuia precum şi faptul că, anterior evenimentului, pentru o perioadă lungă de timp, inculpatul T T a încercat prin metode civilizate abordarea persoanei vătămate pentru a-şi salva căsnicia.
