În cazurile în care, după ce salariatul a efectuat concediul de odihnă, contractul său de muncă a încetat din motivele imputabile, acesta este obligat să restituie unităţii partea din indemnizaţia de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate din anul pentru care i s-a acordat acest concediu, precum şi contravaloarea ajutorului material pentru recuperarea forţei de muncă în situaţia în care nu are dreptul la cel puţin 15 zile de concediu de odihnă pentru perioada lucrată.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.895 din 2 octombrie 2009
Reclamanta S.N.T.F.M.-C.F.R. Marfă S.A. a chemat în judecată pe pârâtul L.M., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3336,8 lei, reprezentând drepturi băneşti încasate nejustificat şi contravaloarea echipamentului protector primit şi neuzat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că numitul L.M. a fost salariatul unităţii, începând cu 1.11.2007 până la data de 1.09.2008 când, în baza art.267 lit. f din Codul Muncii, a intervenit încetarea contractului individual de muncă, pentru absenţe nemotivate, începând cu data de 1.06.2008, aşa cum rezulta din Decizia nr.I.B. 1/1706/1.09.2008. Ulterior, pârâtul avea obligaţia să se prezinte la unitate pentru a i se întocmi fişa de lichidare, urmând să restituie echipamentul de protecţie primit şi neuzat şi sumele de bani şi contravaloarea tichetelor de masă încasate nejustificat.
A susţinut reclamanta că în decursul anului 2008 numitul L.M. a beneficiat de 24 zile de concediu şi prima de vacanţă aferentă în valoare de 832 lei, dar întrucât aceasta – începând cu data de 1.06.2008 – nu s-a mai prezentat la serviciu, unitatea a fost prejudiciată cu suma de 1808 lei, reprezentând 12 zile de concediu de odihnă efectuat şi necuvenit, precum şi prima de vacanţă care, de asemenea, nu i se cuvenea întrucât, conform CCM pe 2008, aceasta se acorda doar la efectuarea a 15 zile de concediu consecutive. A precizat că pentru perioada efectiv lucrată, 01.01.2008 – 31.05.2008, pârâtul avea dreptul doar la 12 zile de concediu de odihnă şi nu la 24, cât a efectuat acesta.
Mai mult decât atât, la sfârşitul lunii mai 2008, pârâtul a încasat necuvenit avansul pentru luna iunie, în valoare de 350 lei şi 10 bonuri de masă aferente lunii iunie, în valoare de 78,8 lei.
La debitul susmenţionat se adăuga un prejudiciu în valoare de 506 lei, sumă achitată de unitate la bugetul asigurărilor de sănătate, a asigurărilor sociale, la fondul de şomaj ş.a.
Restul prejudiciului de 594 lei s-a localizat la gestiunea „echipamente de protecţie” şi la gestiunea „obiecte de inventar”, întrucât pârâtul a luat în primire un echipament de protecţie complet şi o lampă pentru sudură, care în momentul încetării contractului de muncă trebuiau restituite.
Alăturat acţiunii, au fost depuse copii de pe contractul individual de muncă, decizia nr.I B 1/1706 din 01.09.2008, adresele A 1.2/362/11.12.2008, VII K 3/2350/18.11.2008, document finanţator centralizator bănci pe luna iunie 2008, lista avans iunie 2008, fişele de evidenţă a obiectelor de inventar în folosinţă, bon de transfer din 5.05.2008, situaţia centralizatoare a tichetelor de masă distribuite salariaţilor în luna iunie 2008, condica de prezenţă pe luna mai 2008, foi colective de prezenţă pe lunile februarie, martie, aprilie, mai şi iunie 2008, adresa nr.VII.K.3/2353/18.11.2008, stare de plată, nota de calcul, angajament de plată.
Prin sentinţa civilă nr.902 din 22.05.2009, Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.N.T.F.M.-C.F.R. Marfă S.A. în contradictoriu cu pârâtul L.M., obligându-l să-i plătească reclamantei suma de 964,28 lei reprezentând 350 lei contravaloare avans iunie 2008, 78,8 lei contravaloare bonuri de masă, 190,48 lei contravaloare uzură de recuperat pentru echipament de protecţie şi 345 lei contravaloare lampă; a respins capătul de cerere referitor la diferenţa de 2372,52 lei, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că pârâtul L.M. a fost angajat la S.N.T.F.M.-C.F.R. Marfă S.A., conform contractului individual de muncă nr.1 B 1/2048/29.10.2007, în funcţia de lăcătuş montator agregate energetice şi de transport, începând cu data de 01.11.2007.
