Contestaţia în anulare. Modificare cadru procesual. Inadmisibilitate.
În contestaţia în anulare îndreptată împotriva deciziei instanţei de recurs se impune prezenţa tuturor părţilor ce au participat la judecata recursului.
– Articolul 318 alin.1 Cod procedură civilă
La termenul de judecată din data de 20.05.2016, reprezentantul contestatoarei a arătat că înţelege să se judece doar în contradictoriu cu intimatul SC F. R. SRL, apreciind că celorlalte părţi nu li s-a recunoscut calitatea procesuală activă de formulare a contestaţiilor.
Având în vedere susţinerile contestatorului şi împrejurarea că judecata în faţa instanţei care a pronunţat decizia criticată a vizat şi recursurile declarate de SC B. SA şi BRD G.S.G. SA, Curtea a apreciat că soluţionarea contestaţiei în anulare se impune a se realiza în contradictoriu şi cu aceştia, întrucât nu se poate face abstracţie de împrejurarea că eventuala admitere a contestaţiei în anulare are drept consecinţă desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de recurs şi rejudecarea cauzei, măsuri ce nu pot fi dispuse în alt cadru procesual decât cel în care a avut loc judecata în faţa instanţei de recurs.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.267 din 20.05.2016)
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23.03.2016, sub nr. 2020/2/2016, contestatoarea C. P. (G.) Ltd., a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 64/03.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă în dosarul nr. 5108/3/2012/a25, în contradictoriu cu intimaţii A. SA, B.C.C.SA, E. T. SRL, solicitând anularea deciziei civile nr.64/03.02.2016, rejudecarea cauzei pe fond şi, în consecinţă, admiterea recursului său, contestaţia în anulare nevizând soluţia dată excepţiilor procesuale invocate), în sensul de a modifica în parte sentinţa civilă nr. 6310/03.07.2015 ca fiind nelegală şi pronunţată cu aplicarea greşită a legii, iar pe fondul contestaţiilor care au făcut obiectul cauzei, respingerea lor ca fiind neîntemeiate.
În motivare, s-a învederat incidenţa disp. art. 318 alin. (1) teza I din CPC, potrivit căruia “Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale (…)”.
Astfel, a arătat contestatoarea că la baza pronunţării soluţiei din Decizia nr. 64/03.02.2016 a stat o greşeală materiala reţinută de către instanţa de recurs ca atare în considerentele hotărârii, greşeală pe care instanţa de recurs a fundamentat soluţia din dispozitivul Deciziei, cu toate că la dosarul cauzei exista mai multe înscrisuri care atestă contrariul situaţiei de fapt pe care în mod eronat a avut-o în vedere instanţa de recurs la soluţionarea acestuia.
Din cuprinsul considerentelor deciziei rezulta cu claritate greşeala materială reţinută de instanţa de recurs care consta în aceea că instanţa în mod eronat a considerat că planul de reorganizare supus votului în şedinţa adunării C. din data de 22.01.2015 a fost planul modificat la data de 21.01.2015 (respectiv “ultima variantă”). Din numeroase înscrisuri aflate la dosarul cauzei rezulta fără dubiu situaţia de fapt reală, respectiv faptul că planul de reorganizare supus votului în şedinţa A C. din data de 22.01.2015 este planul de reorganizare depus la data de 11.12.2014. Printre aceste înscrisuri se numără: procesul- verbal al Adunării C. din data de 22.01.2015 unde, la pag. 11 se consemnează hotărârea adoptată.
Raportat în mod esenţial la procesul-verbal al Adunării C. din data de 22.01.2015, care este actul care cuprinde deliberările şi hotărârile adoptate şi care în speţă menţionează clar că votul exprimat şi hotărârea adoptată de C. în şedinţa din 22.01.2015 vizează planul de reorganizare în forma depusă la data de 11.12.2014, precum şi raportat la celelalte înscrisuri care atestă acelaşi fapt, instanţa de recurs a omis să verifice menţiunile din procesul-verbal al Adunării C. din 22.01.2015 şi, astfel, a reţinut eronat că în cadrul Adunării C. din 22.01.2015 s-ar fi supus votului planul de reorganizare modificat la data de 21.01.2015 şi, pornind de la această premisă eronată care constituie greşeala materială invocată, şi-a fundamentat soluţia de respingere a recursului.
