Tinând seama de continutul dispozitiilor OUG nr. 4/2005 si HGR nr. 1550/2004, având în vedere ca intimatul-contestator s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 si a lucrat o perioada de peste 20 ani în grupa I de munca, Tribunalul a procedat în mod just atunci când a obligat recurenta-intimata sa recalculeze drepturile de ale contestatorului conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani. O asemenea concluzie se impune, deoarece în cazul intimatului-persoana fizica sunt aplicabile, în privinta determinarii marimii stagiului complet de cotizare, prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 (în baza carora el a fost pensionat) si care fac referire la persoane care au lucrat 20 ani în grupa I de munca, adica exact situatia intimatului-contestator.
De altfel, trebuie avute în vedere si dispozitiile Deciziei nr. 40/22.09.2008, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în Sectii Unite – decizie care este obligatorie pentru instantele judecatoresti române conform art. 329 C.proc.civ. si care este întrutotul aplicabila în speta – prin care s-a statuat ca prevederile art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000 se interpreteaza în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de (adica exact situatia intimatului-persoana fizica), este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Decizia civila nr. 313/R din 21 ianuarie 2010
Constata ca prin sentinta civila nr. 2927 din 07 aprilie 2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale în dosarul nr. 31749/3/AS/2008, s-a admis actiunea restrânsa formulata de contestatorul V.I: si s-a dispus obligarea intimatei CPMB sa emita decizie de recalculare conform OUG nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu 01.12.2005.
Totodata, intimata a fost obligata la plata diferentelor de pensie, catre contestator, dintre cele cuvenite conform prezentei sentinte si cele efectiv încasate, începând cu 01.12.2005.
În final, intimata a fost obligata la 500 lei cheltuieli de judecata catre contestator.
Intimata a declarat recurs, criticând sentinta precitata, în esenta, sub urmatoarele aspecte:
– hotarârea este criticabila sub aspectul probelor administrate si al aplicarii gresite a prevederilor legale în ceea ce priveste utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani la stabilirea drepturilor de pensie;
– reclamantul beneficiaza de pensie în sistemul public în temeiul Legii nr. 3/1977;
– pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculeaza conform dispozitiilor HGR nr. 1550/2004, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000;
– trebuie avute în vedere în special prevederile art. 2 alineatul 1 si 3 din HGR nr. 1550/2004;
– din interpretarea acestor texte rezulta indubitabil ca facilitatile oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupe superioare de munca se refera doar la acordarea sporului aferent si posibilitatea pensionarii înainte de împlinirea vârstei standard, dispozitiile art. 14 din lege neavând semnificatia reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei;
– este lipsita de relevanta împrejurarea ca potrivit art. 43 si 77 alineatul 2 din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare a fost stabilit la 20 ani pentru aceste grupe de munca;
– este criticabila solutia instantei care retine ca art. 14 din Legea nr. 3/1977 se aplica în speta, în sensul ca reclamantul este îndreptatit sa beneficieze de un stagiu complet de cotizare de 20 ani;
– mai mult, noua legislatie a pensiilor are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei prin luarea în considerare a întregii activitati si a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul perioadei de cotizare;
– legiuitorul nu a dorit sa creeze o discrepanta atât de mare între categoriile de asigurati, mai cu seama ca cei care au lucrat în grupe speciale de munca au avut beneficii salariale de-a lungul anilor, în sensul unui spor suplimentar la salariu si al reducerii vârstei de pensionare;
– referitor la dispozitia instantei de obligare a CPMB la cheltuieli de judecata, aceasta apare ca neîntemeiata, întrucât în speta sunt aplicabile prevederile art. 159 din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care în litigiile de asigurari sociale, cererile în fata oricaror organe si toate actele de procedura sunt scutite de taxa de timbru.
Prin întâmpinarea formulata de intimatul-contestator, s-a solicitat respingerea recursului si obligarea CPMB la cheltuieli de judecata.
Nu s-au propus noi dovezi în cauza.
Curtea, vazând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedura Civila si apreciind ca în raport de pretentiile deduse judecatii, de probatoriul administrat si de normele juridice incidente, solutia primei instante este legala si temeinica, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate prin motivele de recurs nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a admis actiunea în sensul mentionat prin dispozitivul sentintei atacate.
Tinând seama de continutul dispozitiilor OUG nr. 4/2005 si HGR nr. 1550/2004, având în vedere ca intimatul-contestator s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 si a lucrat o perioada de peste 20 ani în grupa I de munca, Tribunalul a procedat în mod just atunci când a obligat recurenta-intimata sa recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani. O asemenea concluzie se impune, deoarece în cazul intimatului-persoana fizica sunt aplicabile, în privinta determinarii marimii stagiului complet de cotizare, prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 (în baza carora el a fost pensionat) si care fac referire la persoane care au lucrat 20 ani în grupa I de munca, adica exact situatia intimatului-contestator.