Prin decizia nr.I B 1/1706 din 1.09.2008, angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al pârâtului la data de 01.09.2008, reţinând că a absentat nemotivat de la serviciu, începând cu data de 01.06.2008.
Potrivit dispoziţiilor art.154 Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat, în baza contractului de muncă.
Din foaia colectivă de prezenţă întocmită de unitate a rezultat că pârâtul L.M. a lipsit nemotivat în luna iunie 2008. În schimb, salariatul a beneficiat de avans în sumă de 350 lei pentru luna iunie 2008 şi tichete de masă pentru aceeaşi perioadă.
Cu privire la sumele de 350 lei, avans necuvenit şi 78,80 lei, bonuri de masă necuvenite, pârâtul a semnat un angajament de plată la data de 10.07.2008.
Din înscrisurile depuse a mai rezultat că angajatul a primit spre folosinţă echipament de protecţie şi o lampă electrică în valoare de 345 lei.
Potrivit dispoziţiilor art.272 Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Pentru considerentele arătate, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei avansul pe luna iunie, contravaloarea bonurilor de masă, echipamentului de protecţie primit şi neuzat.
Din foile colective de prezenţă depuse la dosar a rezultat că salariatul L.M. a efectuat 15 zile de concediu de odihnă în luna februarie 2008, 4 zile în luna martie 2008, o zi în luna aprilie 2008 şi 4 zile în luna mai 2008. Unitatea nu a făcut dovada achitării indemnizaţiei de concediu către pârât, statele de plată depuse la dosar nefiind semnate de acesta. S-a mai reţinut că reclamanta nu a făcut dovada achitării primei de vacanţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.N.T.F.M.-C.F.R. Marfă S.A., considerând-o nelegală şi netemeinică, motivând că, deşi instanţa de fond a reţinut în mod corect că prejudiciul de 594 lei localizat la gestiunea „echipament de protecţie” şi la gestiunea „obiecte de inventar” era compus din 294 lei contravaloare uzură echipament şi 345 lei contravaloare lampă, greşit prin hotărâre l-a obligat la plata sumei de 535 lei, rămânând o diferenţă de debit de 59 lei.
A mai motivat recurenta că în mod eronat instanţa de fond a reţinut faptul că unitatea nu a făcut dovada achitării primei de vacanţă în valoare de 832 lei şi a indemnizaţiei încasate de pârât pentru 12 zile de concediu necuvenit, motivând că statele de plată nu sunt semnate de acesta, însă plata a fost făcută prin virarea sumelor pe card, aşa cum a rezultat din listele anexate ordinelor de plată.
Recurenta a mai susţinut că în mod eronat instanţa nu l-a obligat pe pârât şi la plata prejudiciului în sumă de 506 lei, acesta constând în sumele achitate de unitate la bugetele asigurărilor sociale, de sănătate, de şomaj, de garantare, de concedii şi indemnizaţii, pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, curtea de apel a reţinut că între intimatul L.M. şi recurenta S.N.T.F.M.-C.F.R. Marfă S.A. au existat raporturi juridice de muncă, în intervalul 01.11.2007 – 01.09.2008, când angajatorul i-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, prin decizia nr.I B 1/1706, reţinând că a absentat nemotivat de la serviciu, începând cu data de 01.06.2008.
În vederea exercitării funcţiei de lăcătuş montator agregate energetice şi de transport intimatul L.M. a primit de la angajator echipament individual de lucru şi de protecţie, denumirea obiectelor primite, termenul de folosire, semnătura de primire şi documentul de restituire fiind menţionate în fişa de evidenţă a obiectelor de inventar. Uzura echipamentelor de protecţie şi TVA-ul aferent a fost calculat de angajator, prin compartimentul de specialitate. Din nota de calcul rezulta o valoare totală de restituit de 190,48 lei. În această notă de calcul nu era inclusă lampa. Conform fişei de inventar aceasta avea o valoare de 345 lei.
Prin urmare, cele două sume erau datorate de intimat, valoarea totală a echipamentelor de restituit fiind corect stabilită de instanţa de fond.