Cu alte cuvinte, reţinând instanţa de recurs în mod eronat, pe baza unei greşeli materiale, că planul votat a fost cel amendat cu o zi anterior şedinţei Adunării C. din 22.01.2015, a apreciat că se impune păstrarea soluţiei de anulare a procesului-verbal al Adunării C. din 22.01.2015 faţă de: confuzia evidentă a C. dintre care o parte au votat anterior date de 21.01.2015, împrejurarea că C. nu erau în cunoştinţă de cauză, nefiindu-le adus la cunoştinţă planul de reorganizare modificat la data de 21.01.2015, obligaţia de a fi respectat dreptul tuturor C. de a fi corect şi complet informaţi, ceea ce în speţă nu s-a realizat, manifestările de voinţă ale C. fiind alterate având în vedere necunoaşterea de către aceştia a conţinutului modificărilor din 21.01.2015. Totodată, fundamentat tot pe greşeala materială, pe faptul eronat că planul votat a fost cel amendat cu o zi anterior şedinţei Adunării C. din 22.01.2015 iar nu cel iniţial depus la data de 11.12.2014, instanţa de recurs a înlăturat susţinerea sa care a invocat prevederile art. 14 alin 2 din Lege, conchizând că, faţă de o atare situaţie de fapt (eronată), prevederile art. 14 alin. 2 invocate nu pot decât să conducă tot la desfiinţarea hotărârii, reţinând cu valoare hotărâtoare greşeala materială că “din moment ce, contrar susţinerilor părţii, ceea ce s-a supus la vot nu a fost forma iniţială a planului de reorganizare, pentru care s-a realizat convocarea, ci forma modificată a acestuia”, prevederii invocate nu pot fundamenta o soluţie de respingere a contestaţiilor.
Nu în ultimul rând, soluţia instanţei de recurs, astfel cum este fundamentată în considerentele Deciziei, vine astfel în contradicţie cu considerentele Sentinţei ale cărei dispoziţii au fost menţinute de instanţa de recurs.
În esenţă, contradicţia consta în faptul că prima instanţă a admis contestaţiile şi a dispus reconvocarea adunării C.. în vederea votării planului modificat la data de 21.01.2015, pornind de la premisa de fapt corectă, că planul de reorganizare supus votului în şedinţa Adunării C.. din 22.01.2015 a fost cel iniţial depus la data de 11.12.2014 apreciind cu privire la nelegalitatea acestei măsuri, pentru că în mod legal, în opinia primei instanţe, trebuia suspus votului planul de reorganizare în forma modificată, din 21.01.2015, cât timp instanţa de recurs, menţinând dispoziţiile primei instanţe, porneşte de la premisa de fapt greşită (cauzată de greşeala materială) că planul votat de Adunarea C. din 22.01.2015 este cel modificat la data de 21.01.201 şi, tocmai urmare acestui fapt (eronat) apreciază că trebuie respinse susţinerile sale, nelegalitatea susţinerilor contestatorilor, apreciază că hotărârea Adunării C. din 22.01.2015 este nelegală şi, în fine, conchide că trebuie menţinută soluţia instanţei de fond.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I din Codul de procedura civila.
La data de 13.05.2016, a înaintat la dosarul cauzei întâmpinare SC E. T. SRL prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului persoana juridică SC C.R. C. CRL SRL, respingerea contestaţiei în anulare specială ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, s-a învederat incidenţa disp. art. 84 alin. 1 Cod pr. civ. şi Decizia nr. 9/04.04.2016 a ICCJ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă din şedinţa din 04.04.2016.
În baza dispoziţiilor art. 84 alin. 1 Cod pr. civ. din 2009 astfel cum a fost clarificat de către ICCJ prin decizia sus-menţionată, “reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă. ”
În speţă, contestaţia în anulare este formulată de către C. C. G. P. Ltd, prin mandatar persoană juridică SC C.R.C. CRC SRL, semnată de avocatul mandatarului, în cuprinsul mandatului acordat acestuia de către mandatar şi nu de către C. contestatoare C. G. P. Ltd, această situaţie încadrându-se exact în ipoteza menţionată de către ICCJ ca fiind nepermisă de lege.
Intimatul a susţinut inadmisibilitatea contestaţiei în anulare raportat la disp. art. 318 alin. 1, teza 1 CPC, susţinând că motivul invocat de către contestatoare nu reprezintă o „eroare materială” în sensul stabilit de legiuitor, jurisprudenţa şi practica judiciară pentru promovarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare speciale, întrucât nu este o greşeală de fapt a instanţei de recurs, ci vizează o eventuală greşeală de judecată şi de apreciere a probelor de către instanţă.
Contestatoarea a invocat stabilirea eronată a situaţiei de fapt de către instanţa de recurs, în urma aprecierii probelor şi interpretării faptelor, ceea ce echivalează cu o greşeală de judecată şi nu cu o “eroare materială”, în sensul legii.
