Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost obligată în baza Legii nr. 10/2001 persoana notificată la restituirea în natură a unui imobil reprezintă titlu apt de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 468/01.06.2012, Tribunalul Timiş – Secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul B.P. împotriva sentinţei civile nr. 9315/03.04.2012 pronunţată de Judecătoria Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară se face în condiţiile art. 20, 47 şi 48 din Legea 7/1996, fiind necesar pentru această înscriere ca persoana care o solicită să prezinte un titlu constitutiv sau translativ de proprietate în favoarea sa.
Titlul depus de către petent constând în decizia civilă nr. 310/07.12.2009 a Curţii de Apel Timişoara, irevocabilă prin decizia civilă nr. 981/08.02.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este un titlu constitutiv sau translativ de proprietate apt a sta la baza intabulării dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului înscris în CF 62[…]. Aceasta, întrucât prin hotărârile anterior menţionate nu s-a constituit sau transmis dreptul de proprietate asupra imobilului menţionat în favoarea reclamantului, ci doar s-a instituit obligaţia pârâtei Agenţia Domeniilor Statului să restituie reclamantului acest imobil, pentru care reclamantul formulase notificare. Doar actul de restituire a imobilului de către ADS către petent, conform obligaţiei stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu, va putea sta la baza intabulării petentului în cartea funciară, având natura unui act constitutiv de drepturi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei şi a hotărârilor care au precedat-o, cu consecinţa admiterii plângerii de CF şi a intabulării dreptului său de proprietate în CF […].
Recursul a fost motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 312 şi art. 274 Cod procedură civilă, iar în fapt pe aceea că în mod greşit s-a considerat că sentinţa civilă nr. 1286/2009 a Tribunalului Timiş prin care pârâta Agenţia Domeniilor Statului a fost obligată să-i restituie reclamantului acest imobil nu are efectul translativ de proprietate pentru a putea fi intabulată.
Prin natura ei, astfel cum s-a consacrat în doctrină şi jurisprudenţă, acest lucru presupune o obligaţie de a da (de a transfera un drept real), fapt ce rezultă cu putere de evidenţă şi din interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 971 şi art. 1074 alin. (1) din Codul civil din 1864.
Potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia sau dispoziţia motivată prin care persoana juridică deţinătoare restituie în natură imobilul către persoana îndreptăţită are valoare unui autentic titlu de proprietate; or, în aceste condiţii, hotărârea instanţei care dispune ea însăşi un asemenea lucru, are o valoare identică.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) Cod procedură civilă, instanţa a constatat că recursul declarat în cauză este fondat.
Rezultă astfel din cuprinsul sentinţei civile nr. 1286/04.05.2009 a Tribunalului Timiş, modificată prin decizia civilă nr. 310/07.12.2009 a Curţii de Apel Timişoara (care a fost completată prin decizia civilă nr. 55/15.03.2010 a aceleiaşi instanţe) pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat-o prin decizia civilă nr. 981/08.02.2011, că instanţele au admis acţiunea reclamantului B.P. şi au obligat pârâta Agenţia Domeniilor Statului să-i restituie acestuia şi imobilul în litigiu.
Din afirmaţiile – necontestate de pârâta Agenţia Domeniilor Statului – făcute de reclamant rezultă că reprezentantul acestei instituţii i-a şi predat cheile acestor construcţii pentru a-i permite accesul la imobile.
La momentul în care reclamantul s-a adresat cu cerere la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru a obţine şi regularizarea situaţiei juridice din CF a imobilelor conform hotărârii menţionate, cererea i-a fost respinsă cu motivarea că ele nu reprezintă un act translativ de proprietate conform art. 20 şi art. 48 din Legea nr. 7/1996, soluţie pe care au confirmat-o apoi şi Judecătoria Timişoara şi Tribunalul Timiş.
Curtea a constatat că pronunţarea soluţiei de respingere a solicitării reclamantului este rezultatul greşitei aplicări a legii la cauza dedusă judecăţii.
Astfel, hotărârile a căror intabulare a solicitat-o reclamantul, au fost pronunţate în procedura specială a Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţă probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
În raport de aceste dispoziţii, Curtea a constatat că, dacă legiuitorul a înţeles să confere forţă executorie şi valoare de titlu de proprietate unei dispoziţii de restituire emise în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult astfel de efecte trebuie recunoscute hotărârii instanţei care, substituind refuzul persoanei juridice deţinătoare, a dispus ea însăşi acest lucru, ca urmare a efectuării controlului de legalitate al procedurii administrative.
O astfel de hotărâre valorează, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, titlu apt pentru intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului, o interpretare contrară reprezentând o greşită adăugare la lege a unor dispoziţii pe care legiuitorul nu a înţeles să le consacre.
Lipsirea reclamantului de posibilitatea de a-şi intabula în CF dreptul obţinut prin obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului la restituirea imobilelor solicitate ar însemna în fapt, aneantizarea procedurilor judiciare urmate în acest scop, care s-ar dovedi astfel fără finalitate practică.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a admis recursul reclamantului şi a modificat integral hotărârile anterioare, cu consecinţa admiterii plângerii de CF, a anulării Încheierilor Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş şi a admiterii cererii de intabulare a dreptului său de proprietate conform hotărârilor irevocabile de retrocedare pronunţate în favoarea sa în procedura Legii nr. 10/2001.
