Inadmisibilitatea opţiunii între a invoca nelegala citare pe calea recursului sau a contestaţiei în anulare. Faptul că instanţa de apel a indicat doar caracterul definitiv al deciziei pronunţate, fără a indica părţilor calea de atac a recursului, în sensul dispoziţiilor art. art. 298 raportat la art. 261 alin. 1 pct. 7 C.proc.civ., nu înlătură această cale de atac, dat fiind principiul legalităţii recunoscut în materie potrivit căruia căile de atac sunt cele prevăzute de lege, indiferent de indicaţiile instanţei în acest sens.
Decizia civilă nr. 462/22.04.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, contestatorul CM, în contradictoriu cu intimata ME, a formulat contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 5xx/1x.0x.2015, pronunţate de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 4xx/8xx/201x, prin care se anulase, ca netimbrat, apelul formulat de contestator împotriva sentinţei civile nr. 8xx/201x, pronunţate de Judecătoria Lieşti.
În motivare, contestatorul a arătat că decizia contestată a fost pronunţată, deşi procedura de citare în ceea ce îl priveşte nu era legal îndeplinită. A subliniat contestatorul că, potrivit dovezii de citare ataşate la dosar, citaţia prin care a fost chemat pentru termenul de judecată din data de 1x.0x.201x, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 9xx lei, a fost afişată de factorul poştal la sediul Cabinetului de avocat RME, aceasta menţionând că a fost afişată citaţia la adresa din R., str. AB, nr. 1A.
Contestatorul a arătat că în cuprinsul aceleiaşi dovezi s-a menţionat că citaţia a fost afişată pe uşa principală a destinatarului, întrucât nicio persoană nu a fost găsită.
Au fost invocate dispoziţiile art. 921 C.proc.civ., iar contestatorul a învederat că, în împrejurarea în care Biroul de avocatură este persoană juridică, factorul poştal putea afişa citaţia numai în condiţiile pct. 2 lit. c din formularul de comunicare, în sensul de a face demersuri pentru a afla data când persoanele aflate la adresa respectivă puteau fi găsite şi apoi să sublinieze menţiunile existente la litera c, respectiv „ în lipsa persoanelor de la punctul 1, nu s-a putut afla data când cel vizat poate fi găsit”.
A mai remarcat contestatorul că, în speţă, comunicarea deciziei civile s-a realizat în acelaşi mod şi a aflat despre conţinutul deciziei doar după primirea copiei din dosarul aflat la Judecătoria Lieşti.
A mai menţionat că, deşi factorul poştal a menţionat că actele au fost afişate la adresa indicată, în realitate, acestea nu au fost găsite la sediul Biroului de avocatură, neputând fi îndeplinite cerinţele impuse de instanţă.
Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, anularea deciziei contestate şi reluarea procedurii de judecată a apelului.
Instanţa a reţinut că prin decizia contestată s-a admis excepţia netimbrării apelului şi a fost anulat ca netimbrat apelul formulat de apelantul CM.
În drept, potrivit art. 317 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 2821 C.proc.civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Pe de altă parte, potrivit art. 299 alin. 1 C.proc.civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
În fapt, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, valoarea locuinței ce a făcut obiectul partajului este de 1xx.xxx de lei.
Astfel, faţă de dispoziţiile art. 2821 C.proc.civ. şi art. 299 alin. 1 C.proc.civ., hotărârea primei instanţe este supusă apelului, iar decizia instanţei de apel este supusă recursului.
Faptul că instanţa de apel a indicat doar caracterul definitiv al deciziei pronunţate, fără a indica părţilor calea de atac a recursului, în sensul dispoziţiilor art. art. 298 raportat la art. 261 alin. 1 pct. 7 C.proc.civ., nu înlătură această cale de atac, dat fiind principiul legalităţii recunoscut în materie potrivit căruia căile de atac sunt cele prevăzute de lege, indiferent de indicaţiile instanţei în acest sens.
Analizând dispoziţiile art. 317 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., invocate de contestator, tribunalul a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea contestaţiei în anulare, întrucât contestatorul avea posibilitatea de a invoca nelegala citare pe calea recursului, însă nu a făcut-o. În consecinţă, pentru argumentele de mai sus, a respins contestaţia în anulare formulată, ca fiind inadmisibilă.
