C. muncii, art. 268 alin. (2) lit. a)
Conform art. 268 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, decizia de sancţionare disciplinară trebuie să cuprindă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară. Prin urmare, prezentarea faptei ce constituie abatere disciplinară nu trebuie făcută în mod generic, fără elemente concrete. De asemenea, descrierea concretă a acesteia trebuie cuprinsă în chiar textul deciziei de sancţionare, iar nu în alte înscrisuri.
Conform art. 268 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, decizia de sancţionare disciplinară trebuie să cuprindă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară. Prin urmare, prezentarea faptei ce constituie abatere disciplinară nu trebuie făcută în mod generic, fără elemente concrete. De asemenea, descrierea concretă a acesteia trebuie cuprinsă în chiar textul deciziei de sancţionare, iar nu în alte înscrisuri.
Trimiterea la prevederi din Codul muncii sau din alte acte normative nu răspunde cerinţei reglementată de art. 268 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, iar raportul întocmit de Comisia disciplinară nu poate suplini absenţa descrierii faptei în cuprinsul dispoziţiei de sancţionare disciplinară, deoarece este un înscris diferit de aceasta.
Curtea de Apel Timişoara,
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,
Decizia civilă nr. 1454 din 21 octombrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 639/12.06.2009, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 1097/115/2009, a fost admisă acţiunea civilă formulată de către reclamantul C.D. împotriva Consiliul Local al Municipiului Reşiţa – Serviciul Public – Direcţia pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat şi a fost anulată Dispoziţia nr. 42/04.03.2009, emisă de Directorul Serviciului Public – Direcţia pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat din cadrul Consiliului Local al Municipiului Reşiţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin Dispoziţia nr. nr. 42/04.03.2009, emisă de Directorul Serviciului Public – Direcţia pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat din cadrul Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, s-a dispus diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului cu 5% pe o perioadă de o lună, în temeiul art. 264 alin. 1 lit. d coroborat cu art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 53/2003.
Dispoziţia contestată nu cuprinde, în mod concret, fapta pentru care a fost aplicată sancţiunea disciplinară, limitându-se la reproducerea prevederilor art. 39 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, astfel încât este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea dispoziţiei imperative a art. 268 alin. (2) lit. a) din Codul muncii.
Instanţa de fond a apreciat că, pentru a permite verificarea temeiniciei celor reţinute în sarcina salariatului, decizia de sancţionare disciplinară trebuie să menţioneze aspectele care individualizează fapta ce constituie abatere disciplinară, inclusiv data la care a fost săvârşită, precum şi modalitatea în care s-a comis.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reşiţa – Serviciul Public – Direcţia pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat a formulat, în termen legal, recurs împotriva sentinţei civile nr. 639/12.06.2009 a Tribunalului Caraş-Severin, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul menţinerii dispoziţiei de sancţionare disciplinară.
În motivarea cererii de recurs se arată că angajatorul a depus la dosarul cauzei raportul comisiei disciplinare, întocmit cu ocazia cercetării prealabile pentru fapta săvârşită de reclamant. Având în vedere faptele menţionate în acest raport se poate concluziona că ele se încadrează în prevederile art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 53/2003, astfel încât instanţa a avut posibilitatea să ia la cunoştinţă de fapta săvârşită de către reclamant.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă şi ale Codului muncii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a apreciat că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Dispoziţia nr. 42/04.03.2009, emisă de Directorul Serviciului Public – Direcţia pentru Administrarea Domeniului Public şi Privat din cadrul Consiliului Local al Municipiului Reşiţa, s-a dispus diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului cu 5% pe o perioadă de o lună.
La art. 1 alin. (2) din dispoziţia contestată se prevede că: „măsura sancţionării disciplinare a domnului C.D., respectiv sesizarea Comisiei de Cercetare Disciplinară Prealabilă, a avut la bază, în principal, prevederile art. 39 alin. (2) lit. a” din Legea nr. 53/2003, „care au permis aplicarea prevederilor art. 264 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003”. O astfel de menţiune nu răspunde cerinţei prevăzută de art. 268 alin. (2) lit. a) din Codul muncii.
Decizia de sancţionare contestată nu cuprinde descrierea faptei, deoarece trimiterea la prevederile art. 39 alin. (2) lit. a) din Codul muncii nu răspunde cerinţei reglementată de art. 268 alin. (2) lit. a) din Codul muncii. Susţinerea recurentei, din cuprinsul cererii de recurs, că instanţa de fond avea posibilitatea să ia la cunoştinţă, în amănunt, de fapta săvârşită de reclamant prin studierea raportului Comisiei disciplinare, depus la dosarul cauzei, nu este de natură să înlăture sancţiunea nulităţii absolute a dispoziţiei de sancţionare disciplinară, întrucât acest raport nu poate suplini absenţa descrierii faptei în cuprinsul dispoziţiei de sancţionare disciplinară.
Având în vedere cele expuse mai sus şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 268 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, Curtea a apreciat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că dispoziţia de sancţionare disciplinară contestată este lovită de nulitate absolută, întrucât nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul pârâtei ca nefondat.