De altfel, trebuie avute în vedere si dispozitiile Deciziei nr. 40/22.09.2008, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în Sectii Unite – decizie care este obligatorie pentru instantele judecatoresti române conform art. 329 C.proc.civ. si care este întrutotul aplicabila în speta – prin care s-a statuat ca prevederile art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 si 2 din Legea nr. 19/2000 se interpreteaza în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca (adica exact situatia intimatului-persoana fizica), este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
În plus, asa cum se arata în preambulul OUG nr. 4/2005, acest act normativ a fost adoptat “în vederea sustinerii masurilor de reformare a sistemului de pensii prevazute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, stabilite în baza legislatiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plata, astfel încât sa fie respectat principiul “la conditii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie”, precum si pentru asigurarea cadrului legal necesar recalcularii pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat…” Mai precis, scopul esential al adoptarii acestei ordonante guvernamentale a fost acela de a se asigura respectarea principiului “la conditii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie”.
Iar art. 1 din HGR 1550/2004 statueaza ca “începând cu data de 1 octombrie 2004 pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalcularii în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.”
Printre principiile fundamentale prevazute de Legea nr. 19/2000 se afla si cel al egalitatii (art. 2 lit. e) “care asigura tuturor participantilor la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege”.
Or, daca s-ar adopta teza sustinuta de recurenta-intimata s-ar ajunge sa se încalce atât principiul “la conditii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie”, cât si principiul fundamental al egalitatii, bazat pe un tratament nediscriminatoriu.
Mai mult, s-ar ajunge sa se contravina jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, în care se arata ca nu poate fi admisa existenta unui tratament discriminatoriu ce nu are o justificare obiectiva si rezonabila. Iar diferentierea între categoria de pensionari din care face parte intimatul-contestator si categoria celor pensionati sub imperiul Legii nr. 19/2000 nu are nici cea mai mica justificare cu caracter de obiectivitate si rezonabilitate.
Vor fi înlaturate si sustinerile recurentei în sensul ca dispozitia instantei fondului de obligare a CPMB la cheltuieli de judecata apare ca neîntemeiata, deoarece în speta ar fi aplicabile prevederile art. 159 din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care în litigiile de asigurari sociale, cererile în fata oricaror organe si toate actele de procedura sunt scutite de taxa de timbru.
Întrucât pretentiile deduse judecatii de catre autorul actiunii au fost admise în contradictoriu cu CPMB, era absolut firesc sa se faca aplicatiunea corespunzatoare în cauza a dispozitiilor art. 274 Cod Procedura Civila si în consecinta, sa se dispuna obligarea partii cazute în pretentii la suportarea cheltuielilor de judecata facute de adversarul procesual. Este ceea ce s-a întâmplat si în speta, dispozitia tribunalului în acest sens fiind legala si temeinica.
Împrejurarea ca potrivit art.159 din Legea nr. 19/2000, în procese precum cel de fata nu se percep taxe de timbru, nu are nici o importanta din perspectiva aplicarii art. 274 si urm. Cod Procedura Civila, întrucât cheltuielile de judecata cuprind nu doar taxele de timbru eventual achitate, ci si alte elemente, precum onorariile de avocat ori de expert, sumele de bani platite pentru transport, etc. Cu alte cuvinte, chiar daca nu se achita taxe de timbru pe parcursul procesului, nu înseamna ca nu s-au facut cheltuieli de judecata si ca acestea nu pot fi acordate. Este suficient sa fie solicitate de catre partea care a câstigat si sa se faca dovada existentei lor, pentru ca adversarul sa fie obligat a le restitui, cerinte care sunt îndeplinite si în cauza.
Or, CPMB a pierdut procesul în fond, iar contestatorul a facut dovada ca a efectuate cheltuieli de judecata constând din onorariul platit avocatului sau în cuantum de 500 lei, asa încât în mod just Tribunalul a dispus ca aceasta sa plateasca suma amintita cu titlu de cheltuieli de judecata.
Oricum, aceasta suma nu a fost achitata ca taxa de timbru în prezenta pricina, astfel ca dispozitiile art. 159 din Legea nr. 19/2000, invocate de recurenta, nu sunt încalcate în nici un fel. De altfel, tocmai din acest motiv, ele nu au nici un fel de relevanta în cauza.
În baza art. 316 C. proced. civ., se va face aplicatiunea corespunzatoare în recurs a prevederilor art. 274 Cod Procedura Civila, urmând a se dispune obligarea recurentei la plata catre intimat a sumei de 600 lei cheltuieli de judecata, reprezentând contravaloarea onorariului achitat aparatorului ales conform chitantei aflata la fila 12 dosar recurs.
