Noţiunea de proces echitabil, desprinsă de prevederile art. 6 paragraful 1 al Convenţiei, presupune, atât soluţionarea, printr-un răspuns specific şi concret a pretenţiei dedusă judecăţii, cât şi oferirea unui răspuns explicit cererii. Ori, nerealizarea funcţiei explicative a hotărârii şi refuzul manifest al judecătorului fondului de a-şi explicita propria hotărâre prin expedierea părţilor nemulţumite la instanţa de control judiciar nu pot fi circumscrise noţiunii de „soluţionare în fond” a litigiului, hotărârea astfel pronunţată fiind lovită de nulitate, de vreme ce a reuşit nu doar să nemulţumească toate părţile litigiului, dar şi să devină ininteligibilă pentru acestea.
Noţiunea de proces echitabil, desprinsă de prevederile art. 6 paragraful 1 al Convenţiei, presupune, atât soluţionarea, printr-un răspuns specific şi concret a pretenţiei dedusă judecăţii, cât şi oferirea unui răspuns explicit cererii. Ori, nerealizarea funcţiei explicative a hotărârii şi refuzul manifest al judecătorului fondului de a-şi explicita propria hotărâre prin expedierea părţilor nemulţumite la instanţa de control judiciar nu pot fi circumscrise noţiunii de „soluţionare în fond” a litigiului, hotărârea astfel pronunţată fiind lovită de nulitate, de vreme ce a reuşit nu doar să nemulţumească toate părţile litigiului, dar şi să devină ininteligibilă pentru acestea.
Decizia civilă nr. 637/07.11.2013 – dosar civil nr. 16016/212/2007
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta cu numărul 16016/212/2007, reclamanta a solicitat instanţei ca in contradictoriu cu paraţii să dispună grăniţuirea proprietăţilor lor.
În motivarea in fapt a acţiunii, s-a arătat, in esenţa, că părţile au dobândit de la autorul lor cate o suprafaţa de teren dintr-un lot iniţial.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.584 si urm. Cod civil.
În dovedirea acţiunii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri si proba cu expertiză tehnică imobiliară.
Prin întâmpinare, pârâţii au arătat ca sunt de acord cu graniţuirea, insa cu respectarea liniei corecte de hotar.
Prin sentinţa civilă nr. 12876/01.08.2012 instanţa a admis acţiunea, în sensul că a dispus granituirea imobilelor situate in localitatea Eforie Sud, la adresele Str. Lacului nr.8, Str. Republicii nr.82 si Str. Republicii nr.82 bis, în sensul ca hotarele vor corespunde cu actualele îngrădiri existente intre construcţiile proprietatea părţilor; a obligat paraţii la plata către reclamanta a sumei de 175 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî în acest fel, a reţinut instanţa de fond că iniţial a existat un lot de teren in suprafaţa de 481 mp, dobândit de P.M. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2759/1945 (f.8).
După decesul lui Petre Maria terenul a fost dobândit de către Patrascuta Constantin (f.10).
Acesta a înstrăinat din suprafaţa totala mai multe loturi către părţile in litigiu, după cum urmează:
– lui E.V. suprafaţa de 185 mp prin tranzacţia cuprinsa in Sentinţa civila nr.14295/2002 a Judecătoriei Constanta(f.15);
– lui E.S. suprafaţa de 100 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr.14269/1992(f.17);
– lui P.P suprafaţa de 125 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3043/2003(f.56);aceasta i-a înstrăinat la rândul sau terenul lui B.V. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1018/2007(f.58);
– lui B.N.F suprafaţa de 62 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr.273/2001(f.53).
Fiecare dintre aceste acte de transmitere a proprietăţii conţine in cuprinsul sau o referire la un plan de situaţie anex.
Instanţa a solicitat părţilor depunerea la dosar a acestor planuri de situaţie pentru a se putea stabili in concret,prin observarea delimitărilor pe care le-a dorit autorul părţilor sa le realizeze, amplasamentul fiecărui lot.
De asemenea, expertul a solicitat părţilor aceste planuri de situaţie anexe.
Părţile nu s-au conformat si nu au depus înscrisurile solicitate.
Or, in lipsa unor schiţe care sa arate modul in care a dorit autorul părţilor sa delimiteze terenul iniţial, acesta se va graniţui conform îngrădirilor realizate in prezent de către părţi, avându-se in vedere faptul ca, deşi nu au depus schiţele anexe, acestea doresc grăniţuirea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate. Susţine recurenta că instanţa de fond nu a precizat care este suprafaţa de teren efectivă care îi revine în proprietate, nu a individualizat suprafeţele de teren cu privire la care s-a efectuat operaţiunea de grăniţuire.
De asemenea, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra partajului succesoral, deşi era învestită cu o cerere în acest sens.
Cu ocazia concluziilor orale adresate instanţei, intimaţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, faţă de modalitatea în care instanţa de fond nu a dat o soluţie efectivă cererii de grăniţuire.
