Cod procedura civila, art. 581,
Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale,
cu modificarile si completarile ulterioare,
realizate prin Legea nr. 441/2006
si ulterior prin OUG nr. 82/2007, art. 133
Reglementata de art. 581 – art. 582 Cod procedura civila, ordonanta presedintiala necesita îndeplinirea, pe lânga conditiile generale ale oricarei cereri în justitie, si a unor conditii speciale.
La cererea partii interesate, instanta poate lua masuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar putea pagubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ivite cu prilejul vreunei executari.
Din dispozitiile legale sus-mentionate decurg doua dintre conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale: urgenta si caracterul vremelnic al masurii. Cea de-a treia conditie, care rezulta din caracterul vremelnic al masurii, este ca instanta sa nu cerceteze fondul dreptului.
In aceste conditii, ca persoana juridica, societatea comerciala are o vointa de sine-statatoare, care nu se confunda cu vointa asociatilor.
La baza formarii vointei sociale sta principiul majoritatii. Legea societatilor comerciale consacra existenta vointei sociale si rolul acesteia în luarea deciziilor în cadrul societatii.
Adunarea generala este organul de deliberare si decizie al societatii comerciale.
Adunarea generalka extraordinara se întruneste ori de cate ori este nevoie a se lua o hotarâre în probleme grave pentru viata societatii, astfel ca, conditiile pentru luarea hotarârii sunt mult mai riguroase.
In atare situatie, cererea de suspendare a executarii hotarârii adoptate trebuie precedata de intentarea actiunii de fond, în anulare urmând a fi admisa daca sunt îndeplinite conditiile generale de admitere a ordonantei presedintiale, inclusiv urgenta si necesitatea de a preveni producerea unei pagube.
In cazul în care instanta respinge cererea de ordonanta privind suspendarea executarii hotarârii adunarii generale a actionarilor, art. 133 alin. 3 din legea societatilor comerciale nu mai este aplicabil.
Reclamanta S.I.F. T. SA a chemat în judecata la data de 21.08.2007 pe pârâta SC F. SA – în reorganizare judiciara – solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta pe calea ordonantei presedintiale sa se dispuna suspendarea executarii unor dispozitii din AGEOA din 26.04.2007, respectiv art.3 lit.B pct.1 privind delegarea catre consiliul de administratie a exercitiului atributiilor prevazute de lit.b, c, d si f, cu exceptia domeniului si activitatea principala a societatii, pentru o perioada de 5 ani de la data înregistrarii modificarii actului constitutiv, art.3 lit.B pct.3 referitor la autorizarea Consiliului de administratie de a decide restrângerea sau ridicarea dreptului de preferinta al actionarilor existenti, în conditiile de cvorum prevazute de lege si art.4 pct.5 referitor la convocarea adunarii generale extraordinare a actionarilor, care poate fi facuta prin afisare la sediul societatii, însotita de un convocator ce va fi semnat de actionari cu cel putin 15 zile înainte de data tinerii adunarii, semnatura actionarilor si data semnarii vor fi certificate de un functionar anume desemnat.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat în esenta ca adunarea generala extraordinara a luat hotarâri, desi convocarea acesteia s-a facut cu încalcarea art.117 din L.31/1990, iar hotarârea privind delegarea de atributii ale adunarii generale extraordinare catre consiliul de administratie încalca dispozitiile art.113 lit.e, art.114, art.217 si art.2201 alin.4 din L.31/1990 mod. prin L.441/2006, interesul societar fiind lezat ca urmare a executarii unor hotarâri a actionarilor vadit ilegale.
Au fost formulate cereri de interventie în interes alaturat pârâtei de C.P. si reclamantei de S.C.
