Inlocuirea masurii arestarii preventive
a inculpatului cu masura obligarii de a
nu parasi tara, prevazuta de art.
145 ind. 1 Cod procedura penala.
Conditii.
Decizia penala nr.330 din 10.09.2008
Prin încheierea pronuntata de Judecatoria Târgu Neamt, la data de 04.09.2008, în baza art. 160b alin. 3 Cod procedura penala, s-a mentinut masura arestarii preventive fata de inculpatul P. R. F., cercetat pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g, i, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal si art. 75 lit. c Cod penal si art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 si de art. 208 – 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Verificând legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatului P. R. F., s-a constatat ca temeiurile pentru care a fost luata masura arestarii preventive subzista si ca aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate, masura luata fiind temeinica si legala, în baza art. 160 b alin. 3 Cod procedura penala.
Totodata, exista, în continuare, riscul ca inculpatul sa savârseasca noi infractiuni, risc ce rezulta din modul si mijloacele savârsirii faptelor de care este învinuit, prin efractie, escaladare, pe timp de noapte, împreuna cu un minor si în forma continuata, dar si din conduita inculpatului care, dupa ce a fost învinuit de savârsirea unor furturi, a sustras si un autovehicul, pe care l-a condus pe drumurile publice fara permis.
Faptele asa cum sunt retinute în rechizitoriu, prezinta un grad ridicat de pericol social si au fost savârsite la intervale scurte de timp, ceea ce denota perseverenta infractionala a faptuitorului.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, fara sa-l motiveze în scris. Oral în fata instantei si prin aparator, a solicitat revocarea masurii arestarii preventive, în raport de faptul ca nu are antecedente penale, a achitat prejudiciul cauzat partilor vatamate, este tânar si a înteles consecintele faptelor sale.
Recursul este fondat.
Tribunalul, verificând, în temeiul art. 38514 alin. 1 Cod procedura penala, încheierea atacata, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât si din oficiu, conform dispozitiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, a constatat ca recursul declarat de inculpat este fondat pentru urmatoarele considerente:
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, în cauza Wemhoff, principiul general care trebuie sa guverneze la luarea masurii arestarii preventive:”detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala, si ea nu trebuie sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa”. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luându-se în considerare circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea în ce masura ”exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecarii în stare de libertate” (cauza Labita c. Italia).
Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru între durata masurii privarii de libertate, pe de o parte, si interesul public de protectie a cetatenilor împotriva comiterii de infractiuni grave, dedus din modul de savârsire al faptei, cu privire la care exista indicii ca a avut loc cu participarea inculpatului si din consecintele acesteia, precum si interesul desfasurarii în bune conditii a procesului penal.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, la cauza ce formeaza obiectul prezentului recurs, Tribunalul a apreciat ca privarea de libertate a inculpatului nu se mai justifica, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei masuri s-au modificat.
Pericolul concret pentru ordinea publica s-a atenuat, prin perioada de timp în care inculpatul a fost arestat, prin crearea unei noi atitudini fata de valorile sociale ocrotite de legea penala, cu atât mai mult ca acesta a avut o atitudine sincera si de regret, a achitat prejudiciul cauzat partilor vatamate, este tânar si a înteles consecintele faptelor sale.
Fata de cele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, s-a admis recursul declarat de inculpatul P. R. F . împotriva încheierii pronuntata de Judecatoria Târgu Neamt, la data de 04.09.2008, care a fost casata în parte, numai cu privire la masura mentinerii arestarii preventive.
Rejudecând cauza, în fond, în temeiul art. 139 Cod procedura penala, s-a revocat masura arestarii preventive a inculpatului si s-a înlocuit aceasta masura cu masura obligarii de a nu parasi tara, prevazuta de art.1451 Cod procedura penala.
În temeiul art. 1451, raportat la art. 145 alin. 11 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:
-sa se prezinte la instantele de judecata ori de câte ori este chemat;
-sa se prezinte la Postul de politie al comunei C., conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat;
-sa nu îsi schimbe locuinta, fara încuviintarea instantei de judecata;
-sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
Totodata, în temeiul art. 1451, raportat la art. 145 alin. 12 Cod procedura penala, s-a impus inculpatului ca, pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, sa respecte obligatia de a nu se apropia de partile vatamate P. V., F. D. V., I. M. si A. P. P.
De asemenea, s-a dispus punerea, de îndata, în libertate, a inculpatului
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 145 alin. 32 Cod procedura penala, privind încalcarea, cu rea credinta, a masurii si obligatiilor aplicate.