În şedinţa publică din data de 07.11.2013, faţă de obiectul litigiului, instanţa a calificat drept apel calea de atac exercitată în cauză.
Analizând, potrivit dispoziţiilor art. 295 alin.1 C.pr.civ. stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii, de către prima instanţă, prin prisma criticilor ce i se aduc, reţinem următoarele:
Potrivit art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civilă, hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
În virtutea rolului său activ, judecătorul este cel care ordonă măsurile necesare judecăţii,inclusiv suspendarea acesteia,atunci când suspendarea nu este obligatorie, pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile care le revin, pune în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt şi de drept necesare unei judecăţi corecte.
Principiul dreptului la apărare cuprinde,cu necesitate,dreptul părţii de a-şi susţine toate pretenţiile şi de a avea astfel un acces efectiv şi direct la justiţie,iar contradictorialitatea trebuie să permită fiecărei părţi dreptul de a participa efectiv la prezentarea, argumentarea şi dovedirea pretenţiilor şi apărărilor sale, de a pune concluzii cu privire la toate elementele de fapt şi de drept care interesează cauza, instanţa fiind obligată să acorde cuvântul părţilor asupra tuturor problemelor invocate.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului,sarcina judecătorului este aceea de a veghea ca toate elementele susceptibile să influenţeze soluţionarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părţi (cauza Sanchez-Reisse contra Elveţia, hotărâre din 21 oct.1986;cauza Ruiz-Mateos contra Spania,hotărâre din 23 iunie 1993),iar aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii se face în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei,de comportamentul părţilor şi al autorităţilor (cauza Santili contra Italia, hotărârea din 19 febr.1991).
Având în vedere prevederile legale menţionate,se reţine că prima instanţă nu s-a preocupat de soluţionarea cererii deduse judecăţii sub toate aspectele.
Se observă, de asemenea, că hotărârea atacată nu respectă prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civilă, în sensul că nu rezultă care sunt probele care au fost examinate şi care au format convingerea instanţei în raport cu obiectul acţiunii deduse judecăţii, motivarea hotărârii fiind un element esenţial al dreptului părţii la un proces echitabil (cauza Hadjianastassiou contra Grecia, hotărârea din 11 ian.2000).
În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat grăniţuirea proprietăţilor situate în Eforie Sud, Str. Lacului nr. 8 şi Str. Republicii nr. 82 şi 82 bis, in suprafaţă totală de 481 mp., precum şi partajul succesoral de pe urma defunctului Pătrăşcuţ Constantin.
Capătul de cerere având ca obiect dezbatere succesorală a fost disjuns de cel având ca obiect grăniţuirea, astfel încât face obiectul unei acţiuni separate, nesoluţionate încă.
Învestită doar cu cererea de grăniţuire, instanţa de fond a procedat la admiterea acţiunii şi a stabilit linia de hotar „potrivit actualelor îngrădiri existente între proprietăţi”.
Admiterea, cu caracter formal, a acţiunii dedusă judecăţii, precum şi aparenta grăniţuire realizată de către instanţa de fond nu corespunde însă exigenţelor legale menţionate, câtă vreme dezlegarea acordată cererii reclamantei a lăsat nesoluţionată, la modul practic, cererea sa. Sub acest aspect, art. 584 din Codul civil în vigoare la data introducerii acţiunii impune determinarea în concret a întinderii celor două loturi ce urmează a se grăniţui (prin suprafaţă şi limite), reconstituirea hotarului, precum şi demarcarea acestuia prin limite în teren, concret stabilite. În modalitatea în care a fost pronunţat, dispozitivul sentinţei este imposibil de pus în executare, de vreme ce nu cuprinde nici unul dintre elementele de grăniţuire menţionate.
Dispozitivul sentinţei a reprezentat obiect al unei cereri de lămurire a dispozitivului, cerere respinsă de instanţa de fond, părţile litigiului fiind îndrumate să se adreseze instanţei de recurs, dacă doresc să se lămurească în concret care este întinderea loturilor de teren.
Ori, o atare motivare a hotărârii nu înseamnă că instanţa de fond a examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse sau a acordat un răspuns specific şi explicit la mijloacele decisive pentru soluţionarea procedurii în cauză. (CEDO, Cauza Albina contra România, hotărârea din 28.04.2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu contra România, hotărârea din 8 iunie 2006).
În ceea ce priveşte lipsa schiţelor anexe, în faţa instanţei de fond au fost efectuate două expertize topografice care, în lipsa acestor înscrisuri, au propus o linie de hotar între terenurile părţilor.
Prin urmare, lipsa schiţelor anexe nu s-a transpus într-o piedică insurmontabilă pentru judecătorului fondului în a indica loturile de teren grăniţuite şi linia de hotar dintre acestea.
Pentru argumentele expuse, apreciind că soluţia de grăniţuire „potrivit actualelor îngrădiri existente între proprietăţi” nu reprezintă o soluţionare a cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 297 alin.1 C.pr.civ. apelul va fi admis, iar sentinţa civilă apelată desfiinţată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe.