Astfel, pentru verificarea temeiniciei contestaţiei în anulare promovată de către C C. G. P. Ltd, instanţa investită trebuie să facă o reanalizarea a probelor, a înscrisurilor depuse, o nouă examinare a recursului, pentru a stabili justeţea soluţiei pronunţate de către instanţa de recurs, aspecte nepermise de lege în această cale de atac.
În drept, s-au invocat disp. art. 320 Cod Pr. Civ., disp. Legii nr.85/2006.
La dosarul cauzei au fost înaintate întâmpinări şi de către Adunarea Generală a Salariaţilor SC C. C. şi SC C. C., care au figurat în judecata ce a avut loc în faţa instanţei de recurs.
Analizând contestaţia în anulare formulată prin prisma excepţiei inadmisibilităţii invocată din oficiu, excepţie de fond, absolută şi peremptorie, Curtea constată că aceasta este fondată, cu consecinţa caracterului inadmisibil al contestaţiei pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introductivă, contestatoarea C. P. (G.) Ltd. a formulat contestaţie în anulare a Deciziei nr. 64/03.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă în dosarul nr. 5108/3/2012/a25, în contradictoriu cu intimaţii A. SA; B.C.C.SA, E. T. SRL, solicitând anularea deciziei civile menţionate, rejudecarea cauzei pe fond şi admiterea recursului său, menţionându-se în mod expres că cererea nu vizează soluţia dată asupra excepţiilor procesuale invocate, modificarea în parte a sentinţei civile nr. 6310/03.07.2015 şi respingerea contestaţiilor ca neîntemeiate.
Prin chiar rezoluţia de primire a cererii, în exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 4 Cod pr. civ., Curtea a solicitat contestatoarei să precizeze dacă înţelege să se judece în contradictoriu cu ceilalţi intimaţi care figurează ca părţi în cauza finalizată cu pronunţarea deciziei criticate.
Prin decizia nr. 64/03.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă în dosarul nr. 5108/3/2012/a25, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC C.C. SRL prin administrator special, ca neîntemeiată, s-a admis recursul declarat de recurenta-C. C. P. G. LTD împotriva sentinţei civile nr. 6310/03.07.2015, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 5108/3/2012/a25, în contradictoriu cu intimaţii-contestatori M.V., Sc F. R. SRL, M.A.E., SC C.C. SRL prin administrator special M.V., M. C., H. C. M., SC E. T. SRL, Sc A. SA, B.C.C.SA prin S.B.P., D.G. R.F.P. B. în reprezentarea A. S. 6 a F.P. şi intimata-debitoare SC C.C. SRL prin administrator judiciar KPMG R. SPRL, s-a modificat în parte sentinţa atacată în sensul că s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor H. C. M., M. C. şi M. A. E., s-au respins contestaţiile formulate de aceştia ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă, s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant pentru M. M. C. pentru contestatoarea Adunarea Generală a Salariaţilor debitoarei, s-a anulat contestaţia formulată de aceasta, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, s-au respins recursurile formulate de recurentele-C. SC B. SA şi BRD G.S.G. SA, ca nefondate, au fost obligaţi intimaţii H.C.., M. C., M.A. E. şi salariaţii C. ai debitoarei la 619,15 lei cheltuieli de judecată către recurenta C. P. (G.) Ltd.
La termenul de judecată din data de 20.05.2016, reprezentantul contestatoarei a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu cu intimatul SC F. R SRL, fără a înainta însă la dosar cerere scrisă sub aspectul modificării cadrului procesual pasiv, apreciind că celorlalte părţi nu li s-a recunoscut calitatea procesuală activă de formulare a contestaţiilor.
Or, Curtea constată că aspectele referitoare la admiterea unor excepţii procesuale de către prima instanţă, ce nu ar fi fost criticate prin recurs, respectiv admiterea unor excepţii procesuale ca efect al admiterii recursului declarat de contestatoare, sunt nerelevante sub aspectul stabilirii cadrului procesual pasiv în cadrul contestaţiei în anulare, câtă vreme acestea au figurat efectiv ca părţi pe parcursul judecăţii în recurs, ceea ce impune prezenţa lor în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare îndreptate împotriva deciziei instanţei de recurs.
Mai mult decât atât, judecata în faţa instanţei care a pronunţat decizia criticată a vizat şi recursurile declarate de SC B. SA şi BRD G. S.G. SA, astfel că soluţionarea contestaţiei în anulare se impune a se realiza în contradictoriu cu aceştia, întrucât nu se poate face abstracţie de împrejurarea că eventuala admitere a contestaţiei în anulare are drept consecinţă desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de recurs şi rejudecarea cauzei, măsuri ce nu pot fi dispuse în alt cadru procesual decât cel în care a avut loc judecata în faţa instanţei de recurs.
Pentru considerentele anterior menţionate Curtea a respins contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