Criticile recurentei s-au vădit a fi întemeiate în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de restituire a indemnizaţiei de concediu de odihnă încasată necuvenit pentru 12 zile, în sumă de 1808 lei, şi a contravalorii primei de concediu în sumă de 832 lei.
Curtea a notat că, potrivit lit.I din contractul individual de muncă durata anuală a concediului de odihnă este de 31 de zile pe an. Art.47 alin.2 din CCM la nivelul SNTFM, pe anii 2007 – 2008, prevedea că: „Durata efectivă a concediului de odihnă se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic şi se efectuează în cursul acelui an”.
Foile colective de prezenţă atestau că salariatul L.M. a efectuat 15 zile de concediu de odihnă în luna februarie 2008, 4 zile în luna martie 2008, o zi în luna aprilie 2008 şi 4 zile în luna mai 2008, iar în luna iunie 2008 a lipsit nemotivat.
Prin urmare, raportat la activitatea prestată în intervalul ianuarie 2008 – septembrie 2008, salariatului L.M. se cuveneau 12 zile de concediu de odihnă, în timp ce acesta a beneficiat de 24 de zile de concediu. În atare situaţie, intimatul-pârât, datora reclamantei partea din indemnizaţia de concediu de odihnă încasată necuvenit pentru 12 zile, în sumă de 1808 lei.
Intimatul-pârât L.M. era ţinut şi la restituirea contravalorii primei de concediu, în sumă de 832 lei, în condiţiile în care nu a avut dreptul la cel puţin 15 zile consecutiv de concediu.
Curtea a reţinut ca fundamentare legală dispoziţiile art.50 al. 3 şi 51(2) din CCM la nivelul SNTFM, pe anii 2007 – 2008.
Astfel, potrivit art.50 alin. 3 din CCM „(3) Salariaţii vor beneficia şi de un ajutor material pentru recuperarea forţei de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă. În cazul în care concediul de odihnă se acordă fracţionat, ajutorul material respectiv se plăteşte pentru o fracţiune de cel puţin 15 zile, la solicitarea salariatului”.
Potrivit art.51(2) din CCM „ (2) În cazurile în care, după ce salariatul a efectuat concediul de odihnă, contractul său de muncă a încetat din motivele prevăzute la art.55 lit.b, art.61 lit. b. şi d, art.79 şi art.264 lit. f din Codul Muncii, acesta este obligat să restituie unităţii partea din indemnizaţia de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate din anul pentru care i s-a acordat acest concediu, precum şi contravaloarea ajutorului material pentru recuperarea forţei de muncă în situaţia în care nu are dreptul la cel puţin 15 zile de concediu de odihnă pentru perioada lucrată”.
Curtea a reţinut că recurenta a făcut dovada plăţii indemnizaţiei de concediu şi a primei de concediu, conform art.161(2) combinat cu art.163(1) din Codul muncii, prin ordinele de plată şi fişierele de card, care atestau plata prin virament bancar pe cardul de salarii, constatând întemeiată pretenţia recurentei reclamante, fiind aplicabile dispoziţiile art.272 din Codul muncii şi art.50 al. 3 şi 51(2) din CCM la nivelul SNTFM, pe anii 2007 – 2008.
În ceea ce priveşte sumele achitate de unitatea angajatoare la bugetele asigurărilor sociale, de sănătate, la fondurile de şomaj, de garantare, de concedii şi de indemnizaţii, accidente de muncă şi boli profesionale, curtea a reţinut că beneficiar este bugetul de asigurări sociale, prin instituţiile statului, în contul cărora s-au efectuat viramentele şi nu direct salariatul pentru a fi ţinut la restituirea lor, nefiind incidente, în această privinţă, dispoziţiile art.272 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente curtea de apel, văzând că sunt îndeplinite dispoziţiile a art.304 ind.1 C.prciv., în temeiul art.312 C.pr.civ., a admis recursul, a modificat în parte sentinţa recurată, în senul că l-a obligat pe pârâtul L.M. să îi restituie reclamantei partea din indemnizaţia de concediu de odihnă încasată necuvenit pentru 12 zile, în sumă de 1808 lei, precum şi contravaloarea primei de concediu, în sumă de 832 lei.