Prin sentinta nr.181/COM/07.12.2007 a Tribunalului Constanta s-a admis cererea reclamantei SIF T. SA Brasov si s-a dispus suspendarea executarii dispozitiilor art.3 lit.B punctul 1, art.3 lit.B pct.3 si art.4 pct.5 din hotarârea adoptata la data de 26.04.2007 de adunarea generala extraordinara a actionarilor societatii pârâte, s-a admis cererea de interventie în interes alaturat reclamantei formulata de intervenientul S.C., respingându-se cererea de interventie în interes alaturat pârâtei, formulata de intervenientul C.P.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca în aplicarea art.133 din L.31/1990, conditiile de admisibilitate reglementate de art.581 Cod pr.civila sunt îndeplinite în speta, deoarece în raport de motivele de nelegalitate a hotarârii AGEA din 26.04.2007 a carei executare ar determina convocarea adunarii generale a actionarilor în alte conditii decât cele reglementate prin L. 31/1990, adoptarea unor hotarâri de catre consiliul de administratie ca urmare a delegarii de atributii ce nu pot fi delegate de catre AGEA, se deduce urgenta cererii de suspendare, masura suspendarii având caracter vremelnic, pâna la solutionarea de catre Tribunalul Constanta a actiunii în anulare si neprejudecând fondul litigiului dintre parti.
Consecinta celor sus expuse a fost aceea ca a fost admisa cererea de interventie accesorie a lui S.C. si respinsa cererea de interventie în interes alaturat pârâtei formulata de C.P.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâta SC F. SA si intervenientul în interes alaturat acesteia, C.P. criticând-o prin prisma art.304 pct.9 cod pr.civila.
În motivarea recursului se arata în esenta ca gresit prima instanta a retinut îndeplinirea conditiilor prevazute de art.581 Cod pr.civila, întrucât nu este îndeplinita conditia urgentei, prin aceea ca reclamantei, având în vedere calitatea de actionara a acesteia la SC F. SA si nu tert, hotarârea adunarii îi era opozabila chiar de la momentul adoptarii si nu de la momentul mentionarii în Registrul Comertului sau publicarii în Monitorul Oficial al României, aceasta asteptând 3 luni si jumatate pâna la momentul sesizarii instantei, existând o contradictie între sustinerile reclamantei referitoare la urgenta si faptul ca a asteptat luni de zile pâna sa atace hotarârea actionarilor.
În ce priveste aparenta de drept, analiza fiecarei critici demonstreaza ca legea a fost respectata, situatie în care nu se poate identifica aparenta dreptului în favoarea intimatei reclamante.
Prin motive de recurs suplimentare, depuse în termen legal se mai arata ca hotarârea recurata este nelegala, întrucât gresit instanta a admis cererea reclamantei formulata pe calea ordonantei presedintiale, reclamanta nefacând dovada îndeplinirii cumulative a cerintelor art.581 Cod pr.civila si ale art.112 Cod pr.civila, instanta analizând doar conditia urgentei.
Ori, adunarea generala în cauza a fost convocata conform art.117 din L.31/1990, conditiile de validitate ale convocarii, de participare si de cvorum au fost constatate asa cum rezulta din procesul-verbal nr.2659/26.04.2007 si din procesul verbal de sedinta si instanta nu a motivat care sunt considerentele ce au dus la suspendarea hotarârii care privesc actul constitutiv al societatii, practic blocându-se functionarea acesteia în conformitate cu Legea nr. 31/1990.
Se mai aduc critici hotarârii în referire la actionarii societatii.
Cum hotarârea nr.3 din 26.04.2007 exprima vointa societara, organul de conducere al acesteia este adunarea generala a actionarilor, în cadrul careia actionarii majoritari îsi manifesta vointa în numele si în contul societatii, ea nu poate fi suspendata decât daca este contrara legii.
S-a solicitat si suspendarea executarii hotarârii recurate, cerere respinsa prin încheierea din 31.01.2008.
Prin întâmpinare reclamanta intimata SIF T. SA a invocat exceptiile lipsei calitatii de reprezentant al SC F. SA a lui C.P., având în vedere ca prin hotarârea AGOA nr.21/05.10.2007 S.C. (presedinte) a format Consiliul de Administratie, prin decizia nr. 2359/COM/19.12.2007 a Curtii de Apel Constanta dispunându-se înregistrarea mentiunilor la ORC în acest sens.
SC F. SA este reprezentata de presedintele Consiliului de administratie, S.C., persoana care are calitatea si de actionar majoritar al societatii, consecinta fiind aceea ca semnatarul recursului C.P. nu reprezinta legal SC F. SA, consecinta fiind aceea ca exceptia trebuie admisa, recursul fiind formulat de o persoana lipsita de calitate.
