Articolul 53 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 prevede că „Erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate”.
Din interpretarea acestui text legal, rezultă, deci, că îndreptarea erorilor materiale, făcute cu ocazia înscrierilor sau radierilor din cartea funciară, vizează numai acele greşeli materiale care nu afectează fondul dreptului, cum ar fi numele proprietarilor, numerele topografice sau cadastrale ori adresa de situare a imobilelor.
Prin Decizia civilă nr. 296/A din 30.03.2012, pronunţată în dosarul nr. 23528/325/2010, Tribunalul Timiş a admis apelul declarat de reclamantul G.A.V. împotriva Sentinţei civile nr. 21574/20.09.2011, pronunţată de Judecătoria Timişoara, pe care a schimbat-o în sensul că a admis plângerea formulată de reclamant împotriva Încheierii nr. 117101/20.08.2010 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş, dispunând anularea acesteia.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, pe de o parte că rectificarea pretinsă vizează întinderea dreptului de proprietate al reclamantului, iar pe de altă parte, că la rectificarea erorilor materiale trebuie avute în vedere actele care au stat la baza înscrierilor pretins eronate, iar nu actele emise ulterior.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C.G.V., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, pârâtul reclamant a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. pr. civ., susţinând că decizia recurată cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, care au dus la aplicarea greşită a legii, iar situaţia de fapt a fost apreciată greşit în raport cu probele de la dosar.
Prin Decizia civilă nr. 2259 din 7 noiembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de pârâtul C.G.V. împotriva Deciziei civile nr. 296/A din 30.03.2012 a Tribunalului Timiş.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut argumentele de mai jos.
Potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 „Erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate”.
Or, din economia acestui text legal, aşa cum corect a fost interpretat de către instanţa de apel, rezultă că îndreptarea erorilor materiale, făcute cu ocazia înscrierilor în cartea funciară, vizează numai acele greşeli materiale care nu afectează fondul dreptului, cum ar fi numele proprietarilor, numerele topografice sau cadastrale ori adresa de situare a imobilelor.
În al doilea rând, din acelaşi text legal rezultă că la îndreptarea erorilor materiale trebuie avute în vedere doar înscrisurile care au stat la baza înscrierilor efectuate în cărţile funciare, iar nu actele care au fost emise după aceea.
În speţă, documentaţia ataşată cererii de îndreptare a erorii materiale este întocmită ulterior efectuării înscrierilor pretins eronate din cartea funciară, iar pe de altă parte, rectificarea solicitată de către recurentul C.G.V. afectează atât întinderea dreptului de proprietate al acestuia, înscris în CF nr. 40[…], cât şi întinderea dreptului de proprietate al reclamantului intimat G.A., înscris în CF nr. 40[…], astfel că în mod corect instanţa de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 53 alin. (1) din Legea nr.7/1996 privind îndreptarea erorilor materiale.
Prin urmare, Curtea a reţinut că toate criticile aduse de pârâtul recurent deciziei atacate, din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. pr. civ., sunt neîntemeiate, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., a respins recursul pârâtului.