S-a mai invocat si exceptia lipsei de obiect a recursului, având în vedere ca exista identitate între sustinerile SIF T. SA si reprezentantul legal al SC F. SA, ceea ce reprezinta recunoasterea expresa a pretentiilor reclamantei, recursurile fiind de aceea lipsite de obiect.
Pe fondul cauzei, se solicita respingerea recursului, hotarârea de fond fiind legala si temeinica, obiectul actiunii în anulare vizând aprobarea unui nou act constitutiv, cu încalcarea prevederilor legale, prima instanta retinând judicios argumentele pentru care sunt îndeplinite conditiile legale impuse de art.133 din L.31/1990 si art.581 cod pr.civila.
Recursul este nefundat, apreciaza Curtea, pentru urmatoarele considerente în esenta:
În ce priveste exceptia lipsei calitatii de reprezentant al societatii SC F. a lui C.P. se constata ca aceasta este nefondata si va fi respinsa.
Din certificatul de la ORC din 28.01.2008, rezulta ca SC F. SA este o societate în reorganizare, conform Legii 85/2006, iar C.P. este administrator special desemnat conform dispozitiilor speciale referitoare la procedura insolventei, acesta având prin urmare calitatea de a reprezenta interesele societatii, în aplicarea dispozitiilor art.103 al.2 din L.85/2006.
În cauza, desi s-a depus la dosar si certificatul ORC din 04.02.2008, în care nu mai apare administratorul special C.P., nu s-a facut dovada ca acesta si-a pierdut calitatea de administrator special al societatii în reorganizare, cum este SC F. SA, pe vreo cale prevazuta de lege, consecinta fiind aceea ca, pe parcursul reorganizarii debitorul fiind condus de administratorul special, prin urmare are si calitatea de a reprezenta societatea în instanta si respectiv a formula recurs.
În ce priveste exceptia lipsei de obiect a recursului, având în vedere ca exista identitate între sustinerile SIF T. SA si a reprezentantului legal al SC F. SA, se constata ca aceasta este nefondata si va fi respinsa, având în vedere împrejurarea ca recursul a fost formulat de SC F. SA – societate în reorganizare – prin C.P., administrator special al societatii si pentru considerentele mai sus expuse, acesta are calitatea de a reprezenta societatea.
In referire la recursul declarat de SC F. SA si C.P., apreciaza instanta de control ca este nefondat, deoarece:
În cauza, se constata ca având în vedere obiectul cauzei si probele administrate, legal prima instanta a retinut ca sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate reglementate de art.581 Cod pr.civila, coroborate cu art.133 alin.1 din L.31/1990, având în vedere ca din motivele de nelegalitate a hotarârii adunarii generale extraordinare a actionarilor a rezultat ca executarea acesteia ar determina convocarea adunarilor în alte conditii decât cele imperativ reglementate de L.31/1990 si adoptarea unor hotarâri de catre consiliul de administratie ca urmare a delegarii de atributii ce nu pot fi delegate de catre AGEA.
Sustinerile privind neîndeplinirea cumulativa a conditiilor art.581 cod pr.civila care ar conduce la gresita admitere a cererii reclamantei intimate SIF T. SA sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce priveste urgenta, desi cererea a fost dedusa judecatii dupa publicarea în M.O. a hotarârii AGEA a actionarilor SC F. SA în 06.08.2007 instanta a apreciat corect ca urgenta cererii de suspendare rezulta si este determinata de motivele de nelegalitate ale hotarârii în diferitele sale puncte, a carei exercitare ar conduce la convocarea adunarii si în alte conditii decât cele prevazute în L.31/1990, R, precum si delegarea de atributii ce nu pot fi delegate de catre AGEA consiliului de administratie.
Legal a retinut prima instanta ca si cerintele vremelniciei si neprejudecarii fondului sunt îndeplinite, masura fiind luata pâna la judecarea în fond a actiunii de anulare a hotarârii considerate nelegale, solutia prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executarii hotarârii AGEA neputând influenta solutia pe fondul cauzei.
Se concluzioneaza ca, având în vedere cele sus expuse, referirile din recurs la legala convocare a adunarii, conform art.117 din Legea nr. 31/1990 sau actionariatul societatii nu vor fi analizate, deoarece în ce priveste convocarea, nu a fost cercetata de prima instanta, iar referirile la actionariat nu au legatura cu cauza.
